Careul De Dame

Diavolul zâmbește

El e printre noi dar nimeni nu știe,

Are chip de om și-o dorință vie

Să-mi ia sufletul și să-l ducă-n abis,

Să-mi ia sufletul... așa a promis.

Și nu e de-ajuns să țin ușile închise,

Căci el e prezent la mine în vise,

Spre crudul infern încet mă îndrumă

Cu vorbe parfumate și cu chip de zână.

Degeaba încerc să cer îndurare,

Îmi spune în șoaptă "Nu mai ai scăpare".

Caut ajutor, dar lumea-i nebună,

Ei îi spun "iubire", trăiesc în minciună...

Sunt un prizonier într-o temniță rece,

E doar întuneric, lumina nu trece.

Și nu-s credincios, dar spun "Doamne ferește"

De când am văzut că diavolul zâmbește.