Careul De Dame

Podul sentimentelor

Este în oraș la noi

Un pod foarte misterios,

E un pod ce-l știm doar noi,

Deci nu este prea faimos.

Nu pare a fi foarte sigur,

Deci am ezitat să-l trec.

Fac un pas, dar mă simt singur,

Nu cred că-mi doresc să plec.

Dar seara, podul mă cheamă

Și îmi spune despre noi,

Să pașesc pe el mă-ndeamnă

Ca va fi nuntă apoi.

Simt că o să reușesc,

Dar demonii privesc cu teamă,

Înainte să pășesc

Podu' întreabă: Cum o cheamă?

Plec și nu mă uit în spate,

Amintiri vin cu duzina...

Se aude apoi în noapte

Numele ei e... Cristina.

O să meargă ca pe roate,

Căci te iubesc și tu știi.

Am ajuns la jumătate...

Unde ești? De ce nu vi?