Multi dușmani si putini prieteni //Cristi Munteanu//TERMINATA//

23. Planul a fost dezvaluit!

După doua săptămâni-Cristi povesteste

Au trecut deja doua săptămâni, săptămâni in care am inceput sa uit de Kirra. Oh, fuck! Iar mi-am amintit de ea.

Cu Rebeca vorbeam in fiecare zi, normal. Suntem împreună de o săptămână, si vreau sa ii fac o surpriza. Nu știu ce, dar găsesc eu.

Intru in bucătărie, unde o văd pe Rebe pregătind micul dejun. Îmi zâmbește și mă salută, eu raspunzandu-i. Mă așez la masa bucuros, am presimțirea că se va întâmpla ceva frumos azi.

Kirra povestește

A dracului de vânzătoare, nu m-a lăsat să plătesc cu 50 de bani in minus frate! Am cerut o sticla de suc, care aia costa 3 lei 50. Aveam doar trei lei la mine. I-am spus că îi aduc mai târziu aia 50 de bani, și a refuzat.

În fine, sa uitam de incidentul cu banii și să revenim la ce am făcut în astea doua săptămâni. Ei bine, am fost la mall, că să îmi cumpăr tot ce este necesar pentru inceperea scolii. Exact, suntem în 2 septembrie. Și ghiciți de cine am dat la mall. Ai dreptate, de Cristi! Evident, nu era singur. A venit și prefăcută aia de Rebeca, că altfel nu se putea. Nici nu știu ce caută ei aici. Am incercat sa ii explic de milioane de ori că nu este vina mea, dar cine sa mă creadă? Dracu'!

-Hai Kirra, ești gata? mă întreabă Max.
-Da, acum hai sa plecam.

Max și Dia mă așteaptă sa plecam la tren, mergem la Max acasă. Dia sta o săptămână, iar eu stau cat e nevoie, până o conving pe mama sa mă ia pe mine în Suceava. Normal că am și eu părinți, dar nu am precizat de ei până acum.

Eu și Max am devenit foarte apropiați, ne înțelegem că niște frați. De aceea, daca mă lăsa mama,  o să stea și el la Suceava.

Urcam in tren, luând-ne la revedere de la mama Dianei și de la Betty. Am căutat compartimentul, iar în cinci minute l-am găsit.

~*~

Trenul a oprit la gara in semn că am ajuns. Îmi iau bagajul și ies cu Dia și Max. La gara, ne aștepta Anca (ItsAnca) .

-Anca! tip și sar în brațele ei.

Mai aveam un pic și o trânteam la pământ, o strângeam tare.

Cristi povestește

-Iesi afara in momentul asta! tip eu.

Toată lumea mă rănește: mai întâi Kirra, apoi Rebeca. Mai are și curajul să mă minta in fata.

Flashback

Deschid ușa fericit, ținând un buchet de flori in mana. Desigur, erau pentru Rebe.

Hmm, se aude un tipat forțat, mai mult plâns, din camera. Mă duc spre camera îngrozit, cu pași mărunți, iar când deschid ușa, observ ca, de fapt, e încuiată.

După voce, îmi dau seama că e Vlad, dar cealaltă persoană nu vorbește tare in cat să îl pot auzi.

Incerc de câteva ori sa deschid ușa, și mă dau bătut. Am căutat cheia de rezerva prin toată casa, probabil persoana aceea a luat-o.

Decid sa sparg ușa. Dau de câteva ori cu brațul în ușă, până de deschide. În camera era Rebeca. Cu Vlad.

Rebeca se uită speriata la mine și își lăsă capul în jos. Se da jos de pe Vlad, acesta rugându-mă din priviri să îl ajut.

În prezent

-Iesi! Acum! tip eu.

Rebeca își ia hainele de pe scaun și pleacă cu coada între picioare. 

Nu mă judeca, sunt perversa!=]]  Sper că nu mă omorati. Am postat! Phai, daca tot mă doare afurisitu' de picior, după operație e normal. Daca vrei să știi că pnm s-a întâmplat, urmărește-mă pe snap: ~anto_pingu .