Cristi povestește-După o luna
A trecut o luna. O luna fara sa îmi văd iubita sau fratele. Telefonul mi l-am lăsat acasă, ca un prost ce sunt.
Mi-e dor de Kirra.. Mi-e dor de parfumul ei puternic, de ochii ei căprui, mi-e dor de tot ce înseamnă ea..
A fost o idee proasta sa vin aici. În ultimele două săptămâni, am fost bătut în fiecare zi. Nu știu de ce.. Dar o mică bănuială e că fetele s-au agățat de mine, la propriu. Le-am zis că nu sunt single, dar ele parca s-au lipit cu super-glue de mine. Iar partenerii lor nu stau degeaba.
Plănuiesc să evadez, împreună cu Alex, colegul meu de cabana. E de treabă tipu', nu am ce zice.
-O sa ieșim pe aici. spune Alex, dar eu nu sunt atent. Hei, Cristiano, mai ești pe lumea asta?
-Poftim, ce, cum? ies eu din tranșă. Da, mă gândesc la Kirra.. oftez.
-Mai, da' tu chiar o iubești!
-Da, nespus de mult.. Acum, pe unde ieșim? spun atent la hartă.
Avem o harta cu tabăra și cu împrejurările ei. Eu ieșeam primul, apoi el.
-Ma duc sa iau aer. spun eu.
-Bine, dar sa nu stai mult! mă atenționează Alex.
Ies din cabana și încep să mă plimb spre 'locul meu'. 'Locul meu' este de fapt un copac după care mă ascundeam mereu.
La un moment dat, sunt aruncat pe jos de cineva. Când îmi ridic privirea, îl văd pe Teodor, unul dintre cei care mă bătea mereu.
-Uite pe cine avem aici! Pe domnu' fricos! tipa el.
-Lasă-ma în pace, te rog, Teodor.. spun abtinandu-ma sa nu plâng.
-Si tu chiar crezi că te voi lăsa? Hahaha, ce glumă bună! rade el sarcastic. Asculta la mine! adaugă aplecandu-se la mine, eu fiind încă jos. Ai face bine sa te îndepărtezi de Mira, altfel iese rău!
-Si daca nu vreau? mă rastesc eu.
Evident că ma îndepărtăm de ea, am și eu iubita. Dar voiam să văd cum reacționează.
A început să îmi dea pumni in obraz și în ochi, invinetandu-l. Prietenul lui s-a alăturat cu picioare în burtă. Gura mea scotea din ce in ce mai mult sânge, mă durea, trebuia să recunosc.
M-au luat pe sus și m-au aruncat după gard, eu căzând la marginea râului de lângă. Tuseam in continuu, fara oprire. Cred că asta mi-e sfârșitul..
Vlad povestește
Telefonul îmi bâzâie, în semn că îmi sună. Era politia, poate au aflat vreo veste despre Cristian.
Poate a trecut o luna, dar am rugat politia sa îl caute prin toată țara, până îl găsesc.
-Da? răspund eu apelului.
-După multe căutări, v-am găsit fratele. A fost găsit inconștient la marginea râului.
-Uh, mulțumesc lui Dumnezeu! Acum unde e? întreb fericit.
-E la spital, în Constanța.
-Acum venim. Mulțumim mult!
-Placerea e de partea mea!
Închid apelul și alerg într-un suflet la Kirra, care se afla in camera alăturată. Ii dau vestea și ea sare in sus de bucurie.
Luam un taxi spre spital, iar când ajungem, Kirra iese imediat, eu rămân sa plătesc.
-Cristian Munteanu. spune Kirra doamnei de la recepție, sau cum s-ar numi ea.
-Camera 28, etajul 4.
-Mulțumim! răspund eu in locul prietenei mele.
Alergam amândoi pe scări, spre camera fratelui meu, iar când ajungem, rămânem surprinși când vedem ceva.
Am postat, și cu bine și cu rele, capitolul 9. Sper că v-a plăcut! Capitolul 10, mâine sau poimâine, nu știu. Bye😘
CITEȘTI
Multi dușmani si putini prieteni //Cristi Munteanu//TERMINATA//
Hayran Kurgu'Scoala de vara ~Summer School~ revine! Elevii din Gimnaziala 156, 70, 142 au bilet redus cu 20%. Nu rata ocazia de a avea vara cool! Te poți înscrie până pe data de 15 iunie, iar noi pornim pe 20 iunie. Bilete pe www.eventim.ro.'-notificarea de Fac...
