Multi dușmani si putini prieteni //Cristi Munteanu//TERMINATA//

24. Este Max.

Ochii incep sa se umezească mai rău de cat erau, o lacrima curgând pe fata mea. Scap buchetul din mana și odată cu el, și eu cad.

Capul mă durea îngrozitor și privirea devenea cat mai încețoșată. Vlad mă tot strigă, îmi pare rău de el. Nu se știe dacă asta va fi ultima zi a mea.

Vlad povesteste

Cristi scăpa buchetul din mana, și deodată, cade și el. Priveam îngrozit tot ce se întâmpla.

-Cristi!

M-am ridicat rapid de pe pat și      m-am dus la el. Îl mișcăm în stânga și în dreapta strigând-l.

Telefonul era în buzunarul lui. Am sunat la salvare, implorând sa vina mai repede. În minutul doi, asistentele băteau la ușa. Le-am deschis și cât de repede au putut, l-au pus pe Cristi pe o targa.

Kirra povestește

M-am ridicat de pe Anca.

-Scuze, dar nu te-am mai văzut de mult timp. rad eu.
-Nu-i nimic, dar stângi tare. rade și ea. Ce mai faci?
-Am venit la Max acasă, după cum bine știi. Ce te aduce pe aici?
-Am vrut să îți fac o surpriză, și se pare că a funcționat. chicotește Anca. Peste o săptămână plec și eu.
-Umm, sunt și eu aici. zice Max.
-Da, și eu. adaugă Dia.
-Stați liniștiți, nu am uitat de voi. râdem eu și Anca.
-Hai să mergem, mama ne așteaptă, și Roxana la fel.

Ne luam bagajele și plecam spre casa lui Max. Pe drum am aflat că și Anca sta la el. Mă și mir cum poate tine atâția oameni într-o singură casa, mai ales ca e singurul băiat.

Intrăm în casa. Un miros puternic de mâncare ne lovește. Mama lui Max ne-a gătit pui la cuptor, din spusele lui. 

-Buna ziua! spunem la unison. 
-Buna, copii, veniti si asezati-va, nu mai stati in picioare. 
-Unde e Roxana? intreaba Max.
-S-a dus sa o ia pe Alexia, vine in zece minute. raspunde mama lui Max.

Intram in bucatarie, unde vedem masa pregatita, asteptandu-ne. [Wtf, de ce am scris asta?=))]  Max deja saliva holbandu-se la  puiul pus in tava. Ne asezam la masa si incepem sa mancam. Usa se aude deschizandu-se. Un tipat de fetita ne face sa ne astupam urechile. Max zambeste, nu stiu de ce.

-Alexia! spune Max, atunci cand o fetita isi face aparitia in bucatarie. 
-Maxiii! zambeste ea. 

Alexia este o fetita de trei ani, peste doua luni, va face patru ani, din cate am inteles de la Max. Are parul carliontat brunet, fata un pic umflata, inchisa le culoare, ochi caprui intens si un nasuc mic, care scoate in evidenta buzele roz. Roxana intra si ea, evident, toți o cunoaștem.

Terminam de mâncat și mergem fiecare in camera in care vom dormi. Eu voi dormi cu Max in camera lui, asta va fi ciudat, pentru că eu inca îl iubesc pe Cristi.

~*~

-Eu mă duc pe afara cu Tudor! tipa Max după care iese din apartament.

Perfect, acum am camera libera! Intru in camera și mă schimb în pijamale, fiind deja ora zece noaptea.

Mă întind în pat și mă tot fâțâi. Nu pot sa dorm. Mă ridic și ies din camera. Se pare că toți au adormit, luminile fiind stinse. Mă uit la ceasul de pe perete ce indica ora 11:05. Mă uit ciudat la ceas știind că e noapte și Max inca nu a venit.

Mă duc spre bucătărie și îmi fac un ceai, apoi mă așez pe scaunul de pe balcon.

Nu observasem până acum ce frumoasa este noaptea. Mai ales cum luminează stelele și luna.

Dintr-o dată ușa se deschide puternic, trântind-se de perete. Îmi las ceaiul pe măsuța din plastic și mă ridic speriata. Cu pași repezi mă duc spre perete.

Incerc sa îmi dau seama cine e, dar nu pot vedea din cauza întunericului. Mă "detectează" și vine spre mine. Îmi dau seama că sunt deja lipita de perete.

E un băiat, asta e sigur.

Când m-a ajuns, mă apuca forțat de solduri și își pune buzele peste ale mele.

Este Max.

Hai mă, că v-am băgat în suspans, sunt malefica, no? Ce ziceți, cuplu nou, sau surpriză? 😂 Capitolul 25, nush când, bye😋