Impleticirea Mintii

Yin & Yang

S-a lasat seara si ma odihnesc avand in fata un pahar de vin pe jumatate plin.

Nu putem trai fara ratiune dar nici fara suflet. Pesimistii sunt cei care se folosesc în proportie mai mare de ratiune, iar optimistii sunt cei care se folosesc mai mult de suflet in luarea deciziilor. 

Cel mai bine, insa, este sa stii cand sa lasi ratiunea sa vorbeasca si cand sa lasi sufletul. Adica sa nu fii nici pesimist nici optimist, ci realist. Dupa cum se spune: dreptatea este undeva la mijloc. Extremele nu exista, caci daca ar exista, atunci nu am mai fi oameni, ci ingeri sau demoni.

Multi cred ca optimismul este cea mai buna solutie, dar vine un moment in care viata le da o lovitura puternica, la care cu siguranta nu se asteptau tocmai din cauza excesului de optimism, si cad în partea cealalta. Dar repet: extremele nu exista. Chiar si cel mai pesimist om are un dram de optimism. Sufletul nu moare. El este tinut prizonier in spatele unui zid creat pentru protectie, zid care nu lasa kl lumina sa patrunda. Protectie in sensul ca atunci cand esti pesimist nu iti asumi prea multe riscuri, in cel mai rau caz, deloc (si asta duce la o izolare totala). Cei curajosi,  gata sa riste totul pornind de la sloganul "totul va fi bine ", sunt optimistii. 

Dar nu poate fi intotdeauna bine...

Iata care e situatia la mijloc: "Daca nu risc, sufar. Daca risc, ori sufar ori voi fi bucuros ca am reusit. Daca risc si nu reusesc, suferinta e mai mare decat daca nu risc... oare? Incercarea moarte n-are! Oricum, decat sa-mi dau seama la sfarsit ca puteam sa reusesc dar nu am riscat,   o sa-mi para rau. Mai bine risc! Cel putin, daca risc, nu voi avea ce sa-mi reprosez.  Si daca nu voi avea ce sa-mi reprosez, oricat de mare ar fi infrangerea,  ea nu va avea acelasi impact. Sau poate ca va avea - depinde de multi factori - dar sigur nu va fi pe termen lung.

Spuneam ca si cei mai pesimisti au un gram de optimism desi ei neaga acest lucru. Spune drept: poti sa ii comanzi sufletului? Sa ii dictezi ce sa simta si ce sa nu simta? Definitiv nu!

Rareori intalnesti pe cineva care sa minta, si sa se mintă, fara ca sa vezi in ochii sai oaza din desertul creat. Atata doar ca de cele mai multe ori ne fortam sa nu ascultam vocea sufletului desi o auzim. E nevoie de mult timp pana cand din aceasta confruntare suflet-ratiune sa iasa un invingator. Si nu este necesar sa existe un invingator, ci, pentru perfectiune: egalitate. 

Chiar si cel mai dur om din lume ajunge, mai devreme sau mai tarziu, sa recunoasca oaza din desert, adica adevarul sufletului. Intr-o lume plina de minciuni si iluzii, sufletul este cel care nu minte si nu inseala atunci cand vine vorba de a da raspunsuri ce depasesc sfera ratiunii. Caci nu cunoaste aceste entitati - "minciuna", "iluzia" - creatii ale ratiunii; in schimb cunoaste "speranta" care la randul ei este necunoscuta ratiunii. 

Dar revenind la aparitia pesimismului (este clar ca ne nastem optimisti)... el poate aparea brusc, asa cum am spus mai devreme, sau poate aparea treptat. O copilarie mai putin fericita poate macina sufletul.

"Uite si la ochelarista aia! Hahaha! Tuuuu!!! Cara-te de aici!! "Si ganduri negre incep sa apara: "Ce-ar fi daca as deveni mai rece? Mai putin vulnerabila la astfel de vorbe? " Si cu durere pomenesc aici si cazuri extreme in care copiii ajung sa-i vada pe cei dragi murind sub ochii lor. 

In plus, sunt de mentionat aici si influentele din exterior precum "Gandeste-te la viitorul tau, la faptul ca nu o sa ai nici bani de paine daca continui in felul acesta! Lasa-te de cai verzi pe pereti!"

Ei... eu ce sa mai zic... la mijloc e cel mai bine. Sa stii cand sa asculti sufletul, sa ai incredere in el chiar daca nu il intelegi; dar, desigur, ratiunea este cea care a adus omul pe cea mai inalta treapta a evolutiei si il indreapta acum spre alte stele din univers. 

Iubiti si ganditi si veti fi fericiti! Nu de un zid avem nevoie, ci de un perete de sticla care lasa lumina si caldura sa patrunda dar opreste invazia gandacilor.

L-am impleticit cam mult pe Yin cu Yang, dar ce sa-i faci... nu poti trai nici cu vin nici fara vin. Intre ratiune si suflet, pesimism si optimism, intuneric si lumina, cateva guri din lichidul visiniu nu strica.