In fiecare dimineata lumea se aduna la o cafea, sau o gura de cofeina, sub o oarecare forma, aroma, culoare. Te gandesti poate la un grup de studenti inaintea primei ore de curs, sau colegi de munca care isi impartasesc noutatile din dupamasa zilei trecute.
Dar nu ma refer doar la asta. O buna parte din bautorii cafelei de dimineata o fac intr-o aparenta singuratate stand pe scaunul din bucatarie sau pe canapeaua din sufragerie. Ei nu stiu ca, in exact aceeasi clipa, mai este cineva care isi bea cafeaua odata cu ei, in aceleasi conditii.
Daca ai pune cap-coada gandurile fiecaruia, ai obtine o conversatie absolut normala. Cafeaua de dimineata este fara indoiala numitorul comun al constiintei globale. Nu conteaza unde esti. Intrebarile vor fi aceleasi, si mereu vor diseca trecutul si viitorul. Prezentul este doar atat: cafeaua.
Ce-ai mai facut ieri?
Am fost la cumparaturi / A venit un prieten in vizita / Iar am zacut in fata televizorului toata ziua / Mi-am dus catelul la veterinar / Am fost cu bicicleta
Ce faci astazi, maine, in weekend?
Am multa treaba / Vine seful din concediu / Ma apuc de dizertatie / Plec in weekend la mare / De maine ma mut / Nu am nici un plan / Nu stiu, poate iesim la o bere?
Personal, eu ador cafeaua neagra, simpla, cu gustul ei amar. Si un strop de lapte pentru accentuarea gustului. Chiar daca m-am trezit cu fata la cearceaf dupa ziua de ieri si indiferent ce o sa fac maine, cafeaua tot asa o beau. La aceeasi ora, tot cu tine.
Si chiar daca paharul de vin rosu il degust in deplina liniste singulara a serii.
CITEȘTI
Impleticirea Mintii
SpiritualMai beau un paharel de vin si dau drumul la "Impleticirea Mintii". Sa ciocnim paharul, caci ce altceva a mai ramas de facut? Nu e nimic nou (sub soare), ci tot niste vechituri de ganduri. Dar asa e vinul bun: vechi, nu nou.
