Stii vorba aia: "Trebuie sa vezi intotdeauna jumatatea plina a paharului."
Bine, fie. Am incercat sa fac asta la fiecare paharel. Dar s-a golit sticla.
Acum stau si ma uit la paharul gol, batand cu unghia in sticla alba, transparenta. Unde e jumatatea aia rosie si mata?
Las' ca e mai bine asa. Pana la urma l-am ametit degeaba pe domnul doctor inainte, caci nu, nu vinul e solutia. Bautura asta, oricat de buna si nevinovata pare, aduce doar ceata in depresiunea gandurior, ca sa nu le mai vad, si sa merg ca orbul inainte. Da de-o mai trece o zi... si inca o zi.
Daca tot am avut grija sa imi las mintea sa impleticeasca despre curajul de a da piept cu viata, ce-ar fi sa ridic acum si ceata asa? Logic, mi-e teama de privelistea care se afla dincolo de ea. Nu-i exclus ca in momentul in care am sa ma ridic de pe canapea si am sa ma duc la baie, sa fiu socata de reflexia adevarului in oglinda. Timpul nu iarta, nu sta in loc pana termini tu paharul! Asa o sa-mi zica, ranjind, fata ravasita de acolo.
O voi face totusi: voi arunca sticla asta goala si alta nu mai iau. Hai, curaj! Hopa sus.
Daca vinul mi-a dat taria sa vorbesc despre curaj, sa ma gandesc cum ar fi daca as avea curaj, atunci nu mi-a mai ramas decat un singur lucru de facut: sa-mi inchipui ca inca mai este vin in pahar; inca mai este un strop din elixirul curajului acolo.
Concluzia mea: "Trebuie sa-ti imaginezi ca un pahar complet gol este totusi pe jumatate plin."
CITEȘTI
Impleticirea Mintii
EspiritualMai beau un paharel de vin si dau drumul la "Impleticirea Mintii". Sa ciocnim paharul, caci ce altceva a mai ramas de facut? Nu e nimic nou (sub soare), ci tot niste vechituri de ganduri. Dar asa e vinul bun: vechi, nu nou.
