Impleticirea Mintii

Pauza pentru un pahar de vin negru

Iar nu se tine un seminar, deci 2 ore libere. Am venit pana acasa si am gasit pe masa sticla cu vin. Mi-am pus un pahar: negru, sec. E bun. E chiar perfect si pentru starea de spirit care o am de o saptamana aproape.

Ma trezesc mai devreme decat pana acum desi ma intreb: de ce? Nu simt ca as mai avea o motivatie, sau ca ar fi ceva frumos intre treburile negre si seci ca vinul meu in viata asta. Ma simt ca o hartie mototolita pe care incerc sa o intind dar oricat as incerca, ramane cu indoituri si nu mai e ca inainte.

Dar merg mai departe… si ma cufund in treburi negre si seci, apoi ma plimb putin pe strazile pline de flori si miresmele lor purtate de vant prin toate colturile umblate. Soarele e si el bland, iar tristetea mea capata nuante pastelate, parca prea dulci comparativ cu vinul.

Sunt mereu constienta ca toata adierea aceea blanda e doar o fatada falsa a primavarii, e superficiala ca hainele de pe mine pentru care sunt mai nou laudata ca vai ce bine arat.

Pacat ca nu ma simt cum arat. Sunt oare o falsa pentru ca ma simt altfel pe dinauntu?

Defapt eu fug… fug de problemele mele interioare incercand sa fac o impresie buna in exterior. De ce? Simt ca pentru a ma vindeca, pentru a intinde hartia mototolita, am nevoie de ceva dulce nu de vinul asta sec… am nevoie sa ma simt apreciata, poate chiar iubita…

E martie si vreau sa fiu o floare intre flori, dar nu una care sa se re rupa la lovitura nervoasa a gradinarului preocupat de faptul ca nu sunt destule flori in gradina… Poate ca nu se face primavara cu o floare, dar nu e ea oare mai dulce decat un vin sec si negru?

Nu stiu…. ma simt ca o buruiana…

Ma intorc la facultate sa dau cu parerea despre roba, toca si alte problematici de final de facultate. Mai bine nu s-ar termina… parca nu e momentrul… dar cand mi se propune sa raman in cadrul facultatii nu stau pe ganduri pana sa spun NU. Am baut destul din paharul asta, iar cei care au mototolit hartia nu vor putea sa o indrepte.