Iubind Dezastruos

3. Fii cu ochii în patru

Victoria se foise pe scaun și se întoarse la gândurile ei. Sau cel puțin încercase. Își trecuse degtele peste ceafă, acolo unde privirea lui o arse, de parcă lăsase un semn.

Trebuie să fac ceva. Plec sau rămân?

Dacă am dreptate aici sunt oameni cu bani, ceva de care am nevoi, deci aș putea să intru în conversație cu unul dintre cei trei care mi-au oferit cafea.

Victoria îi scană pe cei trei care i-au înaintat favoruri.

,,Unul e singur, altul cu o femeie, iar altul cu un bărbat. Primul pare prea intens, cel cu femeia la masă nu ar înainta discuția. Ei, bine, cei doi ar trebui să se considere norocoși că i-am ales."

Victoria strânse pliantul și și-l puse cu grijă în buzunarul pantalonilor. Când se ridicase, mai aruncase o ultimă privire brunetului. Era concentrat pe laptopul său.

--E ocupat?

Întrebase Victoria mieros aşezându-se la masă. Cei doi își ridicaseră privirea spre ea, de parcă nu i-au urmărit fiecare pas pe care l-a făcut până la masa lor.

Unul dintre ei luase tonul:

--Imediat va fi. După ce te așezi.

Victoria răspunse cu un zâmbet șters replicii. Jalnic.

--Am vrut să vă mulțumesc pentru cafea. A fost foarte drăguț din partea voastră.

--A fost o plăcere.

Spuse bărbatul care avea părul roșcat deschis

--Apropo, eu sunt Radu.

Spusese roșcatul cu un zâmbet alarmant de larg.

--Aaron.

Se prezentase celălalt.

--Eu sunt Victoria, încântată de cunoștință.

--Cu ce gând pe aici? Nu te-am mai văzut.

Victoria îi răspunse lui Radu fără ezitare:

--Ploaia. Eram la alergat, iar ploaia m-a prins din urmă.

Știa că minciuna asta mergea. Mai ales când zâmbea șăgalnic.

Aaron și Radu nu dădură nici un semn de neîncredere. Orice minciună bună are și un strop de adevăr.

--Am intrat să mă mai încălzesc.

Victoria ridicase din umeri, încercând să-și găsească ceva de făcut cu mâinile.

--Voi frecventați des cafeneaua asta?

Radu răspunse primul:

--În ultimul timp da. E a ...ah, unui prieten foarte bun de-al nostru. Nu suntem din oraș, iar cum nu avem un program diurn prea amplu ne petrecem timpul pe aici.

Victoria dăduse din cap înțelăgătoare, deși reținuse partea cu ,,nu program diurn" ca pe un semn gigantic de alarmă.

--De unde sunteți?

Aaron zâmbise:

--De peste tot și de nici unde.

Nu este răspunsul liniștitor pe care oricine vrea să-l audă din gura unui străin?

--Aerul?

Încercase să o scoată la capăt ca pe o ghicitoare.

Cei doi schițaseră un zâmbet cu colțul ochilor.

Victoria îi studie mai atent. Cei doi se asemănau destul de bine între ei. Aveau același păr roșu-blond, iar ochii deși aveau culori deosebite unul albastru, altul verde, aveau aceiași strălucire.