Iubind Dezastruos

22.Doi diavoli dansând

-Pare cu totul altă persoană când doarme.

Vocea de bariton al lui Dimitri Malsar se ciocni de pereții camerei luxoase cerând prin însuşi forța stăpânului să spargă ziduri, să cutremure lumi.

Ochii lui se plimbau peste fața relaxată a Victoriei lipsită de orice emoție puternica.
Buzele ei erau întredeschise într-o şoaptă care nu venea.
Părul blond era răvăşit peste pernele de mătase din camera lui.

Brațele ei cuprindeau pătura intr-o îmbrățişare pătimaşă, înconjurându-le cu picioarele şi înfudânduşi cât mai mult bărbia în ea.
Dimitri se vedea pe el în locul păturii, iar pantalonii îi deveneau mai strâmți.

-Cu toate par aşa. Un fel de mecansim de apărare. Când dorm sunt pisicuțe, trezeşte-le şi ai o felină gata să-ți sară la jugular.

Comentă Abado Malsar de pe scaunul pe care stătea. Avea un picior pus peste celălat şî ținea în mâini un trabuc neînceput.

Dimitri îşi privi căpetenia, risicânduse de pe marginea patului.
Victoria se mişcă în somn spre exteriorul patului.
Aproape ca şi cum iar simți depărtarea.

Dimitri se lăsă pe fotoliul vecin celui pe care stătea bunicul său, Abado Malsar.

-Cât de ironic să porți baston înaintea mea.

Abado Malsar se adresă lui Dimitri neputând să se abțină din a-l tachina. Îşi duse trabucul sub nas şi infală.
Dimitri se jucă cu capul bastonului.
Îi vorbi lui Abado Malsar fără să-şi ia ochii de pe capul bastonului.

-Semn al prețuirii. Viitoarea mea soție îmi dăruieşte gloanțe şi nu săruturi.
Abado Malsar lăsă un râset din adâncul pieptului să invadeze urechile lui Dimitri.

-Pune-le la colț şi dau din mâini şi picioare. Te-am sfătuit să o abordezi direct, dar ți-au plăcut dintotdeauna jocurile. Dacă era Melisa în locul ei cred că aş fi avut ambele picioare asortate cu câte un glonte.

Dimitri rămase pasiv in fața vorbelor bunicului său. Şeful era imprevizibil când venea vorba despre Melisa Pavavevici, căpetenia mafiei Pavavevici, s-a măritat cu Abado Malsar în speranța unirii celor două forțe ce țineau in pumn jumătate de Europă.

Amândoi aveau deja copii din căsători anterioare când se luaseră ca soț şi soție. Planul pe care îl făcuseră era ca cei mai mari copii ai lor să se căsătorească şi să moştenească imperiul.

Însă lucrurile nu au decurs întocmai. Pe de-o parte favorita mafiei Pavavevici fugise,măritându-se pe ascuns şi reuşind să stea ascunsă o bună bucată de timp cu familia ei.
Pe de altă parte, se întâmplară părinții lui Dimitri.

O realizare îl făcu pe Dimitri să vorbească cu voce tare:

-Dacă planul ar fi mers, eu şi Victoria n-am fi existat.

Abado Malsar îşi înclină capul şi îşi întinse picioarele în fața sa.
Costumul lui alb atrăgea razele soarelui ce cădeau printre jaluzelele geamului.

-Nu te lamanta şi nu zăbovi peste astfel de subiecte. Te-am învățat mai bine decât să priveşti în trecut în căutare de regrete.

-Ca să găsesc regrete n-am nevoie decât de prezent pentru a mi le înfăptui. Ce se aude din partea negocierilor de la operă?

Dimitri Malsar vorbea în timp ce îşi turnă un pahar de votcă. Abado urmărea cu ochi agili mişcările lui. Lichidul brun maroniu alunecă într-o cascadă in sticla uşor ornamentată a paharului.
Abado Malsar îşi simțea gâtul uscat.

-Un pahar?

Întrebă Dimitri ridicând sticla în aer, inocența se citiea pe chipul lui.
Abado Malsar lăsă un pufăit ce se schimbă într-un râset forțat.

Îşi schimbă poziția pe scaun spunând:

-Ştii prea bine că sunt pe medicamente. Trebuie să te refuz. Nu vrem ca starea mea de sănătate să se înrăutățească şi să mă pierdeți.

Abado zâmbea arătându-şi dinții. Dimitri Malsar îsi ridică paharul într-un salut, şi luă o gură din licoarea ce îl ardea până în stomac.

-Cât despre negocieri, continuă Abado Malsar serios, vom avea de vizualizat câteva contracte şi vom fi capabili de a începe primii paşi.

Dimitri nu se mai aşeză pe fotoliu. Rana de la picior nu îl lăsa momentan să facă mişcări prea dese.
Alese să se sprijine de marginea pervazului. Întrebă privindu-şi căpetenia:

-Au cerut pentru mai mult timp?

Abado Malsar suspină curățându-şi sacoul de o scamă invizibilă:

-Desigur. Direct în plasă.

Dimitri nu răspunse pentru un moment, lăsând respirațile uşoare ale unei Victorii adormite să îi învăluiască:

-Ceva nu se leagă. Cred că e o capcană. Când avut prețul acelor firme țineau cu toată forța lor.

Abado Malsar se ridică de pe fotoliu în mişcări înspăimântător de suple pentru cineva de vârsta lui.

Îl bătu uşor pe spate pe Dimitri în semn de apreciație şi ieşi din cameră fără ca măcar să mai spună ceva.
Dimitri îşi trecu o mână prin părul răvăşit.

Presimțea un plan complex.

Un joc. Sângelea îi curgea mai repede în corp. Un joc. Dimitri era orice , dar la jocuri era de neînvins. Un zâmbet îi încrestă fața frumoasă. Undeva în iad şi diavolul se temea de un astfel de rânjet.