18.O femeie şi o armă

811 58 0
                                    


Carolina îşi strânse dinții.
Victoria era serioasă în ceea ce spunea.

Va urca scările alea. Încercă să-i prindă încheietura, dar Victoria îşi trase mâna în timp.

Aproape îşi pierduse balansul. Aproape se dezichilibră.
Cornelia avea reflexe bune altfel ar fi alunecat ca o avalanşă pe scări.

- Locul ăsta e împânzit de oglinzi.
Victoria murmură încercând să nu se zgâiască.

Ochii lui Dimitri Malsar îi prinseră reflexia în oglindă. Vorbea cu o altă femeie pe scări. În fața intrării. Atât de aproape de ea. Atât de departe unul de celălalt.

Dimitri se scuză din conversația cu femeia străină. Înaintă spre locul în care Victoria impietri.

Carolina se încruntă iritată când văzu că Victoria se întoarce abia după ce reuşise să urce toate scările.

Îl simțea apropindu-se. La fel cum simt păsările furtuna ce le va prinde în zbor şi le va rupe penajul în bucăți.

-Fuga nu e cea mai sănătoasă pentru tine Victoria.

Dimitri Malsar o prinse de antebraț. Părul pe ceafă i se ridică când îi simțit respirația pe pielea ei rece.

-Du-te înainte, îi făcu semn Carolinei.
O conduse pe Victoria spre un compartiment ce semăna a baie.

Erau numai ei doi. O întoarse cu fața spre el. Victoria s-a desprins din strânsoarea lui, mişcându-se mai repede decât  crezuse posibil. În câteva secunde distanța se căscă între ei.

-Îți tremură mâinile. Vei rata.

Îi spune pe o voce detaşată privind-o atent.
Îi tremurau mâinile pentru că nu  mai ținuse un pistol de mult în mâini.

-Dacă ratez mai încerc o dată. Şi încă o dată. Până când nimeresc.

Sau cel puțin speram că are destule gloanțe în cartuş pentru aşa ceva.

-Zgomotul. Cineva te-ar auzi din toată mulțimea asta invitată.

-Bun argument.

Îi spuse permițându-şi un zâmbet ce îl încurajează să înainteze un pas spre ea. Strânse mai bine arma în mâini.

-Păcat că nu îmi pasă.

Îşi lasă umerii să cadă suspinând.

-Ce e ceea ce vrei Victoria?

-Ghidaj in ceea ce se intâmplă aici.
Adevăr. Vreau să încheiem un fel de alianța.

Îşi trece o palmă peste bărbia ce începe să devină aspră, cu începutul de barbă.

-După ce vom deveni soț şi soție, Victoria, mă aştept ca astfel de frustrări să mi le adresezi în dormitor. Nu în băi a unor palate proaspăt redecorate si restaurate cu banii familiei. Ştii ce face sângele unor astfel de construcții. Le face atracții turistice. Prea ieftine pentru prețul nostru.

Îi vorbea în termeni de afaceri. Investiții. Limba ce o cunoştea ca fiind cea maternă.

Un semn că o trata la un nivel egal. Era însă prea nervoasă pentru realiza aceasta sau măcar să-i pese.

-Mai întâi,avem acordul?

Îl întrerupse strângându-şi mai bine degetele in jurul armei.
Făcu un pas spre ea, apoi încă unul.

-Şi dacă mint?

Vocea îi era sigură. Calmă. În control.

-Nu mai înainta că altfel trag.

-Dacă mint când voi spune că sunt de acord?

Încă un pas.
Pistolul era uimitor de silențios. Victoria credea că va fi o exploxie. Însă era destul cât să fie simțit nu şi auzit peste aplauzele publicului.

-Îmi voi da seama.

Îi răspunde deşi nu credea că a auzit-o. Sângele lui începu să alunece pe gresie, iar ochii lui sclipiră cu o lumină necunoscută.

,,Am adus jocul la noi nivele." Îşi murmură Victoria încleştându-şi maxilarul.

Iubind DezastruosUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum