Iubind Dezastruos

5. În bani ne punem credința

Ajunse la restaurant la timp. Restaurantul în care lucra era renumit pentru mâncarea bună și priveliștea pe care o dădea asupra unui lac cu lebede.

Pe la amiază telefonul îi sunase în buzunarul şorțului.

Era Gabi, proprietarea magazinuluj ABC pe care îl părăsise în grabă când fusese chemată la spital.

Victoria nici nu răspunse bine că femeia țipă:

--Era vorba că vii la magazin. E doișpe și eu nu am deschis. Toate merele sunt pe jos. Așa ceva! Încă o greșeală și te dau afară! S-a înțeles?

Victoria murmură ceva intangibil și apoi spuse:

--Da, înţeleg.

Gabi închise, iar Victoria lăsase o înjurătură înfloritoare. Atâtea avuseseră loc în așa scurt timp.

Obosită se așeză pe scaun. Își scoase ecusonul și îl legănă în mână.

Se așeză la masa pe care tocmai o terminase de curățat. Avea o frumoasă priveliște spre lacul care ridica în privitor o senzație de fermecat şi uimit cu forma ei rotundă de apă ondulată. Dintr-o dată ceva o umbri. Victoria își ridică privirea spre bărbatul brunet care se așeză la masă.

Rămase țintuită locului. Bărbatul își dăduse jos ochelarii de soare. Victora putea recunoaște acea privire numai prin pulsul pe care i-l ridică. Era bărbatul pe care îl văzuse la cafenea. Cel preocupat de laptopul său, cel din zona V.I.P. Victoria se învinui pentru efectul pe care necunoscutul o exercita asupra ei.

--Ce mică e lumea, nu?

Vocea acea adâncă şi totuşi catifelată avea să-i bântuie fiecare noapte. O știa.

Victoria schițase un zâmbet și dase să se ridice.

Voia să pună cât mai multă distanță între ea și el. O prinsese de încheietură.

--Te rog, nu vreau ca eu să-ți întrerup siesta.

Victoria se încruntă. Ceva nu-i plăcea în toată atmosfera asta încărcată.

--S-a întâmplat ceva?

Spuse Victoria pe un ton tăios. Bărbatul o fixase cu privirea apoi spuse:

--Momentan, nu, dar aș dori să îmi aduci o apă plată.

Victoria îşi înclinase capul în semn că a înțeles. Cât timp căuta printre baxurile de sub bufet unul dintre barmani o prinse de braț și îi spuse:

--Tipul, a pus întrebări despre tine. Ai grijă.

Victoria se zbârli. Serios? Nici nu descoperise asta din momentul în care se așezase fix la masa la care alesese să ia o pauză de câteva secunde.

--Asa am să fac.

Apoi ca dintr-un tic își căută ecusonul, dar nu-l găsi. Își amintise că îl lăsase la masă. Aproape că fugi înapoi cu sticla de apă înainte. Brunetul o studia curios.

--Mulțumesc, spuse acesta luându-și sticla din mâna Victoriei, fără ai atinge degetele.

Victoria se încerca să se concentreze pe orice, dar nu pe el.

--Nu ați văzut vreun ecuson?

Bărbatul ridicase din brațe. Victoria nu-l mai sâcâi și plecă. Din fericire mai avea o rezervă, în geanta galbenă.

--Altceva? Cu ce vă mai pot fi de folos?

Nu se uitase la ea, când ridicase două degete și spuse rece:

--Atât.

Pe parcursul zilei se ferise să iasă din restaurant. Nu mai voia să dea ochii cu el. Prea era o coincidență. În schimb se uita neîncetat la ceas.

Aștepta ora 17:00 cu emoție și nerăbdare. Avea planuri mari cu bani pe care îi va primi. Deja își rezervase un bilet la concert în zona de lux. Pentru asta cheltuise mai mult de jumătate din salariu.

Era 16:30, și se pregătea să place. Avea un zâmbet prostesc pe față. Mai mult pluti până la intrarea în salonul spitalului

Avusese nevoie de toată voința ca să nu alerge tot drumul. Nici nu folosise liftul atât de nerăbdătoare era. Încercase să își consume o bună parte din energie pe scări.

Casandra o întâmpinase ridicată în fund, pe pat, cu perne făcute munte la spatele ei.

--Mereu ai fost cea mai naivă.

Victoria se uită în jur. Voia să profite de moment până nu venea avocatul.

--Vreau să te rog să-mi transferi jumătate din bani în cont, iar restul lasă-i pentru testament.

Casandra se trase din strânsoarea Victoriei încrețindu-şi nasul.

--Nici nu au aruncat pământ pe mine și tu îmi vrei banii? Măcar ști câți sunt?

--Tu mi-ai spus să nu fiu așa sensibilă. Nu știu ce sumă ai. Nu voiam să te stânjenesc.

--$2.000.000.

Dacă așteptase vreo reacție din partea Victoriei, o primise pentru că se lăsase să cadă din genunchi în fund. Nu își putea închipui o așa sumă de bani.

Rămase înmărmurită.

Mătușa îi cerceta chipul Victoriei când avocatul intră.

Tratativele se făcuseră precum ceruse Victoria.

Jumătate de sumă în cont, iar jumătate în testament, asta incluzând și casa. Avocatul îi dădu toate indicațiile cum să procedeze cu transferul și cum să-i explice contabilului.

Asta o ținuse preocupată aproape toată ziua. Primise vestea că banii vor ajunge mâine la prima oră. Victoria jubila.

//16.10.2017//