Victoria se simțea ca un animal în cuşcă.
Iar când ți o leoaică ìn cuşcă trebuie să te aştepți să te muşte.
Să-ți facă carnea de pe oase mâncare pentru puii ei.
Victoria se sprijini pe balustrada de piatră a coridorului.
De aici îi putea vedea.
Dacă s-ar mişca destul de repede ar putea lua vaza de pe măsuța la două brațe distanță de ea şi ar lăsa-o să cadă de la balcon.
Pe unul dintre cei aşezați jos, i-ar nimeri cu siguranță.
Dar asistenta o trase mai departe pe culoar si apoi pe scări.
Departe de orice statuetă şi vază ce împodobeau holul. Asistenta o ghida cu un braț ferm.
Stăteau pe fotolii şi canapele.
Erau şapte bărbați şi patru femei. Victoria îşi trase brațul din strânsoarea asistentei, iar când ajunse la baza scărilor făcu o încercare spre uşă. Să fugă.
Trei metri şi era pe prag.
Trei metri, treizeci de centimetri şi ar fi atins clanța.
-Şi apoi ce? Ce ai fi făcut? Nu ai unde fugi, frumoas-o.
Îi şopti la ureche cel care îi răsuci brațul la spate.
Mâinile lui pe ea o țintuiau pe loc, obligând-o să privească spre masa de oameni.
Victoria încercă să se elibereze din strânsoarea lui Malsar.
Cu înălțimea lui şi masivitatea lui părea să o acopere complet.
Iar halatul alb ce il dăduse Hilde nu era menit pentru lupte. Sau zbateri fără rezultat.
Dar Victoria ştia că nu era destul de puternică. Încă era în şoc, iar amintirele atât de aproape de suprafața o făceau oarecum vulberabilă şi indisciplinată.
-Gata, nu mai mă mişc! Poți să-mi dai drumul, acum.
Strigă la un moment dat.
Victoria se opri din mişcări privind fix în ochii albaştri ai unei femei.
Stătea sprijinită pe brațul unui fotoliului.
Bărbatul in alb îi cuprindea un genunchi cu palma.
El era cel care ocupa fotoliul.
Malsar o ținea de brațe.
Era zidul din spatele ei. Picioarele îi tremurau.
Victoria înghiți în sec.
"La naiba cu frica. La naiba cu cosecințele. Ăsta nu e un joc cu mintea mea!"
Îşi spuse privind-o pe femeie.
Era îmbrăcată într-un sacou verde şi o bluză albă ce îi învelea corpul atletic. Părul îi era strâns într-un coc sofisticat la spatele capului.
-Ce cauți aici?
Victoria aproape că scuipă întrebarea.
Furia ei deveni un monstru palpabil.
-Ria, te rog. Nu fi scadalagie. Eşti prea dramatică!
Femeia îşi dadu ochii peste cap.
Îşi mută un picior peste celălat.
-Sunt prea dramatică? Cornelia, scumpă verişoară, ai tupeu să mă numeşti dramatică! Permite-mi să fiu surprinsă. Până în clipa asta te credeam moartă!
Femeia îşi trecu un deget de-a lungul gulerului sacoului.
Cea care răspundea la numele de Cornelia se uită inspre colțul camerei. Dar după ce primi acordul să vorbească spuse:
-Moartea mi-a fost înscenată. A fost necesar. Iar cooperația ta în situația în care te afli nu implică sinceritate din partea mea sau orice formă de confesiune. Am avut motivele mele, ăstă e răspunsul meu pentru tot ceea ce ai intenționa să îmi spui.
CITEȘTI
Iubind Dezastruos
ChickLit|+18|Victoria Galeş se vrea ieşită din sărăcie. Pentru asta are de gând să facă orice. Cu un corp de înger şi o minte de demon va face tot ce îi stă în putere să obțină ce vrea. Însă planurile ei nu l-au prevăzut pe Dimitri Malsar. În spatele jocuri...
