Iubind Dezastruos

6. Planurile bune se fac bând cafea

O a doua zi venise şi o găsise pe Victoria la restaurant.

Dansa printre mese, iar clienții aveau numai vorbe de laudă. Până și colegii erau uimiți la eficiența cu care ștergea mesele, aduna sticlele și spăla cănile. Șterse podeaua deja de două ori, fără ca cineva să trebuiască să alunece mai întâi pe ceva vin vărsat sau baltă de supă.

Totul fusese frumos și bine până apăruse brunetul. Din nou. Stătea de mai mult timp la masa la care l-a întâlnit și ieri, dar Victoria nu îl observase. Nu din prima. Nu până nu a trebuit să-i aducă comanda, două cești de cafea.

Victoria nu spuse nimic în legătură cu ceștile de cafea. Nu înțelese de ce și-a luat deodată două. De ce nu o putea termina pe primă, iar apoi să mai comande? Era singur la masă. Mai aștepta pe cineva?

Nu e treaba ta!, se certă ea singură.

Brunetul duse ceașca la nas și o adulmecă atotcunoscător.

Văzând privirile Victoriei urmărindu-l acesta spuse arătând spre scaunul din fața lui.

--Te rog i-a loc și savurează cafeaua.

În alte circumstanțe, Victoria ar fi refuzat, dar cafea mirosea atât de bine şi auzise un zvon de dimineață cum că şeful lipsea.

Victoria se așezase.

Se uită cu jid la cafeaua din fața ei.

Cu toată reticența luă o gură apoi încă una, ochii i se luminară.

--Bun, acum, vreau să îmi spui ce ai de gând cu gemeni?

Victoria se făcuse palidă în sinea ei, dar nu o arătă. Cine se credea?

În schimb îi răspunse:

--De obicei, hărțuitorii nu se dau de gol din prima în fața victimei.

Luase o gură din cafea, ignorând limba pe care tocmai și-a arso.

Brunetul își miji ochii, care îi luară o lucire, asemenea unui leu ce vede provocarea prăzii.

--Poate nu am avut cea mai delicată abordare. Vreau să te întreb în calitate de prieten apropiat ai lor. Sunt foarte încântați că vor merge cu tine la concert.

Victoria clătină din cap

--Sunteți bona de serviciu? Nu am nici un interes să-mi discut viața personală cu un străin.

Chiar dacă respectivul arăta delicios. Victoria își terminase cafeaua. Porțiile astea sunt chiar mici, îşi spuse privind spre cana goală.

--Nu așa părea la cafenea.

Se zbârli. Se ridică și se aplecă peste masă:

--E vorba despre mine? Nu ai încredere în mine că am să mă comport frumos cu ei? Sau mă vrei pentru tine?

Victoria zâmbise malițios. Era foarte conștientă că tocmai împrumutase niște replici din vocabularul Mălinei.

--Pentru cineva care lucrează două joburi ai destul de multă încredere în tine.

Își dăduse mâna prin păr. Victoria nu-l lăsă să o dezechilibreze. Deja știa că omul acesta era periculos. Știa mult prea multe despre ea. Ce mai știa?

--Ar trebui măcar să mă chinui să sun la poliție?

Râse din colțul buzelor. Cunoștea genul acesta de privire. O văzuse de atâtea ori pe fața peștilor sau micilor contrabandiști. Era fața cuiva care gravita peste lege.

--Nu știu ce treabă ai cu mine, dar nu am făcut nimic. Nu am călcat pe nici un teritoriu și nu am nici un interes pe piața neagră.

--Gemenii?

--Mă acuzi de prostituție?

O spuse în față, fără să o mai dea pe ocolișuri. Inima îi bătea așa de tare în urechi că nu mai putea să audă absolut nimic afară din bula lor.

--Nu am spus asta.

--Dar ai insinuat-o, de aia ești aici, nu?

Să fie un polițist ascuns? Nu, nu credea că ei s-ar da chiar așa pe vileag. Din ceva motiv bărbatul acesta voia să știe că era cu ochii pe ea.

--Îmi place priveliștea.

Victoria avea lacul cu lebede la spatele ei, dar ochii lui rămăseseră pe ea.

--Am un pistol și știu să-l folosesc.

Se aplecă peste masă și aproape că se atingeau. Nu se dăduse mai în spate. De ce să o facă? Decolteul ei aproape că îl sufoca.

--AirSoft6.

Avea un rânjet pe care ai fi vrut să-l plesnească de pe fața lui cizelată. Victoria clipise de câteva ori, revenindu-şi în simțiri.

--Mulţumesc de cafea.

Bărbatul umpluse liniștea încărcată care se lăsase între ei doi. Obrajii Victoriei se înroşiră. Ridicase cana cu două degete spre ea, în semn de salut.

--Vă mai pot servi cu altceva?

--Momentan sunt bine.

Încerca să urmeze o etichetă de profesionalism. Nici nu se imagina peste el. Victoria se ridică și plecă de la masă înainte să facă ceva necuvenit.

Plecă de la restaurant. Avea treburi mai importante decât să se piardă în gânduri despre el. Nu era prima oară când un bărbat o urmărea. Completase prea multe rapoarte la poliție despre asta. Deja le știa pe derost.

Vise din altă viaţă o inundară pe Victoria când încă era inocentă şi tânără. Când încă viaţa nu o obligă să îşi crească colţi.

Ajunse acasă târziu.

Un gând îi înflori la vechea ei persoană care nici nu ar fi îndrăznit să creeze astfel de planuri în care profită de pe urma aspectului ei fizic. Dar îşi reveni repede în simţiri. Casandra mereu îi spusese că trebuie să se descurce cu ce are.

Nu pot să stau pe loc, acum. Îmi doresc asta, o merit, o viaţă mai bună , iar eu obțin tot ce vreau!

Se ridică din vană abia când apa era rece .

Își aminti de o povață din Biblie ce spunea că tot ce vrem nu ne este și folositor.

Victoria lătră un râset legându-și cordonul halatului. Deschise cutia cu ciocolată scumpă şi făcuse din ea un plan.

Pentru fiecare pas executat în planul ei, o bucățică de ciocolată ca premiu. Buzele îi dezveliră dinţii într-un râset insuflat cu răzbunare.

//17.10.2017//