Iubind Dezastruos

9. Între un salvator şi o salvată

Ea, Victoria Galeș, leșinase. Cea care trecuse două ierni chinuită de friguri cu câteva conserve sub mânecă şi pături găurite.

Leșinase.

Victoria se trezise cu o durere îngrozitoare de cap într-un pat prea mare pentru o singură persoană și mult prea străin pentru confortul ei. Simțea materialul fin şi catifelat sub palmele ei julite. Își făcuse drum până la marginea patului, prin valurile de plapumă și cearceaf, Victoria coborâse din pat, aproape instantaneu.

O durere cumplită îi săgetase capul de cum atinse parchetul rece. Victoria îşi surprinse reflecția într-o oglindă.

Prima dată nu se recunoscuse. Clipise.

Victoria se reașeză pe marginea patului încercând să pună cap la cap lucrurile și să înțeleagă cine era fata care o privea. Era reflecția ei? Păr răvășit, ochi deschiși, buze uscate și obraji supți.

Uşa se deschise şi o asistentă, după halatul alb și zâmbetul forțat, intrase cu o mapă sub braț:

--V-ați trezit, ce bine!

--Cât timp am dormit? Cine ești tu? Unde sunt?

--Câte întrebări!

Asistenta chițcăi. Victoria nu era atât de amuzată. Îi întinse un pahar cu apă. Îşi deschise palma înaintându-i Victoriei un medicament.

Victoria privi suspicioasă pastila albă. Zâmbetul asistentei căzuse într-o încruntătură. Buzele ei se strânseră şi abia se auzi când spuse într-o şoaptă:

--E pentru durerea de cap.

Îi era de ajuns. Dacă au adus-o până aici nu aveau să o omoare de cum s-a trezit, durerea de cap câștiga prioritate. Luase pastila ca pe mana cerească. Înghițise și apoi întrebase:

--Unde sunt? Cine eşti tu? De ce sunt aici?

În ochii Victoriei sclipea furia şi frica. O combinație ce se putea dovedi periculoasă pentru asistentă dacă nu îi va răspunde la întrebări. Cât mai repede și mai clar.

--Ați dormit aproximativ patru ore. Suntem în apartamentul domnului Malsar.

Victoria îşi strânse pumnii, încercând să găsească o voce a rațiunii în ea. Femeia nu era vinovată pentru toată învălmășeala asta, sau cel puțin nu la prima vedere.

--Mă scuzați, nu am vrut să vă jignesc. Unde e Malsar?

--Ieşiți din cameră şi mergeți tot înainte pe holuri. O să dați de el.

Asistenta rămase să se ocupe de ceva aranjamente în camera din care Victoria ieşise în căutarea ,,salvatorului" ei. Ieșise pe un culoar decorat în lumi și uși. Auzise voci şi le urmă cotind la dreapta spre o încăpere larg deschisă.

Înainte să intre în ceea ce părea a fi sufrageria, îi recunoscu după voci pe gemeni și pe Dimitri Malsar. Dăduse o ocheadă și îi văzuse așezați pe canapele.

--De ce, nu ne-ai spus, mai devreme?

Cel care vorbise era Aaron. Trădarea nu a avut niciodată un gust atât de familiar.

--Ați fost anunțați la timpul potrivit.

Dimitri Malsar era calm, nu se grăbea în răspunsuri. Era clar cine avea toate cărțile în mână.

--Nu vrem să ne tragi preșul de sub picioare. Ne-am înțeles că nu vei reține informație!

--Nu. V-ați înțeles că veți împărtăși astfel de aspecte. Voi.