Victoria intră pe poartă. Casa mătusii sale parea acum ştearsă în comparatie cu apartamentul lui Malsar.
În poartă era agățat un plic, încrețit la margini umedși alungit din cauza ploii. Era înștiințată să se prezinte la poștă pentru a-și ridica coletul.
-Rochile…
Victoria suspină.. Era atât de obosită. Conștiința o împovăra atât de tare. Ceea ce făcuse cu Dimitri…
Trebuia să rămână în zona planului inițial.
Victoriei i se puse un nod în gât. Până la poștă făcea o jumătate de oră. Mai avea vreo oră pâna când trebuia să se prezintela servici.
Pornise imediat înspre poştă. Când ajunse şi văzu coada lungă de la recepție se duse spre un telefon public.
-Aaron?
-Da?
-Cine e Dimitri Malsar?
Râsetul bărbatului se făcu trecut prin receptor.Un zâmbet subțire înflori pe buzele Victoriei.
Se pare că era o problemă şi va trebui să stea mai mult timp să aştepte. Se hotărâse să-l sune pe Aaron.
Voia să se asigure că rămâne pe firul planului.
Sunându-l pe Aaron avea să îşi amintească cu cine va merge la concert şi unde trebuie să-şi concentreze energia.
Avea să îşi amintească că interesul ei trebuie îndreptata în altă direcție decât mâna lui Malsar trecându-i peste stomac, cufundându-se printre coapse apoi mai jos…
-De ce mă întrebi?
"Pentru că nu mi-l pot scoate din minte", dar Victoria alese alt răspuns:
-M-am trezit în casa unui bărbat fără vreo amintire de a ajunge acolo. Nu ar trebui să pun câteva întrebări în dreapta şi stânga?
-Da, iubire, dar nu mie. Nu mă întreba de alt bărbat, inima mea poate lua doar atât de multe înainte să se rupă.
Râsetul Victoriei adunase priviri.
Pentru un moment toți cei din poştă se întoarseră să o privească şi să fie privilegiația de elevația şi buna dispoziție ce cădea în valuri din fata cu părul blond şi haine şifonate.
-Ai o inimă care să fie ruptă?
Victoria încă păstra surâs în vocea ei. Aaron întârzie să răspundă dând impresia că stă să se gândească pentru un moment.
-O simt că bate şi o simt cum aleargă un maraton când îți aude vocea.
*
În noaptea acea Victoria nu-i visă vocea caldă şi plăcută a lui Aaron.
Alt bărbat o făcea să trăiască un vis ce o făcea să tremure de plăcere.
Ploua în ziua concertului.
O umbrelă roşie se rotea nerăbdătoare prinzând picurii ce se lăsau molcomi să cadă din cerul abia întunecat.
Victoria purta o rochie neagră ce îi ajungea într-un singur material până la genunchi.
Purta în picioare pantofi roşii Louboutin care îi scoteau în evidență gleznele subțiri şi picioarele apropiate într-un flirt al corpului.
Era o artă în alegerea vestimentației. O rochie te poate face regină sau prințesă. Depinde cine o poartă.
O limuzină argintie se opri la colț. Un valet ieşi fugind, o atinse pe Victoria uşor de umăr şi o invită să intre.
Îi deschise uşa ținându-i umbrela.
Părul ondulat în valuri senzuale îi curgea pe spatele dezgolit.
De cum se aşeză pe banchetă Aaron o luă în primire luându-i mâna în màna lui.
Victoria zâmbi zâmbetul ei de milioane.
-Aaron, o plăcere, îi lăsă o sărutare la colțul buzelor.
Ochii lui Aaron străluceau cu un secret amuzant.
Lângă Aaron stătea fratele său geamăn înconjurat de doi bărbați îmbrăcați la costum şi care, după ochiul antrenat al Victoriei, purtau greutate la ei. Arme?
Zâmbetul Victoriei căzu puțin.
Îşi rupse privirea dinspre cei doi şi se uită înspre Aaron.
-Limuzina ne va lăsa la uşă? În fața operei?
Victoria întrebă pentru că la doar zee metri depărtare oamenii intrau cu umbrele şi haine luminoase în sala unde va avea loc concertul.
Blițul aparatelor de fotografiat era aproape orbitor.
Limuzina ocoli şi trecu. Victoria credea că şoferul caută un loc de parcare, dar când Aaron nu îi răspunse îşi trase mâna din strânsoarea lui.
Uşile se închiseră automant.
Victoria îşi păstră calmul.
-Aaron, unde ne ducem?
-La aeroport.
-Este un motiv anume?
Victoria Galeş nu avea să strige.
Vocea ei cuprindea destul de multă gheață încât să devină zeitate pentru pinguini.
-Da, ne vei întâlni Şefii.
-Da? Şi cum se va întàmpla aceasta?
-Vei zbura cu noi, în cursa privată ce va decola peste o jumătate de oră.
Victoria privi casele alergând şi scăzând precum limuzina vuia pe şosea.
Apropierea de aeroport părea a fi inevitabilă.
-Alte întrebări?
Vocea lui Aaron era amuzată.
De parcă spunea cea mai bună glumă, iar Victoria nu ar ştii să o aprecieze.
-De fapt, da. Ştiai că ochesc nemaipomenit de bine? Spre exemplu dacă îmi iau pantoful din picioare sunt destul de sigură că aş putea provoca câteva stricăciuni ochilor tăi.
Aaron se reaşeză pe banchetă fixându-şi mai bine nodul la cravată.
-Noroc că am reflexe impecabile cu un pistol.
Victoria era de toate, dar o femeie slabă nu era.
Dacă avea să pățească ceva avea să fie sigură să ia cu ea cât mai mulți.
Femeia disponibilă şi sensibilă va fi doar o fantomă în amintirea lor pentru tigoaica care îşi va arăta colții.
CITEȘTI
Iubind Dezastruos
ChickLit|+18|Victoria Galeş se vrea ieşită din sărăcie. Pentru asta are de gând să facă orice. Cu un corp de înger şi o minte de demon va face tot ce îi stă în putere să obțină ce vrea. Însă planurile ei nu l-au prevăzut pe Dimitri Malsar. În spatele jocuri...
