Prolog

191 15 2
                                    

"Stai!" Țip in urma lui iar el se oprește.
"Ți-am mai spus și ți-o mai zic: nu te mai băga în problemele altora!" urla el întorcându-se și uitându-se fix în ochii mei.
El nu-și dădu seama că picaturile de apa de pe fața mea erau de fapt lacrimi, nu picături de ploaie.
"De ce? Parcă eram o răzgâiată, nu?" Îi spun cu indiferența."Nu poți tine totul pentru tine. Putem trece prin asta împreună" îi spun apropiindu-ma mai mult de el
Însă el se întoarse și își continuă drumul. Doamne ce-am făcut?
Rămân cu privirea în pământ și un suspin îmi scapă.
"Dacă tot vrei sa ajuți... nu-ți mai băga nasul" îmi zice peste umăr și plecă, lăsându-ma in ploaie.
"Dacă stau in ploaie o sa răcesc, mai ști?" îi zic iar el mă auzi
Se opri și ramane câteva secunde îngândurat. Intre timp, eu îl iau prin surprindere și îl îmbrățișez pe la spate.
"Nu mă lăsa în seen" îi șoptesc.

StalkerUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum