Stalker

Duminică, 23 octombrie #3

(Lisa Pov.)

Stau pe balconul camerei mele de juma' de oră căutând tipi dubioși, camere foto, camere video, microfoane, etc. Și nimic. Atunci de unde naiba m-a văzut el. Cred că devin paranoica. Am stat așa mult aici că am observat că și vecinii sunt de treabă. Niște boșorogi de 133 de ani care urla prin curte că îi dor genunchi și vine apocalipsa.
În fine, mai bine fac o plimbare. Mă îmbrac cu o cămașă albastră in carouri peste care îmi iau o salopetă neagră. Afară nu e chiar foarte frig desi suntem în mijlocul toamnei. Oricum îmi pun in buzunare tot ce aveam nevoie și mă încalț cu conversii negri.

(...)

Cât m-am mai plimbat prin parc m-am plictisit așa că am scos telefonul

Prin mesaje

Lisa 3:36 p.m

Cf?

Prin neatenția mea dau peste cineva și cad fix peste...un el. Doamne probabil sunt toată roșie în momentul de față. Îmi mut privirea spre telefonul ce i-a căzut din mână și văd că, înainte să dau peste el ca nesimțita, a primit un mesaj. Același mesaj care i l-am trimis eu Anonimului.
Mă uit la fata lui și văd aceiași ochi albaștri de atunci. Aceași culoare a parului, același...el.
"S-scuze" zise el și se ridică. Acea voce. Acea voce! Ar putea fi...
El se îndrepta cu pași grăbiți spre ieșirea din parc.
"Stai!" îl strig însă se face că nici nu mă aude.
Reușesc să ajung la el și îl întorc cu fața la mine.
"Tu ești." îi zic
El se uită încruntat și puțin panicat in jur. Mă lua de braț și mă trase spre o mașina neagră.
"Ce faci?!" îl întreb, smucindu-mi brațul din strânsoarea lui.
"Nu putem vorbi acum. Haide." zise si îmi făcu vânt în mașină.
In mai puțin de 3 secunde, urcă în mașină, porni motorul și o tuli pe șosea.
"Hei!" tip la el de pe bancheta din spate, el ignorându-ma complet.
"Alo! Ești surd? Unde mergem. Ești așa de..."
"Taci!" urla el iar eu amuțesc. "Doar...taci." continuă și își îndreptă atenția spre drum.

În scurt timp ajungem in fata unei case mari. El ieși și îmi deschise portiera, mergând spre ușa. Eu îl urmez și intrăm în casă.
"Cum te numești?" îl întreb când realizez că eu tocmai sunt in casa unui străin, cu o persoană străină...cred.
Acesta ezită un timp după care veni la mine și îmi întinse mâna.
"Ray Lockwood" zise.
Numele ăsta mi se pare foarte familiar.
   "Nu o să-ți spun numele meu pentru că îl ști deja. Nu-i așa?" îi zic, testându-l.
   "Bine gândit, Lisa." îmi zise și îmi zâmbi.
     Se duse la ușă și o încuie, apoi se duse la ferestre și trase draperiile. Se duse în dreptul canapelei și își dădu tricoul jos.
   "Um...c-ce..." încerc să zic.
   Am 18 ani, nu vreau veol!
   "Stai calmă." îmi spuse și își lasă tricoul pe canapea.
   Abia atunci am văzut o pată roșie lăsată pe tricoul lui. Se duse în bucătărie și închise ușa. Intru după el, curioasă, și îl găsesc masându-si baza spatelui cu o cârpă udă. Avea o rană in partea stângă.
   "De unde ai aia?" îl întreb din pragul ușii.
   "Când ai căzut peste mine în parc am căzut pe o piatra ascuțită." zise icnind din cauza durerii.
     Acum chiar că mă simt prost.
   "S-scuze." îi spun sprijinindu-ma de ușă.
   "Nu-i nimic" îmi zise.
    Eu mă apropii încet de el și îi iau cârpa din mână. Mă duc la chiuvetă unde o spăl de acel sânge proaspăt. După îl întorc cu fața la masă, el sprijinindu-se de ea. Presez cârpă umedă pe spatele sau până când șterg toată urma roșie.
   "Ai grijă că nu vreau viol." zise având un rânjet imens pe față.
    Eu apăs intenționat mai tare pe rană și el icni.

(…)

     După ce l-am bandajat si l-am bătut în cap, la propriu, să-mi zică de ce naiba se întâmpla ce se întâmplă, ne-am așezat la masa din bucătărie.
   "Ei? Haide, scuipă tot!" îl îndemn. El fixa cu privirea masa. Inspiră adânc și începu
   "Într-o zi ar fi trebui sa afli adevărul..."

...To be continued

:))))