Stalker

Ai băut aseară?

(Lisa Pov.)

Mă trezesc cu o puternică durere de cap. Mă frec la ochi și privesc în lateralul meu. Îl găsesc pe Douglas in lateralul meu și pe jumătate dezbrăcat. Sau...mda. Nu doar pe jumătate.
Mă ridic în șezut și îmi masez tâmplele, durerea persistând.
"Ce ți-a mai plăcut să bei." zise el cu ochii închiși și un ditamai zâmbet.
"Vorbește mai încet, îmi bubuie capul." îi spun deranjată de tonul ridicat al vocii sale.
Mă ridic și îmi iau un halat, după care merg la baie. După ce mă spăl pe dinți, apare un Drew somnoros.
"Data viitoare mergeți la hotel." îmi zise el frecându-și ochișorii ca un copilaș.
Eu roșesc și îl privesc cum se spală pe față, mai apoi pe dinți.
"Unde te duci de te aranjezi așa?" îl întreb zâmbind.
"La hotel. Va las spațiu." zise și începu să râdă, iar eu ii dau un pumn în umăr. "Glumesc. Mă pregătesc. Întârzii la întâlnirea cu Hannah." continuă el.
Hannah e iubita lui Drew. Ea a fost singura care l-a crezut pe Drew, înafara de mine, când a zis că nu a comis crima aceea. Ea l-a tot vizitat când era la răcoare și pot spune că e o fata cu o fire impunătoare dar totuși sensibilă. Poate întrebați: cum de nu a găsit pe altcineva cat timp Drew a fost la închisoare?
Ea are multă încredere în el și îl iubește cu adevărat. Vede in el adevărul și iubirea pe care o poate oferi.

"Păi grăbește-te. În...târ..zi. spun și gândul îmi fuge la locul meu de muncă. Am întârziat la muncă!
Mă grăbesc in cameră și o găsesc goala. Unde dracu s-a dus și ăla? Mă îmbrac repede cu haine curate și îmi pregătesc tot. Cobor în cea mai mare viteza la parter și ies pe ușă. După primii pași făcuți in direcția opusă casei, îl aud pe Douglas.
"Nu cred că e bine sa pleci dimineața fara sa bei cafeaua." zice iar eu îmi întorc privirea spre el și îl văd în lateralul mașinii lui, cu 2 pahare de cafea in mână. "Urcă, te duc eu." continuă el.
Mă conformez și mă urc in mașina sa.
"Mulțumesc pentru cafea." îi spun sorbind lichidul fierbinte.
El doar mă privi și zâmbi sincer. Își luă și el cafeaua și o puse în suportul de pahare. Mașina porni si eu mă rog ca Will sa nu se supere.

(...)

"Mulțumesc că m-ai adus Douglas, ne vedem mai târziu pa." spun repede și cobor din mașină și mai repede.
Înainte să intru în clădire, îl aud din urma mea.
"Stai puțin, Lisa." zise și mă prinse delicat de mână.
Își lipi buzele de ale mele și după mă lua în brațe.
"Să ai grijă." îmi zise.
Apoi plecă. Eu intru repede și merg in biroul meu unde îl găsesc pe Will.
"Ai băut aseară?" mă întrebă serios.
"Ce?" întreb.
"Ai. Băut. Aseară?" mă întrebă clar și răspicat, făcând o față de curva.
"Da. De ce?" îl întreb.
"A, ok." zise și starea lui se schimbă total. "Avem un caz nou. Un locotenent al Marinei. L-au găsit în Irlanda și poliția locală de acolo vrea să ne ocupăm noi de caz." zise și îmi arătă dosarul. "Trebuie să plecăm imediat."
"De ce trebuie sa ne ocupăm noi de caz, daca e în Irlanda?" îl întreb.
"E un locotenent al Marinei din țara noastră. Logic." zise.
"Și nu pot aduce cadavrul și restul aici?" îi spun.
"Crima a fost descoperită acum câteva ore. Trebuie să ne grăbim să anchetăm noi crima. Plus că și irlandezii ăia au zis că nu vor sa se ocupe de unul de-al nostru."
"Sper sa ne întoarcem până diseară." spun.

(...)

După de ne-am urcat în avionul privat...știu. Doi detectivi au un avion privat. Nu suntem vedete, dar asta nu înseamnă că nu putem primi anumite beneficii.
Oricum, zborul e liniștit și până acum nu au apărut nici un fel de turbulențe. Între timp, Will pornește discuția.
"Apropo, dacă tot ai băut aseară, s-au întâmplat...chestii?" mă întrebă cu ochii într-o revistă.
"De ce te tot interesează ce-am făcut eu aseară?" îi zic uitându-mă in dosarul locotenentul mort. Don Malarez. Ar putea fi? Nu. Presupun că e doar o coincidență.
"Pai azi dimineață și întârziat. Și tu niciodată nu întârzii." zise el
"Păi. Se mai întâmplă." îi zic încercând să termin conversația cât mai repede.
"Apropo, îmi place tipul." zise referindu-se la Douglas.
Zâmbesc involuntar când mă gândesc la el și realizez că am ajuns.

(...)

Trecem pe sub banda poliței și cercetăm locul crimei. Un cadavru zăcea în mijlocul șoselei în timp ce criminaliștii făceau poze.

În timp ce vorbeam cu martorii, un țipăt feminin se auzi din depărtare. Întorc capul iar chipul fetei îndurerate și ochii săi plini de lacrimi mi-au adus aminte de toate momentele plăcute petrecute alaturi de ea, dar nu și acesta.
Încercă să intre în perimetrul locului faptei, dar unul dintre polițiști o opriră. Alerg spre ea, trec pe sub banda poliției, și o iau în brațe.
"Gata, Taylor, gata." îi zic mângâindu-i parul. Apăru și Komert și o lua în brațe.
"Komert...tata." o aud printre lacrimi și suspine.
"Tatăl tău?" o întreb.
Ea arăta spre cadavrul din mijlocul șoselei și îl strânse pe Komert in brațe.
"E tatăl ei." zise Komert, durerea citindu-i-se pe față.
"Taylor." spun încercând să o calmez. "Taylor!"

(...)

"Unde a fost tatăl tău ieri?" o întreb pe Taylor în sala de interogare.
"De abia venise dintr-o misiune. Voia sa vina acasă." zise și mai apoi îmi evită privirea, acoperindu-și gura cu palma. Se abține să nu plângă.

(...)

"Tu unde ai fost ieri?" îl întreb pe Komert.
"Am fost cu Taylor acasă. Pregăteam sosirea domnului Malarez. Știu că ești obligată să întrebi dar totuși îți zic că nu aveam, și nici nu am avut vreodată vreo intenție să-i fac rău. L-am respectat și l-am considerat tot timpul un exemplu al omeniei." zise el fără ca fața lui sa trădeze vreo expresie. Dar suferea. Suferea mult. Tatăl lui Taylor îi era mai mult decât un simplu tată.

(...)
°ora 8:23 p.m°

"Deci acum nu mai ești agentul poliției." concluzionă Taylor.
Casa ei și a lui Komert era destul de spațioasă și frumoasă. Pereții albi și lemnul 'colorau' interiorul casei.
"Nu. Acum sunt aici în calitate de prietenă." îi zic și o iau în brațe. Komert veni lângă noi si o lua și el în brațe. "Canapeaua ta e spațioasă." spun in derâdere.
"Am aflat de ce s-a întâmplat cu Ray." zise Taylor.
Eu incerc sa o fac să înțeleagă că nu mă mai interesează Ray. Chiar nu..nu mă mai interesează.
"Komert, eu mă duc la culcare. Tu, Lisa, rămâi la noi?" mă întrebă Taylor cu ochii strălucind.
"L-aș lăsa pe Will singur la hotel? Normal că da!" le zic și mă fac mai comoda pe canapea. Cei doi plecară in camera lor iar eu rămân și privesc tavanul.
"Mâine va fi o zi grea."

___________________________

:)))))))))))))