Stalker

21 mai

(Lisa Pov.)

Douglas: Hey, Lisa. Îmi pare rău pentru...ce s-a întâmplat la club.

Lisa: Nu-i nimic. A fost doar...

Douglas: O greșeală :))

Lisa: Da. O greșeală :)

   Închid telefonul și mă încalț. Azi e o zi super specială. Azi e ziua fratelui meu. Și cei de la pușcărie l-au eliberat pentru 2 zile. E in grija mea acum. Acum trebuie doar sa merg la gara să-l aștept.
   Fratele meu a fost închis pe nedrept. A fost acuzat de crimă, când el nu făcuse nimic. Avocatul lui era începător și nu știa nimic. Martorii au spun că l-au văzut pe fratele meu când de fapt văzuseră pe altcineva. Asta e nedreptatea. N-ai ce-i face.

   În 10 minute ajung pe peron și merg spre locul unde va opri trenul. Gara era surprinzător goală. Mă așez pe unul din acele 'scaune' din plastic, așteptând trenul. La câteva scaune depărtare de mine era un tip îmbrăcat în negru, cu gluga pe cap și mâinile în buzunar.
   Scot o guma din buzunar și o desfac. Mestec uitându-ma împrejur. Mă ridic și merg sa arunc ambalajul la coșul de gunoi. Când mă întorc mă împiedic de piciorul tipului care stătea lângă mine, însă nu cad.
   "Î-îmi pare rău." îi zic așezându-ma la loc.
   "Nu-i nimic." zise el.
   Acea voce. Acea voce! Acea voce a dracului sa fie!
   "Ray!" țip eu iar el își dă gluga jos, uitându-se la mine.
   Avea răni pe față. Cele de acum 6 luni nu i-au trecut? Sau poate sunt noi...
   Încerc să mă apropii de el, iar el se îndepărtă.
   "Cum îți mai merge?" mă întrebă privind pământul.
   "Eu sunt.. bine. Dar tu? Unde ai fost tot timpul ăsta? De ce ai..." incerc sa îl întreb dar mă opresc când amintirile dau năvală.

Flashback

   "De ce a trebuit tu sa te bagi în viața mea?! Nu poți sta liniștită până nu strici ceva, asa-i?! Ți-am zis sa nu-mi spui adresa dar ție chiar nu ți-a păsat!" tuna vocea lui și eu deja aveam lacrimi în colțurile ochilor.

Flashback end

   Îmi mușc buza de jos și îmi las privirea în pământ.
   Trenul intră în gară. Eu merg la prima ieșire, așteptându-l pe frate-miu. Privesc puțin îndepărtare și îl văd pe Ray așteptând la altă ușă. Simt cum doua brațe mă strâng puternic și îl privesc in ochii săi verzi. Îl strâng în brațe și zâmbesc involuntar, sprijinindu-mi capul pe umărul lui. Deschid ochii și îl văd pe Ray care inca aștepta la ușa trenului. Ieși o fată blondă și îi sări în brațe lui Ray. Îl sărută pe obraz și îi mângâi fruntea.
   "Lisa! Mă auzi?" îmi zise frate-miu, zguduindu-ma usor.
   "Da, Drew. Te aud. Hai să mergem."

(…)

   "Casa, dulce casă." zise Drew și intră.
   La masa de la bucătarie erau Douglas, Taylor și Komert.
   "Voi ce faceți aici?" îi întreb.
   "Douglas a zis că putem sta aici să te așteptăm." zise Taylor.
   "Încep să regret că ai cheie la casa mea." îi zic lui Douglas uitându-mă urât la el.
   "El cine e?" mă întrebă el.
   "Oh, am uitat de tine." îi zic lui Drew.
   "Ca de obicei." zise Drew râzând.
   "Douglas, Taylor, Komert, el e fratele meu Drew. Drew, ei sunt Komert, Taylor și Douglas." le fac eu cunoștință. "V-am mai povestit de el. Azi e ziua lui. Face 22 de ani."
   Douglas se ridică și dădu mâna cu el.
   "La multi ani, Drew. Mă bucur să te cunosc. Sunt sigur că ești la fel de prietenos și același calități frumoase pe care le are sora ta." zise Douglas și îmi făcu cu ochiul.

(…)

   După ce am mai vorbit am inceput sa ne jucam jocuri care mă jucam eu și Drew când eram mici: Piticot, Nu te supăra frate, Pantomime, etc.
   Azi a fost frumos...într-un fel anume.

_______________________

No, capitol cam scurt...cam...
cam....da.

Momentan sunt in criză de idei...sorry.

😭😢😑😶😅😋😏😎
  
• Jensen Ackles în rolul lui Drew Aryan