I'm dead (#ID 1)

10. Trei vrăjitoare

-Ăă, nu cred că prea putem discuta, noi...

-Ştiu că sunteţi ocupaţi unul cu celălalt, i-a tăiat-o fata Ariannei, însă cred că v-ar interesa subiectul acesta chiar foarte mult.

Am văzut-o pe Arianna cum voia să mai comenteze ceva, însă zâmbetul fetei spunea foarte subtil că nu accepta refuzuri. Nu ştiu de ce se simţea chiar atât de neliniştită, căci până la urmă nu arăta înfiorătoare săraca. Era o tânără de maxim douăzeci de ani, deci aproape de vârsta noastră. De asemenea, avea trăsături frumoase şi delicate, însă nu la fel de minunate ca ale Ariannei.

Am întrerupt analiza fetei când am văzut-o pe Arianna luând-o în faţă, după fată. Ca la comandă, am mers şi eu după ele.

-Şi... cum te numeşti? am întrebat-o.

-Numele meu este Raquel, mi-a răspuns, întorcându-se ca să-mi afişeze un zâmbet. Nu locuiesc departe, deci staţi fără grijă. 

Am încuviinţat amândoi, deşi nu se mai uita în direcţia noastră acum. Arianna mi-a aruncat o privire fugară care mă întreba parcă ce naiba ne face asta acum? însă nu i-am răspuns. În parte pentru că ne putea auzi foarte uşor, dar şi pentru că nu aveam idee. Toate teoriile posibile ca tipa să o vadă pe Arianna îmi zburau ca un avion cu reacţie prin minte, însă nu puteam să-mi dau seama care dintre ele erau mai favorabile. Le-am îndepărtat, totuşi, pe toate, realizând că nu aveam s-o scot la capăt în ritmul ăsta.

Câteva minute mai târziu, în spatele unui bloc foarte înalt, am ajuns pe o străduţă mai lăturalnică. Acolo era şi o casă de cărămidă, construită într-un stil total diferit faţă de cel modern al Seattle-ului, însă cu multe diferenţe faţă de o casă de la ţară. Era ciudată, căci era modernă în felul ei... avea două etaje şi semăna, cred, cel mai mult cu o vilă - genul acela de vilă pe care o puteau închiria bogătaşii când mergeau pe litoral. Nu avea grădină, căci era lipită de un bloc, încât m-a făcut să mă întreb ce părere aveau locatarii de prezenţa ei.

La îndemnul lui Raquel, am intrat în casă, direct într-un living imens. Acolo, stând cu picioarele pe măsuţa de cafea şi trântită într-o canapea mare, stătea o tânără brunetă, cam de-o seamă cu Raquel. 

-Soro, sus! strigă Raquel spre ea.

La auzul strigătului roşcatei, o altă brunetă îşi făcu apariţia. Ea era mai zâmbăreaţă şi părea mult mai prietenoasă ca Raquel. Însă, la fel ca roşcata, brunetele ne priveau pe amândoi în parte.

-Musafiri! au strigat amândouă la unison.

Asta le făcu pe amândouă să chicotească, cea care stătuse înainte pe canapea râzând mai cu poftă. Ea avea părul mai lung ca cealaltă, chiar mult mai lung, în timp ce prietenoasa îl avea tuns foarte scurt.

-Voi doi care nu v-aţi prezentat...

-Arianna şi Christian, m-am repezit să îi spun.

-Aşa, mă rog, ele sunt "surorile" mele, deşi nu suntem înrudite. Locuim împreună şi suntem prietene foarte bune. Asta mică cu părul foarte scurt este Rhinna, iar cea mai înaltă cu părul lung e Brianna. Şi da, chiar o cheamă Rhinna, e fan Rhianna, însă i se pare plagiere să-i fure numele întreg...

-...Aşa că i-a tăiat un "a", a râs Brianna foarte tare şi apăsat, în stilul ei.

Raquel a zâmbit şi ea ca răspuns apoi s-a aşezat pe canapea. Ne-a făcut semn cu mâna să ne trântim şi noi lângă ea, şi aşa am făcut. Mi-a fost teamă că nu era destul loc pentru Rhinna şi Brianna, însă ele două şi-au tras două scaune în faţa noastră.