Good but Bad ! || Harry Styles . FanFiction [1]

Capitolul 16

Am coborat in graba scarile , incercand sa ajung cat mai repede jos la fete . Usa de la intrarea in bloc era deschisa , astfel dandu-mi acces total  la ce se intampla afara . Am putut observa ca fetele stateau de vorba cu cativa baieti . 

Cand m-am apropiat mai mult , am reusit sa-mi dau seama cu cine vorbeau cele trei fete . Nu era nimeni altcineva in afara de Zayn , Derrick si Dawson , insa nici urma de de vreun cret saten pe aici . Expresia fetei mele s-a schimbat radical , acum fiind una trista si dezamagita , de faptul ca el nu se afla printre ei . 

Imediat ce restul m-au zarit , m-au intampinat cu un mic zambet pe fata si un buna , mai mult soptit  . 

- Hei , Jenn ! i-am putut auzi vocea lui Zayn 

- Hei ! am spus , mimand un mic zambet pe fata , nevrand ca vreunul din ei sa-mi observe mica urma de dezamagire 

Dupa ce acestia au mai schimbat cateva vorbe , timp in care eu am stat tacuta , ascultandu-i si fiind atenta la mica lor conversatie , o masina neagra si mare si-a facut aparitia in parcare .

Din instinct mi-am intors capul , sa vad cine ar mai putea fi . Cand privirea mea era atintita pe masina neagra , cu geamuri fumurii , asteptand ca cineva sa iasa din masina si sa-si arate identitatea , fix asta s-a si intamplat . Din masina si-a facut aparitia baiatul saten carliontat . El era singurul care mai lipsea , probabil si el a trebuit sa vina doar ca a intarziat , sau , poate doar a vrut sa-mi faca o scurta vizita . 

Am fost placut surprinsa sa vad ca era chiar el . Insa , am clipit de cateva ori repede , pentru a ma asigura ca nu este doar o iluzie . M-am bucurat nespus in sinea mea sa vad ca si el acum se afla cu noi . Probabil zambetul isi facuse deja aparitia pe chipul meu , deoarece imi puteam simtii colturile buzelor arcuindu-se intr-un zambet plin de entuziasm si bucurie . 

Nici nu stiu cand a ajuns in fata mea , acum acoperindu-ma cu totul de inaltimea sa mare , fata de a mea .  Ce-i drept nu eram nici eu foarte scunda , dar in comparatie cu el ma simteam destul de mica . 

- Hei ! Ce face micuta mea , atragatoare ? acesta privindu-ma cu ochii lui mari si fermecatori , ce acum ii sclipeau mai ceva ca un Diamant . In obrajii rozalii , si-au facut aparitia si jucausele gropite , ce pareau ca nu vor sa stea ascunse niciun pic . Pe mine una nici ca ma deranja , ci dimpotriva ma incanta . 

Cuvintele lui  deja imi rasunau in cap , facandu-ma sa ametesc . Si nu doar cuvintele erau cele care ma ameteau total , ci el in persoana . Nu mi s-a mai intamplat asa ceva cu vreun baiat . Niciunul nu a reusit vreodata sa ma aduca in halul acesta , atunci cand il vad , cand ii aud numele sau cand imi amintesc de el . Nimic din toate astea nu s-au intaplat cu ceilalti , el avea ceva aparte , acel ceva al lui , ce te facea sa te simti intr-o lume perfecta , lipsita de toate aceste probleme ce ne incojoara , insa cum nimic nu este perfect ... la fel fiind si el , inca imi permit sa sper si sa visez , ca el este alesul inimii mele . 

Dupa ceva timp in care mintea me derula un mic eseu despre el si toate aceste stari , am reusit sa-i raspund .

- Hei ! Pai ce sa fac ... astept ca micul grup al sfatuirii sa termine odata conversatia si sa se hotarasca unde vom merge la cumparaturi . am spus , pierzandu-ma in abisul de un verde atat de frumos si rar intalnit . Carliontatul meu ce face ? l-am intrebat la randul meu , insa putin mai timida si retinuta , deoarece nu eram obisnuita sa fiu asa deschisa si apropiata de un baiat , pe acre de-abia l-am cunoscut . 

Acesta se uita la mine pret de cateva secunde , dupa care isi infasoara bratele mari si puternice in jurul taliei mele . Si-a apropiat fata mai mult de a mea si mi-a spus :