Good but Bad ! || Harry Styles . FanFiction [1]

Capitolul 30

Timpul petrecut in Canada nu mi-a priit exact asa cum ma asteptam , nu m-am distrat , nu m-am simtit bine , nu m-am bucurat de aceasta mica plimbare , nu m-am putut bucura de nimic . De fiecare data cand ieseam in oras , mereu ma intalneam cu cel pe care l-am iubit enorm , si inca o fac . Astfel trebuind sa ma ascund , ca nu cumva sa ma vada , si sa-mi spun lucruri care sa ma ameteasca si sa ma faca sa-i cad in plasa . Toate incercarile lui de a da de mine , de a vorbi si de a-mi explica au fost oprite de catre Zayn , Jouanna si Gracie . Imi parea tare rau , sa-l vad asa , dar apoi imi aduceam aminte de mine , cum eu , am suferit mai mult decat a facut-o el . Si cu trecerea secundelor , minutelor , orelor , zileleor si a saptamanilor , deveneam din ce in ce mai agitata , deoarece , nu mai auzisem nimic de Harry , nu il mai vazusem , nimic . Si odata cu asta , a incetat sa ma mai caute , sa ma mai sune , sa-mi lase zeci de mesaje , eu gasindu-le ca fara rost , insa si acum , dupa mult timp iubirea mea fata de el inca arde , este o iubire nemuritoare , vesinica . 

Cand am ajuns acasa stiu ca Jeanette era foarte deprimata de starea mea , refuzam sa mananc , sa comunic , sa ies in oras , sa fac ceva . Doar stateam inchisa in camera mea , cititnd si recitind conversatiile cu el , si amintindu-mi de tot . Cineva care nu m-ar fi vazut , sigur m-ar fi crezut o nebuna delegata , scapata de la Ospiciu , din cauza felului cum aratam , ochii fiindu-mi rosii , de la foarte mult plans , fata alba si trasa , iar corpul slabit , insa intre timp , cu ajutorul ei si al celorlalti am reusit sa ma pun iar pe picioare .  Intr-o zi , de ziua mea , am primit cadou din partea Jeanettei si a lui Caden o masina , propria mea masina . Eram de-a dreptul entuziasmata , ca in sfarsit pot sa merg unde vrea si cand vreau cu masina , nu mai trebuie sa astept acordul Jeanettei .

Eram multumita de masina pe care mi-o daruisera , fiind un Range Rover Evoque , negru . Insa ma simteam prost de faptul ca mi-au cumparat o masina asa scumpa , insa ei m-au facut sa nu ma mai simt asa , si au reusit .  Am fost de cateva ori cu masina , cel mai mult ducandu-ma la cimintirul parintilor , descarcandu-ma de tot stresul si tot ghinionul ce s-a abatut asupra mea . Daca acum mama ar fi fost langa mine , sigur mi-ar fi tinunt nenumarate predici despre ce inseamna iubirea si ca nu poti obliga pe cineva sa ramana langa tine cu forta , daca el nu simte acelasi lucru fata de tine . 

Imi amintesc , cand eram mica o intrebam foarte multe , insa cele mai multe erau despre tristetea oamenilor si plecarile lor , iar ea , de fiecare data imi raspundea , facandu-mi adevarate teorii , ce sunau cam asa : " E usor sa spui ca iubesti pe cineva atunci cand totul mege bine . Dar ... adevaratul test al dragostei nu este un " te iubesc" , nu sta intr-o imbratisare si nici intr-un sarut . Adevaratul test al iubirii , este atunci cand esti alaturi de persoana iubita , cand totul merge rau , cand totul se prabuseste , atunci cand un lucru se termina , atunci cand nici nu-ti vine sa zambesti . De cele mai multe ori , adevaratul test al dragostei , este atunci cand , chiar si dupa multe esecuri , doi oameni se tin de mana si isi spun " multumesc pentru ca ai fost mereu alaturi de mine ! " 

" Daca un om a ales sa plece din viata ta , daca nu te iubeste , daca nu lupta pentru tine si prefera pe altcineva ... nu ai ce face . Inchide ochii , respira adanc si mergi mai departe . Viata iti va darui multe persoane , iar unele vor stii sa te aprecieze . " 

Inainte nu intelegeam toate aceste vorbe , nu stiam unde bat , nu stiam nimic . De ce ? Fiindca atunci eram lipsita de griji , suferinta , nu stiam cat de dureros este sa suferi din dragoste , de plecare cuiva din viata ta , nu stiam nimic din toate astea , eu doar savuram fiecare clipa a copilariei . Dar cu timpul , viata s-a dovedit a fi mult mai dura decat ne-am putea inchipui , iti poate da lovituri letale cand te astepti mai putin . 

*** 

Acum , aproape de sfarsitul verii , timp in care nu am facut mare lucru dupa despartirea mea fabuloasa , am decis , ca este timpul sa merg la plaja , insotita de prietenele mele si de Jenny , care a venit inapoi in Londra , doar pentru a-mi fi alaturi , pentru a ma ajuta sa trec peste , si pentru asta ii multumesc , defapt le multumesc tuturor pentru efortul depus , si nervii dusi la extremitate din cauza incapatanarii mele . Au trecut aproape doua luni , de cand nu l-am mai vazut , nu am mai vorbit , si pot spune ca au fost cele mai chinuitoare luni din viata mea dupa moartea parintilor mei , desigur . Recunosc , ca imi lipseste sa vorbesc cu el , imi lipsesc comentariile sale perverse , imi lipsesc acei ochi care m-au vrajit , acele buze care ma faceua de fiecare data cand le vedeam sa le sarut cu o pofta nemiloasa , de carliontii lui ce ma tentau sa-mi infig degetele in ei si sa ma joc , mai bine spus , imi este dor de intregul Harry .