Povestea are la bază o dragoste adolescentină neînțeleasă, urmată de pasiune! Vor exista și momente triste, de suferință suportate de protagoniști! Și în special dramă!
Perspectiva lui Romeo. Nici nu am mai stat pe gânduri și după ce am terminat cu Angela m-am îmbrăcat repede vrând să plec și să scap de ea cât mai repede.
An:Dar de ce te grăbești atât de mult? R:De şmecher! An:Dar de ce îmi vorbești așa, iubi? (Vorbind cu o voce pițigăiată care te zgâria pe creier și te făcea să îți iei câmpii numai când o auzi.) R:Eu nu sunt "iubi" cu tine, clar? Tot ce am făcut până acum a fost încă o greșeală enormă pe care o regret la fel de mult ca și pe celelalte greșeli! An:Recunoaște că ți-a plăcut și că sunt mult mai bună decât sfânta aia de Bianca! (Când aud că iar a spus ceva urât la adresa Biancăi m-am repezit la gâtul ei strângând-o puțin și lăsând-o fără glas.)
R:Ce ai spus, mă? Hâm? Mai repetă o dată! (Țipând la ea și o puteam vedea cum se chinuia să mai respire sau să mai spună ceva.) R:Te-aş fi putut călca în picioare chiar acum, dar nu o fac pentru că nu sunt așa josnic! (Apoi îi dau drumul și o trântesc pe jos iar ea începe să respire greu și să tușească.) R:Dar dacă o singură dată te mai văd în fața ochilor sau în prezența iubitei mele, te calc cu mașina! Ai auzit?
(Țipând atât de tare la ea încât cred că m-a auzit toată clădirea iar eu cred că mă înroșisem de nervi.)
R:Cățea ordinară care ești! (Apoi dau cu piciorul în ea fără milă gândindu-mă la ceea ce mi-a făcut și la toate batjocurile care le-a adus la adresa Biancăi. Când să vreau să ies pe ușă îmi reamintesc că mai voiam să îi spun ceva așa că mă opresc și mă întorc cu fața la ea privind-o scârbit și cu dispreț.) R:A, era să uit! Mâine să nu te mai văd aici! Ești concediată! Și chiar nu îmi pasă unde te vei duce! Te descurci tu!
(Apoi am ieșit din birou trântind ușa fiind foarte nervos. M-am urcat în mașină și am condus cu viteză până la locul unde mă simțeam relaxat și care mă ajuta să i-au decizi sau mă calma în cele mai grele situații.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Sincer acest peisaj de la marginea lacului care mă relaxează doar când îl privesc arată mult mai bine, colorat și deși Îți dădea puțină doză de melancolie în această perioadă a anului pe mine unul mă încântă întru totul. Pe mine acest loc m-a ajutat mult în copilărie când părinții mei se certau. Veneam aici și îi povesteam tot ce am pe suflet tipului căruia i se reflecta imaginea în apa limpede a lacului, acesta ascultându-mă și parcă simțeam cum toată neliniștea mea, toate secretele și toți nervi se descarcau pur și simplu fără a mai afecta și alte persoane din jurul meu. Mereu când sunt în locul ăsta simt că oarecum sunt deținătorul acestui loc și aici pot face ce vreau, pot gândi ce vreau și mă pot simți cum vreau. E clar acest loc e destinat pentru mine. După încă câteva minute de liniște și de discuție cu mine însumi am decis că sunt destul de liniștit încât să o sun pe Bianca și să văd ce face. Am sunat-o de câteva ori și văd că nu îmi răspunde, acest lucru făcându-mă să mă îngrijorez. Oare ce o fi pățit îngerașul meu?
Dar mă liniștesc atunci când îmi dă un mesaj spunându-mi că e la meditație și nu poate vorbi. Zâmbesc la privirea mesajului ei și îi trimit un răspuns care să o calmeze și să nu își facă griji pentru mine să se gândească că s-a întâmplat ceva! Apoi decid să mai stau în locul meu de poveste care mă liniștește, având în vedere că nu am cu cine sta din moment ce iubita mea e ocupată, iar prietenul meu cel mai bun mă urăște și chiar pe bună dreptate. Eu dacă aș fi fost în locul lui aș fi procedat la fel! Dar oare cum voi putea repara greșeala care mă va bântui tot restul vieții?
