Buticul cu flori

Capitolul 4

-E superb! Îi spun mamei, ieșind din aeroport. Deja simt că e alt "aer" și am mari așteptări de la locul ăsta.

Orașul se numește Bacău, am făcut câteva escale pentru a ajunge aici, dar totul a decurs normal și mai ales OBOSITOR. Sper să merite. Orașul e mult mai mic decât mi-am imaginat, arată diferit. În curând vom ajunge la mătușa Adela și unchiul Romeo, mama mi-a spus că vom parcurge un drum de zece minute până la ei cu mașina. Ei locuiesc într-o localitate, cred, cu cincisprezece minute merse cu mașina de departe de oraș. Zona e superbă, casa e construită pe un deal, în jurul ei pădure și alte case împrăștiate pe lângă sau în apropriere. De acolo aveai o priveliște superbă asupra unei părți de pădure și dacă te duceai într-un anumit loc al curții puteai vedea o mică parte din luminile orașului. Ador locul ăsta!

Ajunsă în fața casei lor, ei ne întâmpină cu dragoste și ne îmbrățișează. Abia așteptam să le văd iar pe fete. Ele se bucură de asemenea de venirea mea și îmi arată camera ce o să îmi aparțină, dar pentru moment voi dormi cu Maria până o voi amenaja. Lucrurile mele ar trebui mâine să-mi ajungă, iar verișoarele mele mă vor ajuta. Mătușa și unchiul au pregătit cina și toți ne-am așezat ca o familie frumoasă la masă, îmi place sentimentul de familie unită și asta îmi ofereau oamenii ce îi iubesc în jurul meu.

-Jill va merge cu fetele la liceu și va fi în clasă cu Maria, Andreea urmează universitatea din oraș, dar este foarte aproape de liceul lor. Va începe de poimâine din câte am înțeles de la tine Georgiana, nu-i așa? îi spune Romeo mamei.

-Sună super! Așa și Jill se va acomoda mai bine și fetele îi vor arăta împrejurimile. Mâine vor ajunge și lucrurile noastre, iar eu îmi voi căuta un job stabil ca să ne stabilim repede, să nu fie prea mare deranjul,

-Nu-i niciun deranj! Puteți sta la noi și permanent că nu e nicio problema, ești sora mea și știu că e o perioadă dificilă pentru voi, iar noi suntem aici ca să vă sprijinim cât putem de bine, îi spune mătușa Adela mamei.

Ea și mama sunt bune prietene, deși sunt și surori. Acasă, mereu vorbeau la telefon cu orele și când aveau ocazia se mai vizitau. Cât adulții discutau despre diverse detalii, noi am terminat de mâncat și ne-am dus la Maria în cameră să ne uităm la un film și să bârfim despre oamenii pe care îi voi întâlni.

-Andreea are o groază de prieteni la facultate, dar noi avem un grup al nostru în care stăm de obicei. Laura este cea mai bună prietenă a mea și ea stă mai mereu cu un tip drăguț, Daniel. Deși tipul e grozav, inteligent, drăguț și se înțeleg super, ea spune că doar o relație de prietenie e între ei și va fii, spune Maria maimuțărindu-se și râzând de Andreea.

-Hei! Îmi este coleg și atât! Da, sunt puțin idioată, dar prefer așa.

-Laura e sociabilă și suntem prietene din clasa a opta cred, nu ne-am certat niciodată. Sunt convinsă că îți va place de ea! Adoră la fel de mult ca tine mâncarea și e înnebunită după Justin Timberlake.

-Hmm, deja presimt că mă voi înțelege de minune cu ea, spun râzând.

Justin e crush-ul meu de la șase ani, pe lângă talentul lui, e foarte frumos. Of, Jessica, trebuia tu să mi-l iei?!

Timpul trece rapid, iar după ce ne facem unghiile și ne hotărâm cu ce ținută îmi voi face apariția, ne punem la somn. Dimineață mă trezesc veselă și iau în grabă micul dejun, doar nu vreau să întârzii în prima mea zi de școală. Școală nouă, prieteni noi, loc nou, oraș nou, o nouă Jill. Mă machiez discret, încercând să-mi estompez un semn din naștere de pe ceafă, deoarece voiam să-mi prind părul într-o coadă. Mama râdea de mine când eram mică că sunt complexată de lucruri mici, dar semnul e destul de mare, e o pată maronie în formă de lăcrămioară cu niște picături ce curg din ea. E destul de drăguț, dar unele persoane se miră de el cu ce precizie e dată forma și cred de fapt că e un tatuaj. Îmbrac o rochie bej și o accesorizez cu o curea în talie, o brățară aurie și o geacă din piele. Arătam bine, nici nu ies în evidență, nici nu par invizibilă.

Mătușa Adela ne-a adus cu mașina azi, dar Maria mi-a spus că își va lua carnetul săptămâna viitoare și voi merge cu ea până îl voi avea pe al meu. Andreea are un program diferit de al nostru și plecase înainte, dar presupun că și ea ne va conduce când va avea ocazia.

O clădire mare cu un stil vechi construită, dar întreținută am văzut când am ajuns în fața ei. Era școala mea pentru câteva luni și e ceva nou într-adevăr. După ce îmi iau o cafea la pachet și absorb un sfert din ea până fumez o țigară cu Maria, mergem în clasă. Acolo o cameră destul de mare mă primește, cu treizeci de elevi aproximativ, o tablă mare cu o culoare închisă, și o fată ce dădea frenetic din mână la noi ce stătea într-o bancă de trei persoane. Presupun că era Laura, înaltă, roșcată, cu ochii negri și pielea albă ca laptele, părea scoasă din personajele Twilight.

- Bine ai venit, draga mea! Trebuie sa fii Jilliana, frumos nume! Eu sunt Laura, ma bucur mult să te cunosc, fetele mi-au povestit multe despre tine, spune ea îmbrățișându-mă călduros. Azi, eu și Maria am vorbit să îți arătăm împrejurimile.

- Și mie îmi pare bine să te cunosc!

Atunci a început să povestească de fiecare coleg în parte, obiceiurile, talentele, ba chiar și orientările sexuale. Nu a avut mult timp să intre în detalii, deoarece profesorul venise în clasă, acesta a început să mă întrebe diferite detalii, știa cât de cât engleza și am putut comunica fluent. Chiar în următoare pauză, am cunoscut o parte din colegi, erau prietenoși și unii vorbeau chiar mai bine decât profesorul engleza. Orele erau acceptabile, aveam în plus cele de limbă română, iar examenul urma să-l dau la fel ca ceilalți, nu eram în urmă cu multe lucruri. Spre sfârșitul orelor, am luat prânzul cu Maria și Laura în curtea școlii și am avut timp la sfârșit să fumez o țigară cu ele.

- Și? Un iubit rămas în urmă? Un crush? Sau deja ai pus ochii pe cineva?

- Am lăsat un fost iubit în urmă, cam atât am de povestit despre situația sentimentală, spun răzând și Maria se uita la mine și chicotea.

- Să înțeleg că nu s-a terminat bine, nu?

- Ba da, s-a terminat cu o blondă la mijloc.

- Auci! Băieții de aici sunt frumușei, dar tot băieți sunt. Ai să cunoști destui, sunt sigură de asta, la cât ești de frumoasă, mai ales că ai un păr lung superb. Eu încă îmi aștept un băiat perfect, deocamdată nu-mi apare niciunul în cale.

- Și eu un Făt Frumos, dar e bine să vrei, spune Maria dezamăgită.

- Mulțumesc mult! Mi-am schimbat percepția puțin, mai bine să mă găsească el pe mine.

Fetele mi-au prezentat după ore câteva cafenele din împrejurimi, am vizitat-o și pe Andreea și l-am cunoscut pe Daniel, chiar era doar prietenie între ei și era genul de băiat grijuliu, atent, cam ce voia o fată. Am mers pe jos până acasă cu Maria pentru a învăța drumul și a mă învăța să merg singură în curând. Mă simt liniștită să văd că sunt persoane bune în jurul meu și că mi-am făcut prieteni așa rapid. Când ajung acasă, mă așteptau lucrurile mele, eu și fetele ne-am îmbrăcat în haine comode, mi-am vopsit camera într-o nuanță închisă de mov, mi-am aranjat mobila crem, hainele, florile, tablourile. Mă simțeam ca acasă.