Buticul cu flori

Capitolul 10

În dimineața asta mă simt epuizată, mă simțeam fără puteri, deși știam că nu ar trebui. Victor a fost și va fi un capitol închis, nu era bine să mă aflu în preajma lui, genul de iubire dintre noi mă consuma, mă impulsiona și a scos ce e mai rău din mine. Voiam relaxare, liniște sufletească. Am mers în dormitorul ce îl folosea bunica înainte să părăsească această lume, mă uitam prin scrisorile ei către bunicul, avea o dragoste frumoasă și erau genul de cuplu drăguț pe care oricine l-ar admira. Pusesem album înapoi în cutii, apoi am mai găsit o carte antică aproape. Era prăfuită și îngălbenită de ani, colțurile erau rupte sau îndoite. Era scrisă în româna veche, iar multe fraze nu le puteam înțelege, iar unele în latină. "Maigicae, exspiravit, malum, Diabolus, monstra și Angelus " se repetau pe majoritatea paginilor cărții. Incantații, vrăji, nume de demoni pe care le mai auzisem în mitologie, sfinți și al meu. Numele meu era scris de câteva ori printre capitole. Mă uit la ceas și era ora nouă, voiam să mă duc la mormântul bunicii, în curând și slujba de duminică începea și voiam să particip la ea. Bunica de fiecare dată când avea ocazia mă ducea la biserici mici ortodoxe pentru a mă apropia de religia natală.

Trec înainte de a ajunge la mănăstire, la buticul cu flori. Speram să-l văd pe Theodor, aveam nevoie de el. Trebuie să traduc câteva lucruri din carte pentru a afla ce este și aveam nevoie de el. Pur și simplu simțeam că vreau să-l văd, să-i povestesc, să mă facă de obicei să mă simt în siguranță. Intru, cumpăr lăcrămioarele și mă uit în împrejur, nu era. Însă când ies din butic, îl observ sprijinit de ușa larg deschisă.

- Te așteptam. Vrei să mă însoțești la mănăstire, îmi spune luminând a entuziasm.

- Perfectă sincronizare, voiam să te văd. Am găsit o carte prin lucrurile bunicii și mă gândeam că mă poți ajuta să aflu despre ce e vorba în ea și să traduc câteva paragrafe.

- Nu e nevoie, zice întorcând pe toate părțile cartea și analizând-o. Este o carte cu vrăji, e specială pentru tine și protectorii tăi, "Ucenicii" se numesc. Bunica ta a fost una, iar după împrejurări, ar trebui să continue o rudă, cineva apropiat. De-a lungul secolelor, Cosânseanu s-a asigurat că linia copilului continuă până vei veni tu pe lume, fără ca Lilith sau altcineva să se implice.

- Theodor, de unde știi toate detaliile?

- Documentare, vei vedea cel mai bine la momentul potrivit.

- Ai știut că mă voi vedea în pădure cu Lilith.

- Da, îmi confirmă el. Nu ți-a afirmat toate bănuielile? Știam că nu îți va face nimic, până la urmă ești predestinata fiului ei.

- Măicuța de la mănăstire, spune-mi adevărul despre ea. Lilith menționase ceva vag.

- Da, ea e Sfânta Duminica, după un timp a devenit ajutorul Ucenicilor, mai ales când aflase că bunica ta a murit.

- Știi cumva și cine e acum protectorul meu?

- Nu, dar o să afli tu cu siguranță.

Andreea mă sună și îmi spune speriată că a visat că cineva mi-a vrut răul și că a avut viziuni despre accidentul meu. Îi spun cât de subtil pot că nu are dreptate și că e o producție simplă a imaginației ei, dar știa la fel de bine ca mine că e adevărat. Theodor m-a așteptat la o distanță de câțiva metri în fața porții mănăstirii pentru a îmi da spațiul meu personal. Am simțit cum fugitiv, ca un vânt puternic, trece prin fața mea Victor, ia Theodor era în flăcări subit. El făcuse asta, m-am concentrat și cu toată puterea am putut stinge flacăra fără a fi vătămat. Sunt furioasă pentru ce a făcut din motive sigur penibile.