Buticul cu flori

Capitolul 13

După câțiva ani...

Am născut un băiețel superb acum opt ani, Vlad. Am excelat într-o carieră de editor la o revistă pe locul patru în România, în timp ce Theodor este profesor universitar. E ziua lui astăzi, așa că am mers la mama să o sărbătorim împreună cu ea, dar și Andreea cu Daniel. El e în centrul atenției. E cel mai frumos cadou ce îl puteam primi de la viață. Suntem doi părinți ce îl iubesc cel mai mult pe lumea asta. Deși la nașterea lui s-a întâmplat un lucru ce pe moment m-a speriat. Cum primul glas al lui s-a auzit pe lumea asta, sute de ciori în jurul spitalului a murit. Oamenii spuneau că e un fenomen ciudat, dar și explicabil de vremea urâtă din acea zi.

Am profitat de ocazia venirii în oraș și am mers la buticul de flori unde eu și Theodor ne-am cunoscut, pentru a cumpăra câteva lăcrămioare să decorăm sufrageria. Buticul încă era recunoscut pentru asta și era cea mai bună alegere. Vlad lua cu energie toate buchetele în mâini și le duse la mașină până să apuc să plătesc. Bătrâna încă întreținea buticul și m-a recunoscut, m-a așteptat bucuroasă. Însă semăna cu o persoană din trecut de care nu voiam să îmi amintesc. Era imaginația mea cu siguranță. Când găsesc portofelul și scot banii, Vlad ține neapărat să îi dea el banii doamnei.

- Vă mulțumim mult, spunea el dându-și din ochii cârlionții auri ce i-a moștenit de la tatăl său și îi întinde bătrânei banii. Ea îi cuprinde mâinile cu ale ei tremurând și zâmbindu-i pentru câteva secunde, apoi expresia ei și-o schimbă total în una serioasă.

- Tu ești moștenitorul codului. Codul Dragonului. În fața ta mă închin, Vlad Dracula, reîncarnarea prințului suprem, conducătorului noii specii, Regele vampirilor. Tu ești rodul blestemului dintre părinții tăi.