Din capitolul anterior:
Am oftat si am aprobat din cap. Inainte de culcare primesc un mesaj. Ciudat cine imi da mesaje la ora asta? Cand m-am uitat mi-a picat efectiv fata... Era... Stefi- Hei, ce faci?
- Mmmm...bine, s-a intamplat ceva? *Oare ce a patit de mi-a dat mesaj tocmai acu?*
- Nu, de ce crezi ca s-a intamplat ceva?
- Nu stiu, in fine...
- Mda... deci ce mai spui?
- Pai si eu pe aici dar tu? Cum e in Londra? intreb nostalgic
- E frumos aici dar la voi? Ce ati mai facut in acest timp?
- Pai mai nimic, tot asa ca inainte...
- Auzi ar trebui sa vorbim...
- Nu crezi ca-i cam tarziu pentru asta?
- Dar...
- Nu Stefi, te rog...
- Daca ai sti de fapt adevarul...
- Ce adevar? ma uit la mesaj nelamurit.
- Las-o balta! Mai vorbim...
- Dar stai, ce adevar?
Vazut la 23:43
Mda m-a lasat in seen. Dupa 3 ani de cand n-am mai vorbit s-a gandit sa-mi dea mesaj? Poate Dutu are dreptate... Poate ar trebui sa uit de ea. Nici macar nu mai sunt curios sa vad ce scuza are de data asta... Am fost cei mai buni prieteni dar gata, s-a terminat. Si poate chiar imi place de Alexia. Pana la urma este super de treaba si mi se pare ca o cunosc de-o viata. Voi vedea maine la scoala ce voi mai vorbi cu ea...Stefi pov
Nu-mi vine sa cred ca face asa. De fapt, sincer, nu-l condamn, dar chiar nu stiu ce s-a intamplat cu mesajele, nu l-am blocat eu. Nu as fi avut nici un motiv sa fac asta! Voi incerca sa aflu ce s-a intamplat...
Cu toate aceste ganduri am adormit... De dimineata lumina orbitoare a soarelui mi-a acaparat ochii iar eu m-am ridicat adormita din pat. M-am indreptat spre oglinda si m-am uitat la mine. Sunt atat de curioasa sa aflu ce se va intampla cand vor afla gemenii cine sunt... cu adevarat... M-am dus la bucatarie si m-am asezat la blid servindu-mi ciocolata calda.
- Te duc eu la liceu azi, vine si ma saruta pe frunte iar eu ma sperii. *Cand naiba a aparut?*
- Mda...
- Ai patit ceva? ma intreaba si se aseaza tata langa mine.
- Nu...
- Haide spune-mi... :))
- Pai ii mai stii pe Vlad si Cristi?
- Gemenii aia doi cu care vorbeai acum 3 ani?
- Mda...
- Ce-i cu ei?
- M-am reintalnit cu ei.
- Super, si nu e bine?
- Nu pentru ca nu m-au recunoscut... Si le-am spus ca ma cheama Alexia...
- Stefi... ofteaza el
- Si faza e ca n-am mai vorbit de ani de zile cu ei si am observat ca aveam mesajele de la ei blocate dar nu i-as fi blocat niciodata. Si chiar nu stiu ce s-a intamplat...
- Pai poate i-ai blocat si nu ti-ai dat seama...
- Nu, tata, n-as fi facut asta. Si stii ce am mai aflat de la Cristi?
- Ce?
- Ca ma placea... Iar eu care ii eram cea mai buna prietena nu am observat asta... Si acum nu stiu ce sa fac! spun si-mi pun fata intre palme.
- Eu totusi cred ca ar trebui sa le spui adevarul...
- Daca le spun adevarul nu or sa mai vorbeasca cu mine...
- Si crezi ca daca ii mai minti mult si vor afla o vor mai face?
- Nu stiu... Daca era mama aici ar fi stiut ce sa fac... oftez eu
- Totul va fi bine, iti promit! spune si ma imbratiseaza. Acum fugi si imbraca-te ca ai o zi lunga azi :))
Eu i-am zambit si m-am dus sa ma imbrac. Cand m-am intors tata ma astepta in masina asa ca am urcat rapid si ne-am indreptat spre liceu.
- Tata, tata opreste acolo! spun si arat o parcare mai indepartata de liceu.
- De ce? intreaba el dar opreste
- Nu trebuie sa te recunoasca Dutu sau Cristi ok?
- Offf bine, hai du-te, succes!
- Pentru ce? :))
- Nu stiu n-ai niciun test azi ceva?
- Ummm nuu :)))
Am mers putin si am auzit clopotelul cum suna. Fuck... N-am ajuns inca in clasa... Am inceput sa alerg. Firar... profesoara era deja in clasa.
- Ma scuzati ca am intarziat... intru rapid si rasuflu usurata.
- A nu-i nimic, dar spune-mi cum ai vrea sa-ti spun Alexia sau...
Nu apuca sa-mi spuna si al doilea nume ca o intrerup.
- Alexia, ii zambesc iar ea da din cap si ma trimite in banca mea
- Hei... imi zambeste Cristi cand ma asez
- Hei :)))
- Ce ai facut, de ce ai ajuns asa tarziu?
- Pai m-am trezit tarziu. :))
- Aaa... deci am inteles, da el din sprancene. As vrea sa iesim la un suc dupa ore, evident daca vrei si tu :)))
- Umm... nu stiu ce sa spun... ma balbai eu. *Nu vreau sa-si dea seama ca sunt eu iar daca ies cu el sigur se va prinde*
- O haide esti atat de ocupata incat nu poti iesi cu noul tau prieten? :)))
- Prieten?
- Pai nu asta suntem ametito? rade el. Deci ce spui? imi spune dar apoi se intoarce cand isi aude numele, Dutu il striga.
- Sigur, si daca vrei putem iesi toti 3! ii zambesc eu
- Care 3? spune el derutat
- Eu, tu si frati'tu! :)))
- Aaa da... ok merge... ofteaza el incet dar il aud. *O te rog spune-mi ca nu s-a indragostit de mine, de fapt de Alexia*
*De fapt Alexia esti tu.* Are dreptate, aoleu...
Orele au trecut rapid si iată ca s-au terminat. A venit vremea sa iesim...
- Si Alexia spuneai ca te cheama no? sparge Dutu gheata.
- Mmm da...
- Stii imi pari tare cunoscuta, nu mai ai vreun nume sau ceva?
- Ce? devin speriata. Nu... pff :))) ma confunzi cu Stefi :)))
- Nu am pomenit nimic de ea, spune si se opreste brusc din mers.
- Mmm... da doar ca mi-a povestit Cristi despre ea si de aia... incerc sa ies din incurcatura in care tocmai am intrat.
- Aha... spune el nu tocmai convins, cred ca i-am dat ceva de gandit.
- Ai Facebook? ma intreaba Cristi curios.
- Umm *Da ala al tau cu numele Stefi nu Alexia* Nu, nu am
- Instagram ceva?
- Umm nu, scuze...
- Ai telefon deci probabil ai WhatsApp :)) rade Cristi.
- Um... da
- Perfect ne dai numarul si gata :)) zice Dutu cu zambetul pe buze
- Da... yey, spun eu nu tocmai convinsa.
Am ajuns la o cafenea si am mai vorbit. M-au intrebat lucruri despre mine si nu stiam ce sa le mai spun sa nu-si dea seama...
- Baieti eu trebuie sa plec acasa...
- Te conducem daca vrei! imi zambeste Cristinelul timid.
- De fapt eu am niste treaba. Dar fratele meu te poate conduce daca vrei si tu.
- Umm... bine...
Dutu i-a facut cu ochiul pe ascuns lui Cristi crezand ca eu nu m-am prins dar evident ca am facut-o, nu-s fraiera... Dutu s-a dus in alta directie iar Cristi m-a urmat.
- Si... cum mai merge intre tine si Stefi? incep eu o conversatie
- Aaa...
- S-a intamplat ceva?
- Nu, nimic...
- Cristi...
- Pai mi-a dat mesaj aseara dupa 3 ani, si a spus ca vrea sa vorbim.
- Si... ati vorbit?
- Cred ca e cam tarziu pentru asta...
- Eu nu cred...
- De ce?
- Pai poate a avut o problema sau nu stiu, de ce nu incerci s-o asculti, ai putea fi surprins despre cate ar avea sa-ti spuna.
- Vorbesti de parca o cunosti sau ceva...
- Nu doar ca eu daca as fi in locul ei as cauta orice cale sa pot vorbi cu tine. De ce nu-i mai dai o sansa, tot ziceai tu ca-ti place de ea...
- Nu stiu ce sa spun... Ea nu se va mai intoarce, ea nu ma place... Poate ca a venit momentul s-o uit.
- NUU! tip eu apoi imi dreg glasul. Adica nu cred ca ar trebui sa faci asta. Nu dupa ce nu rezolvi cu ea ce trebuie sa rezolvi.
- Poate ca ai dreptate...
- Evident ca am :)))
- Crezi ca ea ma place? Adica niciodata nu mi-a dat de inteles ca ar simti ceva mai mult decat o stransa prietenie.
- Cine stie, poate in adancul ei simte ceva puternic pentru tine dar nu stie cum sa-ti arate asta... Nu trebuie sa renunti la ea, cel putin nu acum, nu ai de unde sa stii ce o sa fie in viitor, poate soarta o va intoarce inapoi la tine! ii zambesc eu timid
- Mersi, imi zambeste si el si ma trage intr-o imbratisare. O accept cu drag iar acesta imi plaseaza un sarut pe obraz. *Nu, nu trebuie sa se-ndragosteasca de mine, trebuie sa se intoarca la Stefi, adica tot la mine. Aoleu nici eu nu mai inteleg nimic*
- Ne vedem maine
- Da, bye...Gata si cu acest capitol dupa 124723943209 ani. Sorry pentru asteptare dar nu stiu daca toata lumea stie dar am fost in spital si nu am putut posta. Dar acum revin cu capitolele mele zilnice because vacanta si Craciun si Anul Nou si ziua mea ahhh... In fine... Ce va doriti de Craciun?? Lasati-mi in comm... :))))
Posted by StefiStef15
Cont principal: PufyPufy17
CITEȘTI
Lifetime Friends
FanfictionDescriere: Au fost prieteni din totdeauna dar mutarea ei i-a indepartat mult. Daca ea locuia in Londra iar ei in Constanta n-au mai tinut legatura asa de mult... Au trecut 3 ani de atunci... Dar viata se pare ca i-a adus inapoi impreuna. Dar oare...