Lifetime Friends

Chapter 14

   Din capitolul anterior:
- Acum imi poti povesti ce s-a intamplat de ai lovit bogatana scolii?
- Pai ...

   Domnul director a lasat tot ce facea el si a inceput sa ma asculte cu mare atentie.
- Am intrat in clasa, incep eu sa povestesc, a inceput sa zica de parintii mei ceea ce a pus capac si am vrut sa-i dau o lectie.
- Si chiar trebuia s-o lovesti?
- Dumneavoastra ce ati fi facut in locul meu?
- As fi venit la director.
- Nu-s o paracioasa...
- Mda... stiu. Iar legat de parintii tai, unde vei sta?
- Tot in casa mea... Cica o sa-mi trimita tata bani saptamanali.
- Dar tatal tau ce a spus inainte sa plece?
- Nu mai bine il intrebati dumneavoastra ca il cunoasteti destul de bine...
- Nu fi nesimtita...
- Nu sunt.
- Bine, te poti intoarce la ore. Si dupa ore poti trece pe la mine sa mai vorbim daca vrei.
- Ok, va multumesc...
    Eu m-am ridicat de pe scaun si am iesit din birou. M-am dus pana la baie si m-am privit in oglinda. Cum de am fost capabila sa lovesc o persoana? De unde atata ura? Dar mi-a placut sentimentul de frica pe care l-am primit din partea Larisei si scavelor ei.
   M-am reintors in clasa si m-am asezat in banca langa Dutu fara sa-i spun ceva. Profesoara de matematica m-a privit putin mandra desi inainte sa ies pe usa m-a facut nesimtita. Mai nimeni din liceu n-o suporta pe Larisa, nici macar profesorii. Profa a venit la banca mea si si-a pus mainile pe ea.
- Hai la tabla sa vedem ce stii, Stefana, spune aceasta si zambeste in coltul gurii.
   Atunci cand mi-am auzit numele din gura ei m-am simtit victorioasa. Nici un profesor nu mi-a mai spus asa de 3 ani de zile. M-am ridicat din banca si m-am dus la tabla. Desi au trecut 3 ani de cand am plecat inca mai sunt buna la matematica. Am rezolvat exercitiul cu ochii inchisi. Cand am terminat am lasat creta si am dat sa ma intorc la locul meu dar m-a oprit profa.
- Atenta si inteligenta ca intotdeauna, spune aceasta mandra. Olimpiada de matematica se apropie iar tu esti una dintre cele mai bune eleve la matematica din acest liceu, esti interesata?
- Eu? zambesc si ma uit la Cristi si am observat ca a zambit si el dar apoi si-a mutat privirea in alta parte.
- Da, tu.
- Sigur, de ce nu?
- O sa te scriu pe lista. Acum te poti intoarce in banca ta.
    Eu am facut intocmai cum a spus si m-am asezat la locul meu. Mai aveam putin si chitaiam de fericire.
- Felicitari! imi spune Dutu zambind.
- Mda, mersi... ii spun fara sa-i dau prea multa atentie.
   Orele au trecut destul de repede in rest. L-am vazut pe Cristi in fata mea si voiam sa ma duc sa vorbesc cu el dar fix atunci a aparut Larisa si s-a bagat in sufletul lui. Am oftat, mi-am dat ochii peste cap si am facut un ocol pentru a nu-i vedea pe cei doi. Nu inteleg de ce Cristi o crede pe Larisa cea mai buna prietena. Ce o fi facut?
   Am vrut sa ies pe poarta liceului dar o mana imi prinde incheietura si ma trage. Primul lucru care imi venea sa fac era sa dau un pumn celui care m-a atins dar cand am vazut cine era m-am oprit. Dutu m-a tras intr-un loc mai ferit pana ce pleca toata lumea apoi s-a uitat la mine.
- Uite Stefi, imi pare rau pentru ce ti am spus azi, eram doar putin nervos.
- Mda... eu nu inteleg de ce erai nervos da in fine... imi dau eu ochii peste cap.
- Asa-i, n-aveam motiv... Nu stiu ce a fost cu mine...
- Sa stii ca daca erai nervos nu trebuia sa-ti versi nervii pe mine...
- Mda stiu, scuza-ma... spune acesta si imi ia mainile in ale lui apoi se uita atent in ochii mei.
- Dutu, te simti bine? il intreb apoi ma uit eu putin ciudat la el.
- Acum da... spune apoi incearca sa ma sarute insa ma feresc si plec de acolo.
   Maream din ce in ce mai mult pasul ca sa nu ma poate prinde din urma. Ce a fost in capul lui? Noi suntem doar cei mai buni prieteni, nimic mai mult... Stii ce poate ar fi mai bine sa ma duc la director acasa... Am grabit mersul pana ce am ajuns la domnul director acasa.
     Acesta m-a privit zambind si m-a strans in brate. I-am raspuns la imbratisare apoi m-am facut comoda pe canapeaua lui.
- Deci Stefi, incepe el, ce s-a intamplat?
- Dupa ce m-am intors acasa, tata era pregatit sa plece chiar daca m-as fi intors sau nu acasa... Si pe urma chiar a plecat...
- Si ce ai facut?
- Nimic, ce puteam face?
- Nu pot sa cred ca Marius a facut asta...
- Mie imi spuneti?
- Imi pare rau...
- Stiti care este cea mai naspa parte... Mama mea vitrega e insarcinata... Deaia a plecat tata...
- Poftim?
    Directorul a devenit uimit la auzul cuvintelor mele. El si-a chemat sotia pentru a fi si ea de fata. Doamna Miruna mi-a adus o cana cu ceai apoi am continuat sa vorbim.

   ***

    Intr-un final am ajuns acasa fleasca. Afara era furtuna si ploua efectiv cu galeata.
   Casa e atat de pustie fara tata... mi-am spus. Mi-am auzit telefonul cum suna. Era el... Nu i-am raspuns si m-am trantit in pat. M-am uitat pe tavan si am inceput sa ma gandesc la diverse pana ce am auzit telefonul vibrand semn ca primisem un mesaj.
Dutu: Hei, esti bine, putem vorbi?
    Am ignorat mesajul si am trantit telefonul pe pat. Dar n-am avut pace caci a doua vibratie isi face simtita prezenta.
Dutu: Imi pare rau pentru ce s-a intanplat azi...
    Am oftat si am vrut sa inchid telefonul pentru a nu-l mai simti dar atunci primesc al treilea mesaj.
Dutu: Ma lasi te rog sa intru? Ploua cam tare afara?
    Cand am citit mesajul am facut ochii mari. Nu ma asteptam sa fie afara. M-am uitat pe geam si aveam dreptate.
    Am coborat repede si i-am deschis usa. Acesta era ud din cap pana in picioare. Pana si parul lui arata de zici ca facuse dus.
- Esti prost? Ce cauti in ploaie la ora asta? il intreb ingrijorata.
- Am venit sa vorbesc cu tine...
- Nu este momentul acum... Haide sa-ti dau niste haine uscate ca sa nu racesti...
- Dar... spune acesta trist.
- Nu vreau sa aud... oftez eu si il trag dupa mine.
   I-am dat sa poate niste haine uitate de tata si spre mirarea mea i-au venit. Am zambit in coltul gurii apoi i-am ciufulit parul care avea textura unui mop.
- Gata, acum esti uscat, ii zambesc eu.
- Mda, mersi...
   El s-a asezat pe pat si a oftat.
- Stefi... spune acesta uitandu-se in jos.
- Nu... nu-i nevoie...
- Lasa-ma s-o spun... Imi pare rau ca... am incercat sa te sarut.
- De multe iti pare rau azi...
- N-am vrut... am avut un impuls si nu am putut sa-l controlez, spune si vrea sa-si puna mana peste a mea dar mi-o trag.
- Ok am inteles... Dar am o intrebare... Tu simti ceva pentru mine?

    Oare cine e de fapt directorul liceului? Next curand...

Posted by StefiStef15
Cont principal: PufyPufy17