Lifetime Friends

Chapter 15

  
     Din capitolul anterior:
- N-am vrut... am avut un impuls si nu am putut sa-l controlez, spune si vrea sa-si puna mana peste a mea dar mi-o trag.
- Ok am inteles... Dar am o intrebare... Tu simti ceva pentru mine?

- Nu stiu, spune el trist.
- Cum adica nu stii?
- Pur si simplu... De cand te-ai intors am fost foarte confuz...
- Dutu, nu poti sa simti ceva pentru mine. Noi suntem best friends mai stii?
- Mda... stiu...
- Nu vreau sa stricam prietenia dintre noi...
- Nici eu... imi pare rau, nu stiu ce mi-a venit.
- Este ok, stiu ca-s irezistibila, rad eu de el.
- Cea mai irezistibila fata pe care o cunosc :)))
- Vino incoace, spun apoi il strang in brate. Mama frate ce par ud ai, du-te si usuca-te :))
- Da sefa

   ***

    Dimineata la liceu eu si Dutu ne-am asezat in banca. L-am observat pe Cristi cum vorbea cu Larisa. Parea fericit. Am vrut sa ma ridic sa ma duc sa vorbesc cu el dar fix atunci intra profa de mate in clasa.
- Astazi am de facut un anunt. Stefana a trecut faza judeteana a olimpiadei de matematica, spune aceasta mandra.
- Poftim? Nici macar n-am dat olimpiada... nici macar n-a fost inca...
- Stiu dar din cauza aptitudinilor tale Ministerul educatiei te-a trecut direct la faza nationala alaturi de el, spune apoi pe usa apare un baiat blond.
    Am clipit de mai multe ori pentru ca nu-mi venea sa cred cine era in fata mea.
- Christoph? intreb extrem de fericita.
- Surpriza!! spune acesta fericit si vine si ma strange in brate.
   Cristi se uita cam ciudat la noi, s-a strambat apoi si-a mutat privirea spre Dutu. Fratele sau a dat din umeri nestiutor.
- Voi doi, continua profesoara, o sa plecati in Bucuresti o saptamana.
- O saptamana? intreb uimita. De ce o saptamana?
- Pai veti face si activitati dupa ce veti da olimpiada.
- Super! spune Christoph fericit.
- O sa ne distram pe cinste!
- Categorig! zice apoi ma mai strange o data in brate.
- Dar stati mai este pana la olimpiada, intre timp Christopher poate studia la noi.
- Serios???? intreb aproape in extaz.
- Da!
- In sfarsit vom avea parte de mai mult timp impreuna! zice el privindu-ma in ochi.
- Mi-a fost dor de tine!
- Si mie mi-a fost de tine!
- Ok Stefana, iti poti lua lucrurile si sa te duci acasa, spune profesoara apoi zambeste.
- Dar de ce, ce s-a intamplat?
- Nu repet a doua oara! zice ea amuzata.
- La revedere, o zi buna! spun razand apoi am iesit pe usa si l-am tras si pe Christopher dupa mine.
    Am iesit din liceu si ne-am indreptat spre casa mea. Pe drum eram amandoi zambitori si vorbeam de diferite lucruri.
- Auzi? ma trezesc eu dintr-o data. Dar tu unde vei sta?
- A pai eu stau in gazda la o familie.
- Pai... si n-ai putea sta cu mine? zambesc eu inocent.
- Hmmm... ba daaaa, zice el fericit.
- Asa!!
   El si-a pus mana dupa gatul meu si ne-am dus asa pana la familia lui gazda pentru a discuta cu ei. Totul s-a rezolvat rapid iar acum el sta cu mine. E fain ce pot zice...
   Dupa terminarea orelor de la liceu, Dutu imi daduse un mesaj.
- Vrei sa iesim azi?
- Da, venim! ii raspund eu.
- Noi?
- Eu si Christoph
- Aaa... Ok, spune apoi eu inchid ecranul teledonului.
- Cu cine vorbesti? ma intreaba Christoph zambind.
- Cu Dutu, a zis ca vrea sa iesim. Vrei sa vii si tu?
- Sigur de ce nu?
 
     Eu am inceput sa ma pregatesc. La fel a facut si el. Nu in mai putin de 30 de minute eram gata. Am vorbit cu Vlad unde sa ne vedem, am incuiat usa si am plecat spre destinatie.
    Imediat cum am ajuns i-am putut observa pe ambii gemeni cum ne asteptau pe banca. Asta m-a mirat ca erau amandoi. Cum l-am vazut pe Dutu m-am dus la el si l-am strans in brate. Apoi l-am vazut cu coada ochiului pe Cristi. A avut un mic impuls de a ma lua in brate insa n-a facut-o.
- Hei Cristi... i-am zis eu.
- Mda hei... umm auzi am putea vorbi putin intre 4 ochi?
- Nu, orice vrei sa spui poti spune si de fata cu ei doi, spun si arat spre Dutu si Christoph.
- Bine! Noi doi ce mai suntem?? intreaba serios.
- Stiti, eu si Christoph mergem sa ne plimbam mai incolo, incearca ei sa se indeparteze dar eu le fac semn sa nu.
- Nu stiu, ce ar fi s-o intrebi pe Larisa, prietena ta cea mai buna, ca in ultimul timp ti-ai petrecut mai mult timp cu ea decat cu mine...
- Am stat cu ea pentru ca tu ai facut-o de ras in fata clasei.
- Daca n-o faceam eu ma facea ea pe mine iar tu ai fi stat ca prostul si n-ai fi zis nimic. Dar daca cineva se ia de ea gata sari pentru ea de parca ar fi cea mai importanta persoana din viata ta.
- Poate ca este una din cele mai importante persoane din viata mea...
- De ce? Ce a facut ea?
- Mi-a devenit cea mai buna prietena...
- Si eu am fost prietena ta cea mai buna...
- Da dar ai plecat...
- Am inteles... Inca o intrebare mai am... Eu ce naiba mai insemn pentru tine ca vad ca nici tu nu mai stii ce simti. Cand o sa-ti dai seama cine-s persoanele importante pentru tine poti sa ma cauti. Eu m-am saturat sa astept sa-ti deschizi tu ochii...
- Stefana nu e chiar asa...
- NU E CHIAR ASA? Ai fi lasat-o sa ma umileasca... Nu ti-a pasat decat de ea. Nici macar nu ai fost atent cand a zis chestii oribile despre familia mea. Dar tot eu sunt personajul negativ in aceasta poveste. Poate ca ar fi fost mai bine sa nu afli cine sunt cu adevarat...
    Am spus asta apoi o lacrima mi s-a scurs pe obraz. Nu-mi vine sa cred ce am spus. Mi-am sters nasul cu mana si apoi i-am zis.
- Cred ca unele trenuri n-ar trebui sa se mai intoarca... Mi-a parut bine ca am fost prieteni dar acum se pare ca este ceva mai important decat mine in inima ta. N-am de gand sa stau in calea fericirii tale...

Posted by StefiStef15
Cont principal: PufyPufy17