Lifetime Friends

Chapter 5

   Din capitolul anterior:
- Deci se pare ca n-a fost o greseala ca am apasat pe butonul ala! ridica el o spranceana zambind
- Al naibii coincidenta...

   El a râs încet apoi m-a ajutat să mă ridic și ne-am întors amândoi pe terenul de sport fara fileu. Nu cred că s-a supărat profu. Sper...
     După terminarea orelor mi-am luat ghiozdanul și am ieșit repede pentru a mă asigura că nu mă conduce azi nici un Muntean. Nu știu ce să fac. Mi-a plăcut sentimentul pe care l-am trăit când m-a sărutat Cristi dar chiar nu-i pot face asta. Nu vreau să-l văd cum sufera. Dar evident că norocul nu e de partea mea și Cristi mă prinde din urmă.
- Hei, ce s-a întâmplat de-ai plecat așa repede? mă trage el de mana ca sa mă opresc
- A scuze... Voiam să ajung mai repede acasă...
- E din cauza sărutului?
- Umm... Nu...
- Perfect pentru că aș vrea să te întreb dacă vrei să fii iubita mea... spune rușinos și își dă cu mana prin par
- Umm... Nu știu... *Ce naiba fac acum?* Nu, nu pot... Scuze... spun și grăbesc pasul
- Stai... Dar de ce? Este ceva ce nu vrei să-mi spui? mă trage iar de mana și ma pune sa mă uit in ochii lui. *Cum as putea să-i spun că nu-s cine crede el că sunt?*
- Eu trebuie sa plec...
- Stefi te rog...spune apoi se rușinează Alexia... Sorry, se corecteaza el.
- Este ok... Am înțeles...
- Nu... Te rog... Vreau să o uit... Te vreau... Pe tine...spune apoi oftează
- Serios? *O nu, nu, nu, nu e bine, Ștefana sa nu care cumva să faci ceva prostesc* Dar nici nu mă cunoști...
- Dar as vrea s-o fac... dacă mi-ai da o șansă
- Nu știu... Nu sunt așa cum crezi tu... spun apoi îmi las privirea în jos
- Oricum ai fi eu am văzut la tine ce n-am văzut la alte fete... Bunătatea și sinceritatea... Nu m-ai mințit până acum...*Aha sigur...*
- Nu Cristi ție îți place de mine doar pentru că semăn cu Stefi...
- Nu-i adevărat... Ea m-a lăsat baltă când am avut cea mai mare nevoie de ea...
- Ba nu am făcut asta... spun apoi îmi dau seama ce am zis
- Umm... Nici nu am spus asta... Alexia... Te rog uite-te la mine in ochi și spune-mi daca te mint când îți spun că te plac mult... spune apoi îmi pune mâinile după gatul lui.
     Eu nu am spus nimic doar am oftat încet. Apoi am aprobat din cap semn că este un da... El mi-a zâmbit apoi s-au năpustit asupra buzelor mele începând să le sărute suav. Iar eu chiar am acceptat sărutul și l-am adâncit. Nu știam de ce făceam asta dar chiar îmi plăcea... Când ne-am despărțit din sărut el mi-a zâmbit și m-a strâns în brațe eu acceptand îmbrățișarea cu plăcere.
- Deci, iubito, te duc acasă? :))
- Sigur...
    Apoi m-a luat de mana și m-a condus până acasă. Când am ajuns acesta m-a sărutat din nou apoi și-a reluat drumul lui. Eu am intrat în casă super fericita și am început să țopăi... Poate nu-i așa rău că nu știe de fapt de mine... Nu prea am putut sta in casa. Adică efectiv nu puteam. Simțeam că bubui asa că mi-am luat rolele și m-am dus sa mă plimb in parcul meu preferat. Îmi cumpărasem chiar și o înghețată doar ca sa mananc ceva. Și cum mă plimbam eu frumos neatenția Stefanei se pune în calea mea si mă face să dau peste cineva. Mda... Era Duțu.
- Ăă... Scuza-ma Duțule...
- Aaa hei Alex, nu-i nimic.
- Alex? rad eu
- Umm da te deranjeaza?:))
- Nehh :))
- Ce cauți pe afara așa de aeriană? spune apoi da el din sprâncene
- Mă plimbam și eu.
- De ce ești așa zâmbitoare? :)) Stai sa ghicesc... Cristi? :))
- Poateee... :))
- Nu cred... Ce s-a întâmplat?
- Pai mai știi la ora de sport când ne-a trimis profu după fileu?
- Umm da?
- Ne-am sarutat ...
- Ce? face el ochii mari zâmbind.
- Dap...
- Deci acum voi doi... sunteți împreună? :))
- Mmm poți spune și asa...
- Ooo bravo voua să va tina... Finally :))
- Mersi cred! :))
- Eu merg acum acasă vrei sa vii și tu?
- Nu lasă... Trebuie să merg și eu la mine dar ne vedem mâine :))
- Ok, spune apoi îmi da o îmbrățișare prietenească
    M-am îndreptat rapid spre casă chicotind și fredonând diferite melodii. Am intrat rapid in camera mea și m-am trântit in pat. Pe urmă am închis puțin ochii pentru a mă liniști. Dar peste ceva timp sunt trezita de mișcările tatălui meu.
- Stefi trezeste-te...
- Huh... De ce?
- Cristi e jos și vrea să mă cunoască pe mine și Maria...
- Poftim și l-ați lăsat să intre? intreb panicata
- Nu dar...
- Nu-l puteți lăsa să vă vadă... spun apoi cu cea mai mare viteză cobor până la parter sa nu-l las sa intre. Da evident că nu se poate cum vreau eu... Mama mea vitrega i-a deschis ușa.
- Buna ziua... spune apoi se blochează când o vede pe mama mea vitrega. Doamna Maria dar ce căutați aici? spune total mirat și debusolat.
   Apoi se uita la mine iar din spatele meu cobora și tata.
- Domnule Marius? Stați ce se întâmpla aici? devine el umpic nervos
- Intra te rog fiule și ia loc pe canapea,  spune iar Cristi face întocmai ce i-a zis tata
- Cristi îți pot explica... incerc eu sa-i vorbesc
- Ooo chiar poți...? Stefi... Te-ai prefăcut în tot acest timp că ești altcineva... De ce? întrebă el nervos
- Stiam că dacă îți spun adevărul nu vei mai vorbi cu mine...
- De ce aș fi făcut asta?
- Pentru că trecuseră 3 ani de când nu mai vorbisem și nu-ti puteam spune că brusc aveam mesajele blocate de la voi...
- Și pentru asta m-ai mințit? M-ai făcut să mă îndrăgostesc din nou de tine? De o nesimțita?
- Cristi te rog intelege-ma...
- Ce sa inteleg? Că ești o îngâmfata și o ipocrita? Nu te-ai gândit deloc la cat de tare m-ai putea rani? Doar la tine... Tu mereu prima...
- Te rog iarta-ma... Voiam doar sa repar totul între noi...
- Nu mai e nimic între noi! Sa nu mă mai cauți niciodată! spune apoi pleaca nervos pe ușă trantind-o in urma sa
- Tată ce am făcut? spun cu lacrimi in ochi
- Nu vrei să răspunzi odată?
- Poftim?
- Telefonul...
     Apoi brusc mă trezesc si mă ridic rapid in fund. Ce coșmar... Mi-am șters lacrimile la ochi și am observat cine mă sună... Era Cristi... De ce mă sună la ora asta... E 2 noaptea deja. Wow cât am dormit...
- Da? spun tragandu-mi nasul
- Plangi cumva?
- Ummm... Nu...
- Ce s-a întâmplat?
- Doar un coșmar...
- Am înțeles... Scuze daca te-am trezit la ora asta voiam sa vad ce mai faci și dacă dormeai...
- Nu-i nimic...
- Mi-e dor de tine!
- Și mie... spun și oftez apoi continui în șoaptă. N-ai idee cat de mult...
- Ne vedem mâine pui mic. *Ce dor îmi era sa-l aud când mă alinta!*
- Mda... spun apoi inchid și îmi șterg și restul lacrimilor
    Nu-l pot lăsa să sufere în halul asta... Fie vorba intre noi... I-am pierdut deja...Și toată lumea o știe... Tot ce mai rămâne de făcut este să le spun adevărul și sa îndur consecințele... Nu mai pot continua... Nu așa...

   Capitol interesant no guys? Votati rapid că sa băgăm next. :))

Posted by StefiStef15
Cont principal: PufyPufy17