Schimbare de planuri

Prolog

Totul a inceput cu un sarut. Cu un sarut de douazeci de dolari ca sa fim mai exacti. 

Daria Clay trase adanc aer in piept si il privi pe barbatul care statea in picioare in fata usii apartamentului sau. Nu obisnuia sa invite necunoscuti casa la ea la acele ore ale diminetii. Desi Mason Hyde nu era chiar un complet necunoscut. Era prieten cu varul sau, pana la urma.

Nu cunoscuse niciodata un barbat care sa stie sa sarute ca si el. Simti un fior cand isi reaminti. Stranse cu putere de manerul usii pentru a incerca sa se controleze.

- Vrei sa intri? - spuse ea.

In ciuda luminii care lumina holul, ochii lui erau profunzi si sobri.

-Da - raspunse el, cu o voce atat de profunda si ca si privirea lui.

Prima data cand il auzise vorbind cu o alta persoana, vocea lui i se paruse melodioasa si nu foarte in acord cu aspectul lui nelinistit , inclusiv periculos.

In schimb, a doua oara fusese diferit. In acea dupa-amiaza in ziua de Sfantul Valentin, ea se afla la o masa benefica oferind saruturi in schimbul a cinci dolari. El se opri in fata ei, ii dadu o bacnota de douazeci de dolari si ii spuse cu un zambet malitios ca poate pastra restul. Cu aceasta ocazie, isi dadu seama ca vocea lui se potrivea la perfectie cu aspectul lui. Ajunse sa simta ceva foarte special cand el se indrepta catre ea, si mai mult inca cand el isi fixa privirea in ochii ei. Isi amintea ca i se inmuiasera picioarele si ca fusese pe punctul de as pierde vocea cand ii multumi pentru generoasa donatie pe care o facuse pentru scoala publica a orasului. Apoi buzele lui se curbasera intr-un rictus ironic si cicatricea de pe fata paru sa devina si mai vizibila, cand se apleca peste masa care ii separa, pentru a o saruta...

Pana acolo isi amintea ea. Apoi, contactul buzelor sale o aruncase intr-un stadiu de amnezie.

Ce ar fi putut sa il aduca pana acolo?, se intreba ea acum. Ce cauta el la usa ei la acele ore ale diminetii, exact cu douazeci de minute dupa ce ea iesise din tura de noapte de la spital? Poate ca ea il invitase in acea zi, cu voce joasa, pentru ca nimeni sa nu o auda, dupa ce el ii soptise la ureche ca i-ar placea sa o revada in alt loc unde sa nu fie inconjrata de barbati dispusi sa plateasca bani pentru a o saruta. Acum, in schimb, in ciuda faptului ca isi exprimase dorinta de a intra inauntru, ramase in tocul usii fara sa se miste nici macar un centimetru privind-o intens cu acei ochi de un verde crud.

-Esti sigura ca vrei sa intru? Am putea sa mergem undeva... sa bem... o cafea...

Nu la asta se asteptase ea. Stranse cu si mai multa putere manerul usii, in timp ce continua sa il priveasca. Era un barbat foarte inalt si atlentic. Ce sa faca? Sa mearga undeva sa bea o cafea? Ar fi o optiune sigura unde nu risca sa fie in pericol. Sau sa il invite sa intre? Nu era obisnuita cu astfel de intalniri cu necunoscuti. Ducea o viata foarte ordonata si austera. Dar nu dorea sa isi petreaca toata noaptea intr-o cafenea, incercand sa se prefaca ca tot ce voia de la el era doar un pic de conversatie.

Voia sa ii simta bratele in jurul ei.

Voia sa ii simta corpul dur lipit de al ei.

Voia sa simta caldura gurii lui.

Il dorea.

Mai mult ca orice pe lume.

Cu picioarele desculte si cu inima batandu-i nebuneste, deschise usa larg si se dadu cativa pasi inapoi.

-Da -spuse ea voce joasa dar clara. Sunt sigura.

El intra inauntru si fara sa spun vreun cuvant, o prinse de brat cu o mana si inchise usa cu cealalta.