Schimbare de planuri

Capitolul 11

- Se pare ca Mason se simte bine - spuse Tara Dariei.
Tara, soția lui Axel, se așezase lângă Daria la masa pe care familia Clay o rezervare în acea seara a festivalului de toamna. Daria îl privi pe Mason, care sprijinit în carele lui, discuta foarte animat cu fratele și verii ei. Ii scoasera ghipsul de la mâna cu câteva zile în urma, iar acum avea o bere în mana și un zâmbet pe chip.
- Da. Este fericit ca a scăpat de ghips si se pare ca se bucura de libertate - spuse ea zâmbind. Pana în acea dimineața, ea crezuse ca Mason nu va venii cu ea la petrecere. În schimb, când ea se întoarce acasă de la spital, îl găsise asteptand-o foarte bine dispus și o întrebase de îndată ce intrase în casa la ce ora avea loc petrecerea. Ea ramase foarte surprinsa și ii răspunse aproape balbaibdu-se. Apoi merse în camera ei pentru a se odihni un pic, dar ramase treaza privind tavanul.
- Bun, acum ca pare sa aibă mai mult chef de ieșit, ai putea sa îl aduci la cina de duminica.
- O sa vedem - răspunse Daria, retinandu-si un oftat și ridicând din umeri.
Familia Clay organiza în fiecare duminica o cina acasă la ei pentru familie și prieteni. De când Mason venise în Weaver, Daria merse o singura data cu el. Dar avusese ciudata senzație ca Mason se simțise un pic stingher în acel ambient.
- Crezi ca o sa ajungem vreodată sa înțelegem bărbații? - o întreba Daria pe Tara, și apoi continua, gândindu-se ca poate cuvintele ei fuseseră doar reflectie spusa cu voce tare- : E doar o întrebare retorica.
- Nu e ușor - replica Tara, privind în direcția bărbaților. Presupun ca nici lor nu le este ușor sa ne înțeleagă pe noi femeile. Eu cred ca voi doi ar trebui sa vorbiți mai mult și sa clarificări ceea ce simțiți.
- Cu unii bărbații, acest lucru nu este deloc ușor.
-Si cu unele femei de asemenea. Îmi permiți sa îți spun ceva? Atunci când îți lași deoparte temerile și începi sa ai încredere atât în tine cât și în el, începând din acel moment o sa înceapă sa se întâmple lucruri minunate în viata ta- spuse Tara zâmbind. Inclusiv ajungi sa înțelegi ce este mai important pentru un bărbat și în același timp ajungi sa înțelegi mai bine ceea ce este cu adevărat mai important pentru tine.
- Știu foarte bine ce este mai important pentru mine - spuse Daria foarte sigura pe ea - familia.
- Ești o adevărată Clay - replica Tara. Toți gândiți la fel.
- Si tu faci acum parte din familie - replica Daria.
Tara privi din nou către bărbați. Pe chipul ei aparu o expresie de satisfacție și mândrie.
- Încă trebuie sa ma pisc câteodată pentru a-mi da seama ca nu visez. Mi-am pierdut părinții și îl am doar pe fratele meu. Ma simt foarte bine în familia ta. Este o familie foarte mare și foarte unita. Ai mare noroc ca ai familia lângă tine.
- Nu mi-aș putea imagina viata departe de familia mea - spuse Daria, neluandu-si privirea de la Mason. - Acesta este unul dintre motivele din cauza căruia nu am vrut niciodată sa plec din Weaver. Am norocul acesta, da - spuse ea, apoi continua cu un zâmbet. - Îmi place familia mea, chiar și în acele momente când mi-aș dori un pic mai multa intimitate.
Tara zâmbi. Se costumase  într-un costum foarte spectaculos. Purta o tunica maiestuoasa din catifea albastra, care ii cădea pana jos și în talie avea prinsa o spada. Părea un personaj din Cronicile din Narnia.
Trebuie sa recunosc ca și eu câteodată mi-aș dori mai multa intimitate. În special când băieții se prezintă pe neașteptate pentru a juca biliard cu Axel - spuse Tara, împingând scaunul pe care stătea în spate și se ridica în picioare. Dar haide sa dansam. Nu te-am văzut dansând deloc în seara aceasta. Și ia-l la dans și pe bărbatul acela care nu și-a luat ochii de la tine decand am ajuns.
- Sunt sigura ca Mason nu o sa vrea sa danseze cu piciorul în ghips. Și oricum nu ar fi vrut sa danseze chiar dacă nu ar fi avut piciorul în ghips.
- Atunci dansează cu altul. Mai bine de o duzina de bărbați te-au invitat la dans.
Era adevărat. Dar Daria refuzase toate invitațiile pentru ca își dorea sa se afle în bratele misteriosului bărbat căruia ii închiriate o camera în casa ei.
- Bună idee - spuse ea, ridicându-se de asemenea de la masa și aranjandu - și rochia de clovn de culoare rosie în care se costumase. Privi în jurul ei. Văzu de îndată bărbatul propice și se îndrepta către el.
Wyatt Mead stătea sprijinit de tocul ușii de la întrare.
- Vino și dansează cu mine - spuse ea, prinzandu-l de mana.
- Nu știu sa dansez - spuse Wyatt privind-o îngrozit.
- Îmi ești dator cu o favoare - ii reaminti ea. - Apoi nu ai decât sa fugi mâncând pământul.
-  Nu aveam intenția de a fugi - spuse el țanțoș.
- Te rog - ii spuse Daria, trăgând de el către ringul de dans. - Erai lângă ușa pe punctul de a pleca. Dar tu alegi, poți sa dansezi cu mine sau poți sa ramai acolo sa sprijini ușa ca paiata. Cu o expresie de panica, Wyatt o prinse pe Daria de mana, și începură sa se miște în ritmul melodiei. amestecându-se printre celelalte perechi.
Wyatt era îmbrăcat foarte convențional. Purta o cămașă colorata cu tot felul de păsări pe ea și o pereche de blugi.
- Nu îți face griji - ii spuse Daria cu o voce joasa. De nu te-a scăpat nici o clipa din ochi.
- Ce ai spus?
- De ce nu ai invitat-o la dans?
-Pentru ca nu știu sa dansez - repeta el.
Cu multa naturalețe, Daria se apropie cu Wyatt spre locul unde se afla Dew, dar în același timp privindu-l cu coada ochiului pe Mason.
- Pai mie și se pare ca danezi foarte bine - spuse ea pentru a-l înveseli puțin.
- Nu reușesc sa înțeleg ceea ce vreți voi femeile.
- Vrem ca bărbații de care ne place sa se interezeze de noi.
- Cum este posibil ca De să nu știe ca sunt interesat de ea? Am ieșit acum câteva zile împreună!
- I - ai spus ca mai vrei sa ieși cu ea?
-A fost foarte ocupata în aceste zile, la cât de multa treaba are.
-Nu contează - spuse Daria. Indiferent dacă este ocupata sa nu, ea vrea sa știe dacă tu o dorești. Pentru numele lui Dumnezeu, Wyatt, nu a fost atât de ocupata dacă a putut venii în seara aceasta la petrecere. Și pot sa te asigur ca nu și-a luat ochii de la tine nici măcar o clipa. Cel puțin încearcă.
Daria acea dreptate pentru ca Dee o privea acum cu ochi fioroși gata sa sara în orice moment pe ea.
Era o situație foarte ciudata. Daria îl sfătuia pe Wyatt sa facă cu Dee exact ceea ce ea nu îndrăznea sa facă cu Mason. Diferența era ca ea ii cunoștea pe Wyatt și pe Dee de mulți ani și știa ca erau făcuți unul pentru celalalt. În schimb, nu știa ceea ce Mason simțea pentru ea. Și în plus, ce sens ar avea sa arunce într-o relație care avea zilele numărate? Ea avea planurile ei. Și el de asemenea. Nu aveau nici un punct în comun. Singurul lucru care părea sa existe între ei era o anumita chimie. Și anume sexul.
Când muzica se opri, se îndepărta un pic de Wyatt.
- Haide, curaj - insista ea. Nu pierzi nimic dacă încerci. În orice caz, ar fi mai bine sa primești un răspuns negativ decât sa ramai cu îndoială toată viata.
Ramase câteva secunde pentru a se asigura ca Wyatt se îndrepta către Dee. Apoi respira profund și se întoarse.
Privirea ei se intersecta cu cea a lui Mason. Invingandu-si temerile, se îndrepta către el. Când ajunse, le zâmbi celor trei bărbați care stăteau în picioare și vorbeau foarte animat: Mason, fratele ei Ryan și varul ei Casey.
- Va distrați?
- Da, mai ales văzându- te pe tine umblând cu acei pantofi - spuse Casey arcuindu-si o sprânceană. - Nu cred, draga verișoara, ca o sa cucerești vreun bărbat în aceasta seara cu înfățișarea asta.
- Nici eu nu cred ca vei reuși sa cucerești vreo femeie, dacă nu îți musti puțin limba aia pe care o ai - replica ea.
Ryan izbucni în ras și își petrecu bratele după umerii surorii lui cu un gest dragastos.
- Varul tău Casey te invidiază pentru ca știe ca, chiar și asa costumata, e de ajuns sa pocnești din degete ca să ai toți bărbații din oraș la picioarele tale. În schimb, nici o fata frumoasa nu s-a uitat la el toată seara.
- Femeile aduc doar probleme - replica Casey, cu un gest lamentabil, deși se vedea, după privirea lui, ca murea de ras pe dinăuntru. Imediat prind încredere, le dai un deget și ele îți iau toată mana.
- I-a uite cine vorbește! - exclama ea.
Varul ei Casey era un bărbat foarte atractiv. Avea doua zeci și opt de ani, și nu avea nici o intenție de a se așeza la casa lui cel puțin deocamdată.
Daria îl privi pe Mason și, inghitindu-si orgoliul, făcu un semn care ringul de dans.
- Vrei sa încerci? Eu pot sa fiu pe post de cârje.
- Si eu voi fi atunci clovnul - răspunse el.
Deși se așteaptase la un răspuns asemănător, nu putu sa evite sa nu se simta decepționata.
- Bine, cel puțin am încercat - spuse ea resemnata. - Si tu Ryan ce spui?
- Având în vedere ca soția mea m-a abandonat pentru a asista la o naștere și fiica mea prefera sa se joace cu copii, cred ca nu am altceva mai bun de făcut.
- Vezi de ce te iubesc asa mult frățiore. Pentru ca ești amabil și galant cu mine - spuse ea zâmbind ironic în timp ce se îndreptau către ringul de dans.
- Cum îți merge cu Hyde? - întreba el, în timp ce se mișcau pe ritmul muzicii.
- Bine.
- Aha - spuse Ryan cu un zâmbet smecheresc. Serios acum, cum îți merge cu Hyde?
- Bine - repeta din nou Daria.
- Si ce îmi spui despre acel sărut pasional?
- Nu a fost chiar asa. În primul rand, asta s-a întâmplat cu câteva săptămâni în urma. Și în alt doilea rand, știi cât exagerează oamenii din orașul asta,fac dintr-un țânțar armăsar.
- Daria, eu sunt fratele tău și știu atunci când minți.
- Bine, bine. Recunosc ca Mason nu este pacientul perfect, dar e pe drumul cel bun.
- Vrei sa te cred ca locuiești cu un bărbat sub același acoperiș și ca singura relație pe care o ai cu el este cea a unei asistente cu pacientul ei?
- Nici eu nu as fi putut sa o definesc. mai bine.
- Poți sa îmi explici atunci de ce i-a cerut lui Axel ieri sa îl ducă la farmacie pentru a cumpăra o cutie de prezervative? - o întreba cu voce joasa.
Daria se împiedică când auzi acele cuvinte.
- Nu am nici cea mai mica idee. Cred ca asta ar trebui sa îl întrebi pe el.
- Poate ca o sa îl întreb - replica Ryan, nu foarte convins.
Daria își dresezi vocea, dorind sa schimbe tema conversației.
- Ah... Am uitat sa îți spun ceva. Săptămâna trecută când am stat cu Chloe, fiica ta mi-a spus ca e cazul ca mama și tatăl ei sa ii faca un frățior.
- Da, în ultima vreme a cam tot insistat în privința asta.
- Si...? Nu știu dacă ți-ai dat seama, scumpul meu frățior, ca nu mai ești vreun tinerel.
- Nu - spuse o voce în spatele ei. Dar pe zi ce trece este tot mai bun.
Când Daria se întoarse, o văzu pe cumnata sa care tocmai venise de la spital.
- Cum a fost nașterea?
- Nu s-a întâmplat nimic. A fost doar o alarma falsa - spuse Mallory care era  "deghizata" în costum de asistenta, cu uniforma ei albastra ca cerul. Au fost doar niște contracții mai puternice și femeia era convinsa ca că naște, iar bietul soț era disperat. Te deranjează dacă ți-l răpesc? - spuse Mallory apropiindu-se de șotul ei.
- Te rog - răspunse Daria îndepărtându-se de fratele ei. Nici nu știi ce favoare îmi faci, de câteva minute bune nu face altceva decât sa ma calce pe picioare.
- E greu sa dansez cu tine având în vedere pantofii de clovn pe care ii porți. Ce număr au? Patruzeci și opt? - spuse Ryan în apărarea lui, în timp ce dansa cu soția lui.
Daria ii lasă pe cei doi sa danseze, își lua geanta de la masa unde stătuse și se îndrepta din nou către Mason. Pentru ce cumpărase el o cutie de prezervative?
În orice parte privi văzu doar cupluri care vorbeau sau care dansau.
- Vrei sa mai ramai un pic sau preferi sa pleci? - îl întreba pe Mason când ajunse lângă el.
Mason își lăsase paharul cu bere pe care îl avea în mana pe masa și o privi cu atenție.
- S-a întâmplat ceva?
- Nu, nimic. Vrei sa pleci sau sa ramai?
- Prefer sa plec.
- Foarte bine. Așteaptă - ma la ușa, ma duc sa îmi salut părinții.
Daria își saluta părinții, și apoi se îndrepta către ușa sălii de sport, unde Mason o aștepta.
- Ramai aici, cât timp ma duc după mașina - ii spuse ea.
- Pot sa merg pana în parcare.
- Cum vrei.
Daria încerca să își potrivească pasul la ritmul lui. Când ajunse la mașina, ii deschise portiera din spate și aștepta ca el sa urce. Apoi ii dădu carjele, ocoli mașina, deschise portiera și se urca la volan. În câteva minute erau în drum spre casa.
- Ești supărată de ceva? - o întreba el.
Daria privi prin oglinda retrovizoare, însă văzu doar farurile mașinii din spate.
- Nu.
- Aha.
Daria își dresezi voce.
- Am auzit un anumit zvon.
- Despre cine?
Daria lua o curbă și opri mașina lângă parcul din oraș. Se întoarse și îl privi pe Mason pe deasupra scaunului.
- Despre tine. Cum ca ai cumpărat prezervative.
- De aceea ești asa supărată?
Daria strânse cu putere volanul.
- De ce ai cumpărat prezervative, dacă se poate știi?
- Pentru ca nu am găsit nici unul în casa ta.
- Ai cotrobait prin camere?
- Da - răspunse el cu o naturalețe care o zăpăci.
- Cu cine ai de gând sa le folosești? Vrei cumva sa te duc și la un bordel sa vezi dacă nu găsești vreo fata pe gustul tău?
- Nu spune prostii - spuse el foarte serios.
- Ce vrei sa cred despre tine, Mason? - spuse ea privindu-l atent. De câteva săptămâni nici măcar nu te-ai apropiat de mine și în aceasta seara nici măcar nu ai încercat sa dansezi cu mine. Știu ca îți este greu cu ghipsul, dar...
Mason se apleca un pic în fata, întinse mana, pana reuși sa ii atingă gatul.
- Le-am cumpărat pentru tine - spuse ea lăsându-se înapoi pe spate. Pentru ca nu sunt sigur dacă o sa pot sa ma mai controlez la în moment dat.   Dar cum ai aflat? Axel m-a lăsat chiar în fata farmaciei, și nu a avut de unde sa știe ce am cumpărat.
- Suntem în Weaver, Mason. Nimeni nu poate face ceva în orașul acesta fără sa fie văzut și sa răspândească mai departe vestea.
- Ce ma bucur! - exclama el cu o expresie de nemulțumire pe fata.
Daria își simțea gura uscata. Un milion de gânduri se invalmaseau în mintea ei, dar nici unul nu ieși de pe buzele ei. Văzu strălucirea unor lumini roși și albastre și apoi pe un agent de politie îndreptându-se cu mas sigur spre masina.
Daria scoase o mica exclamație, și apoi cobori geamul când îl recunoscu pe agent.
- Ce faci, Dave?
- Totul este în regula, Daria? Presupun ca știi ca este interzis sa parchezi în aceasta zona - spuse agentul.
- Îmi pare rău. Plec imediat.
Bărbatul afirma din cap, și îl privi pe Mason câteva secunde.
- Sa conduci prudent - spuse polițistul, lovind ușor capota, înainte de a se întoarce la mașină lui.
Daria ridica geamul și apoi porni mașina.
- Încă nu îmi vine sa cred ca ai cumpărat prezervative - spuse ea cu o voce tremurânda.
- E mai bine sa fiu pregătit - spuse el cu indiferenta ca și cum chestiunea aceasta nu ar avea nici o importanta.
- Știi ca vreau sa am un copil, și vrei sa te asiguri ca nu este al tău, nu-i asa?
- Eu nu am spus asa ceva.
- Dar asta gândești - exclama ea, strângând din nou volanul.
- Nu pot sa cred ca toată lumea din blestemați asta de oraș este interesata de ce fac ceilalți.
Nu era un răspuns, dar nici nu era nevoie.
- Poate ca eu m-am schimbat și nu vreau sa ma mai culc cu tine încă odată.
- În acest caz, nu o vom face.
Daria se simți și mai frustrata în fata indiferentei lui. În tăcere, fără sa mai spună un cuvânt, dar cu un nod în gat conduse mașina pana acasă. Îl lasă pe Mason la întrare și ea merse sa parcheze mașina în garaj. Apoi întra pe ușa din spate. Nu era nici o urma de Platon. Parca dispăruse. Își dădu jos pantofii de clovn și ii lasă într-un colt al bucătăriei. Desculță se îndrepta care sufragerie. Mason statea langa perete sprijinindu-se intr-o carje. Platon statea intins la picioarele lui. Daria incerca sa ii evite privirea , privi catre Platon si intinse mana.

- Ai uitat cine iti cumpara mancarea? - ii spuse ea lui Platon.

Cainele se ridica, se apropie de ea dand din coada si ii lise mana. Daria se lasa in genunchi si il scarpina dupa urechi. Platon era in culmea fericirii si isi misca coada cu mai multa fervoare.

- Da, esti un catel foarte frumos, desi preferi  mai mult pe altii decat pe mine.

- Platon iti este in continuare fidel - interveni Mason. Ma accepta doar pentru ca m-am jucat cu el de cateva ori cu mingea de tenis. 

Platon se intinse atunci pe spate, asteptand ca cineva sa il scarpine pe burta.

- Cred ca ii vei lipsi atunci cand vei pleca. Eu de asemenea numar zilele pe care le mai ai de stat in aceasta casa. Dar asta nu schimba lucurile. Poate ca nici eu nu vreau sa se schimbe si prefer sa pleci in cateva zile. Totul va fi mai usor pentru amandoi daca nu exista nici o relatie speciala, si nici un fel de legatura intre noi.

- Pariez pe orice ca in acest moment nu esti deloc sincera.

Era adevarat. Dar ea nu putea sa recunoasca acest lucru in fata lui. Avea mandria ei.

- Ti-am spus deja ca nu caut un sot. NIci macar un tata pentru copilul meu. Dupa cum stii prea bine, am reusit sa rezolv aceasta mica problema  multumita numarului 37892/

- Ce? - exclama el surprins.

- Numarul 37892 este donatorul pe care l-am ales.

- Nu pot sa cred ca inca te gandesti la nebunia asta.

- Acum tu nu esti sincer. De ce mi-ai facut atunci cadou acea bratara?

- Poate ca nu m-am exprimat bine. Ceea ce nu reusesc eu sa inteleg este de ce vrei sa ai un copil prin intermediul unei banci de sperma.

- Incepem din nou cu asta?Si de ce sa nu o fac? Ma consider o persoana responsabila pentru a creste si a educa un copil, si am in plus o familie fabuloasa alaturi de mine, pentru a ma ajuta daca am nevoie. Prefer sa fac asta pe cont propiu decat sa depind de un barbat care nu isi doreste o relatie stabila si responsabila.

- Vorbesti in termeni generali sau te referi la o anume persoana?

- Pentru numele lui Dumnezeu, Mason. Las-o balta. Am decis sa am un copil cu mult inainte de a te cunoaste pe tine in acea seara Am ajuns la concluzia ca atunci cand iti doresti cu adevarat ceva in viata, nu trebuie sa astepti ca cineva sa ti-l aduca, niciodata nu se stie ce se poate intampla. Tu esti cel mai bun exemplu. Ai fi putut muri lovit de acea camioneta si atunci nu ai mai fi putut face lucurile pe care ti le-ai fi dorit sa le faci din lipsa deciziei... Ah, iarta-ma, am uitat ca tu esti un tip dur care stie sa isi controleze sentimentele si singurul lucru de care ii pasa este munca lui.

- Munca mea este singurul lucru pe care stiu sa il fac bine, si niciodata nu m-a deceptionat.

- Cine te-a deceptionat pe tine, Mason? Fosta ta sotie? Cea caruia nu ii placeau cicatricile tale, si care nu avea incedere ca vei depasi dependenta ta de calmante?

- Nu iti pierde timpul psihoanalizandu-ma.

- Tu de asemenea nu iti pierde timpul gandindu-te ca ar trebui sa astept sa ma indragostesc de un barbat care sa imi transforme visele in realitate. Suntem in Weaver, Mason. Cunosc toti barbatii din acest oras si stiu ca niciodata nu ma voi indragosti de vreunul.

- Weaver nu este singurul loc din lume.

- Crezi ca nu stiu? Am locuit in Cheyenne pe durata studiilor. Am calatorit cu parintii mei apoape prin toata America. Am fost de asemenea in strainatate cu prientenele mele. Dar am ales Weaver. Aici m-am nascut si am crescut si aici vreau sa se nasca si copilul meu. Sunt inconjurata de familie si prieteni care si-au gasit aici dragostea vietii lor. Au o familie, au copii si o casa frumoasa cu un gard alb din lemn.Si sunt fericiti. Eu nu sper sa am atata noroc. Poate ca, tu si eu nu suntem atat de diferiti pana la urma urmei. Amandoi stim cine suntem si ce vrem sa fim. Problema este ca ne miscam in planuri diferite.

Daria facu un pas in spate, asteptand ca bataile inimii sa revina la ritmul normal, si asteptand ca el sa spuna ceva.

Dar Mason nu scoase nici un cuvant.

- E tarziu - spuse ea intr-un final cu voce stinsa. Ma duc sa dorm. Stia ca nu are nici un sens sa il intrebe pe Mason daca avea nevoie de ceva. Si chiar daca ar avea nevoie de ceva, nu ii va cere.