Schimbare de planuri

Capitolul 4

- Platon, vino sa il cunosti pe Mason.

Ii auzi vocea inainte de a aparea in pragul usii alaturi de un Saint Bernard gigantic.

- La naiba! Asta nu este un caine! - exclama Mason  privind animalul. - E un cal.

Daria zambi, mandra, dandu-si dupa ureche o suvita de par .

- E ca un copil mare - spuse ea mangaindu-i blana lui Platon. - E foarte docil. - Are patru ani - se opri langa pat si la un semnal al ei cainele se aseza jos si il privi pe Mason cu ochii lui caprui , mari si impunatori. - Platon, el este Mason, un prieten.

Mason intinse mana sanatoasa si lasa ca animalul sa il miroase si sa il linga de cateva ori...

Daria zambi multumita. Privi ceasul si apoi lua telefonul pe care Axel il lasase lui Mason.

- Trebuie sa merg la munca, dar inainte o sa iti trec in agenda numarul de la spital si pe cel al meu... Ti-l las aici pe noptiera. Dar trebuie sa te avertizez ca in aceasta zona semnalul lasa mult de dorit. Daca ai probleme, foloseste telefonul fix din bucatarie. Haide, Platon, afara cu tine.

- Ii place lui Platon sa stea afara?

- Nu intodeauna. Dar nu vreau sa te deranjeze.

Mason se apleca un pic si managie capul lui Platon.

- As prefera sa ramana. Asa o sa am cu tine vorbi.

- Foarte bine - spuse ea zambind.  - O sa iti tina companie.

Daria iesi din camera , facand un gest de ramas bun cu mana.

Mason o vazu disparand dupa usa. Privi catre flacoanele care se aflau pe noptiera si apoi ochii cainelui care parea sa il priveasca ca si cum ar ghici ceea ce ii trecea lui prin cap.

- Nu iti face griji, Platon. Odata ce imi vor scoate ghipsul voi pleca de aici.

Si asa se va elibera de cele doua tentatii. De analgezice. Si de ea.

***

- Este o oportunitate perfecta pentru tine - spuse Lisa Pope, asistenta care era in aceiasi tura cu Daria. Sa ai in grija ta un pacient care este haide sa ii spunem "la pensie" in casa ta...

Daria zambi in fata cuvintelor ironice ale prietenei sale, fara sa isi ridice privirea din fisa medicala pe care tocmai o actualiza.

- Da, este o oportunitate buna - spuse ea doar pentru ai tine isonul.

Era o noapte linistita. Abia daca avusera cateva urgente minore.

- Nu te vad foarte entuziasmata. Care este problema? - spuse Lisa. Trebuie sa fie un barbat singur. Daca ar avea o sotie , nu ar avea nevoie de o asistenta sa il ingrijeasca. - E atractiv?

- Are importanta? E doar un pacient.

- Nu te inteleg, fato - spuse Lisa oftand. - Ai douazeci si sase de ani, esti o femeie foarte frumoasa, dar pot sa jur ca duci o viata de calugarita. Nu ti se pare ceva nenatural?

- Ce te intereseaza asta pe tine? - raspunse Daria cu un zambet. - Ai un sot care te adora si o fiica incantatoare.

- Ai dreptate, dar asta nu inseamna ca nu ma interesez de tine. Haide, spune-mi, este atractiv?

Daria respira profund si inchise dosarul medical.

Mason nu era un barbat atractiv in adevaratul sens al cuvantului. Avea un aspect sobru si o cicatrice pe fata. Dar avea un magnetism special.

- Mason este... destul de atractiv. Dar este pacientul meu.

- Bine. Cel putin , sper ca o sa cheltui acei bani pe care ii vei castiga pe ceva mai interesant decat decorarea casei. De noua luni nu faci altceva decat sa vorbesti despre casa ta.

Daria schita un zambet. Noua luni. Ce ironie!

- Ce vrei sa iti spun? Este casa mea. Si imi place sa fie perfecta si bine aranjata... Dar acum cred ca cel mai bine este sa ne intoarcem la munca noastra, daca vrem sa nu ne prinda sefa si sa ne tina o predica.

Cele doua femei izbucnira in ras deoarce sefa care conducea spitalul din Weaver era doctorita Rebecca Clay, mama lui Daria. Dar rasetele nu durara mult. Usile de la sala de urgenta se deschisera brusc si intra Mallory, cumnata lui Daria, foarte agitata.

- Vine incoace o femeie  in stare critica - spuse ea sub forma de salut, aproiindu-se de cele doua. - O sa ajunga in zece minute.

- O sa anunt toata echipa - spuse Daria, urmand-o imediat pe cumnata sa. Incepand din acel moment linistea noptii disparu. In urmatoarele ore fusese o adevarata agitatie pana la ora zece , ora la care era pauza pentru cina.

Daria se urca in masina si se indrepta catre casa ei care se afla la o distanta mica de spital. Cand ajunse , intra in bucatarie si vazu ca pe masa se afla un pahar cu apa ceea ce insemna ca Mason se miscase prin casa. Vazu pe hol lumina care se reflecta de sub usa. Se indrepta catre camera lui Mason fara sa faca zgomot in caz ca dormea. Deschise usa incet si intra pe varfuri. Mason era intins in pat aproape  in aceiasi pozitie in  care il lasase. Langa el se afla o carte pe jumatate deschisa.

Platon, care statea culcat pe partea cealata de pat, o privi cu atentie cand ii simti prezenta, dar nu isi ridica capul. Era foarte aproape de Mason. Parea ca si cum ar fi garda lui de corp.

Daria il inveli cu o patrura si stinse apoi lumina. El nici macar nu se misca. Era clar ca avea nevoie de somn.

- Bun baiat - ii spuse ea lui Platon scarpinandu-l  dupa ureche.

Inchise usa camerei, iesi din casa si se intoarse inapoi la spital pentru as termina tura. A doua parte a turei trecuse repede, ingrijind ranitii unui accident de masina care se produse pe autostrada , in afara orasului. Era trei dimineata cand se intoarse din nou acasa.

Trecu prin camera lui Mason. Totul era in ordine, se auzea doar suntetul respiratiei lui.

Zambi in sinea ei, si intra in dormitorul ei, care se afla un pic mai incolo.

Isi dadu jos uniforma si isi puse pijamaua si halatul peste, apoi se indrepta catre sufragerie. Intodeauna dupa munca avea nevoie de un pic de relaxare, facand orice ca sa poata dormi apoi. Abia se asezase la calculactor cand auzi pasii lui Platon. Cand ajunse langa ea, isi sprijini capul de genunchii ei, si incepu sa dea din coada.

- Foarte bine, Platon. Esti pregatit pentru bebelus?