Schimbare de planuri

Capitolul 15

- Imi pare rau domnule , dar nu puteti lua asta cu dumneavoastra in avion.

Mason stranse din dinti. Calatorise toata noapte pentru a putea ajunge din Weaver la aeroportul din Cheyenne  si acum avea probleme in a lua acel blestemat de avion.

Il privi pe agentul de securitate si ii arata punga de plastic neagra in care se afla ghipsul de la picior, taiat in bucati.

- Este doar un afurisit de ghips - spuse pentru a mia oara. Treceti-lprin toate scanerele, dar lasati-ma sa il iau cu mine. Nu pot sa permit ca toate acele bagaje sa mi-l sfarame.

Se gandi ca poate ar fi trebuit sa astepte pana reusea un zbor privat prin mediul organizatiei HW, dar preferase sa plece cat  mai repede din Weaver.

- Imi pare rau - spuse din nou agentul de la securitate cu o voce tremuranda, gandindu-se sa Mason ar putea sa recurga la violenta in orice moment.

Dar nu. El voia doar sa i-a acel avion pentru a se intoarce cat mai repede acasa si la munca lui. In ciuda faptului ca acolo nu va fi Platon. Nici Miau. Nici Daria.

Isi dadu seama ca acel baiat il privea cu suspiciune.

Incerca sa se calmeze. Nu voia sa ajunga in biroul de securitate al aeroportului in calitate de suspect.

- Bine - spuse Mason, luandu-si geanta cu o mana in timp ce cu cealalta tinea punga cu ghipsul.

Se indeparta de linia de securitate si se indrepta catre iesirea din aeroport. Se simtea ciudat mergand din nou cu pantofi, dupa doua luni, in ciuda faptului ca se simtea obosit si ca il durea piciorul.

Ar fi putut sa se aseze pe oricare dintre scaunele pe care le gasise in drumul lui, dar era constient ca doi agenti de la securitate il urmarea de la mica distanta.

Nu va iesi nimic bun daca se infrunta cu ei.

Pana la urma, isi facea meseria cat de bine puteau, si el nu dadea imaginea unui turist tocmai inofensiv, cu acea fata si cu acei blugi care aveau un picior taiat de sus pana jos. Si sa nu mai spunem cu acea punga neagra misterioasa in care se afla ghipsul si pe care refuzase sa o factureze.

Iesi intr-un final din terminal si lua primul taxiu care trecuse. Ii ceru taximetristului sa il duca la cel mai apropiat hotel, isi sprijini capul de spatarul scaunului si ofta. Va reusi pana la urma sa gaseasca cu zbor privat pentru a se intoarce in Connecticut fara probleme.

- Va intoarceti acasa de Ziua Recunostintei? - intreba taximetristul.

- Da, cam asa ceva.

Inchise ochii si incerca sa isi imagineze cina pe care o vor organiza cei din familia Clay de Ziua Recunostintei. O sa fie multa lume si mult zgomot. Si se vor auzi multe rasete de copii.

Deschise din nou ochii.

Daria se intoarse cu siguranta acasa dupa multe ore de munca la spital si vazuse cecul pe care i-l lasase. 

Privi cartre punga de gunoi de langa el.

Inca nu stia ce sentiment idiot  il impinse sa pastreze acea bucata de ghips, doar pentru simplul fapt ca era semnat de un grup de persoane. Dar cand Rodney incepuse sa arunce la gunoi bucatile de ghips pe care le taia, Mason ii spusese sa le lase in acea punga neagra. Asa ca atunci cad Rodney terminase, lega punga si i-o imnana imaginandu-si ca trebuia sa aiba o valoare sentimentala pentru el.

Mason luase punga si iesise din spital cu o cizmulita de plastic pe piciorul stang, inainte de a incerca sa o gaseasca pe Daria pentru ai spune planurile lui...

Totul se intamplase foarte repede. Isi stranse toate hainele pe care si le aduse, apoi se juca un pic cu Platon, aruncandu-i mingea de tenis de cateva ori. Iar la miezul noptii, fara sa stie nimic de Daria, chemase singurul taxiu din oras si ii platise o avere taximetristului pentru al duce in Cheyenne.