Schimbare de planuri

Capitolul 9

Daria ieși din tura de noapte cu o ora mai târziu. Întra în casa fără sa facă zgomot pentru a nu îl trezi pe Mason, dar în găsi în sufragerie în fata calculatorului. Pentru un moment se temu ca el sa nu citească pagina băncii de spermă pe care o păstra în lista de căutări.
- Vad ca te-ai trezit devreme astăzi - spuse ea dându-și jos pantofii și simțindu-se mai liniștită când văzu ca el citește o pagina de știri.
- Și tu ai ajuns mai târziu astăzi de la munca - replica el. - Nu arăți prea bine.
- Mulțumesc pentru compliment.
- Ce s-a întâmplat?
Daria nega din cap și se îndrepta către bucătărie.
- A fost o noapte grea. Ai pofta de niște oua prăjite? - spuse ea privind pe geam în gradina și văzându-l pe Platon întins la soare. Vad ca l-ai scos afara. Mulțumesc.
-Nu ai pentru ce. Dar nu trebuie sa gătești pentru mine.
-Face parte din înțelegere - răspunse ea deschizând dulăpiorul de bucătărie - Astăzi este sâmbăta. Ce spui de niște clătite? - auzi atunci sunetul surd al carjelor pe podea, apropiindu-se de bucătărie. - Sau îți este pofta de niște pâine cu ou? - spuse luând pâinea din dulăpior. Simți în acel moment mana lui pe umăr și inima ii tresari în piept. Mason ii lua pâinea din mana și o puse pe masa.
-Eu cred ca cel mai bine ar fi sa mergi sa dormi.
- Ți-am spus deja, ca întotdeauna după ce ies din tura am nevoie sa ma relaxez înainte câteva minute pentru a putea sa adorm. Și tu ai nevoie sa mănânci- spuse ea luând din nou pâinea în mana.
- Am mâncat deja - replica el, luându-i încă odată pâinea din mana și o așeza pe raftul el mai înalt unde ea nu putea sa ajunga. Am mâncat o bucata bună de lasagna pe care mama ta mi-a dat-o aseară.
Daria arunca o privire prin bucătărie, dar nu văzu nici cea mai mica urma ca el își încalzise mâncarea sau ca spalase vasele.
- Ce ai făcut? Ai mâncat-o rece?
Își trecu degetele peste ghipsul lui și observa ca acesta era uscat.
- Da, dar am luat jos folia cu care era acoperita înainte de a o mananc-spuse el, indepartandu-si bratul. - Și înainte sa ma întrebi o sa îți spun că mi-am luat și pastilele. Și acum du-te sa dormi înainte sa cazi pe jos de oboseala.
Fără sa știe cum se văzu îndepărtată de bucătărie.
- Te-am văzut pe o pagina de internet - spuse ea, gândindu-se ca asa ii va da drumul.
- Am bănuit ca o vei face - spuse Mason fără sa ii dea drumul.
- De ce? Pentru ca crezi ca sunt o bagacioasa?
- Nu, eu as spune... curioasa.
- E același lucru - spuse ea când se aflau în dreptul calculatorului. - Nu mi-ai spus ca fata pe care ai salvat-o este fiica lui Donovan McDougal, faimosul om de afaceri european care are atâtea proprietăți.
- Are de asemenea și o gura mare - ii șopti la ureche cu o voce suava și calda.
Daria se infiora și simți cum i se înmoaie picioarele. Trase aer adânc în piept.
Simțea pieptul lui Mason în spatele ei ca un zid dur dar cald.
- După spusele domnului cu gura mare, accidentul nu a fost fatal. Tu te aflai în Barcelona, ca și bodyguard pentru ca cineva îl amenințase cu moartea. Dar în schimb acea persoana nu îl voia pe el ci pe fiica lui. Tu ai fost singurul care ți - ai dat seama de plan, deși un pic cam târziu.
După cum scria în articol, Mason își riscase viata, împingând - o pe fata din fata mașinii, cu câteva fracțiuni de secunda înainte de a fi chiar el lovit, iar după impact șoferul pierduse controlul mașinii și căzuse într-o prăpastie. El reușise sa supraviețuiască, dar șoferul camionete nu.
- Vad ca știi totul, asa ca sper sa nu ma mai întrebi nimic despre caz. Acum este rândul meu. Cum o sa te descurci cu copilul atunci când o sa fi de garda? Sau o sa fi una dintre acele mame care își lasă toată ziua copilul într-o creșă?
-Nu este nimic rău în asta. Sunt creșe foarte bune - replica ea un pic nervoasa. O sa fac schimb de tura, dacă este nevoie, atunci când va venii momentul.
- Crezi ca îți va fi ușor? Crezi ca cei de la spital vor schimba turele după bunul tău plac? Sau ai de gând sa te folosești de influenta mamei tale?
Daria se întoarse brusc, foarte ofensata de cuvintele lui, și făcând asta fata ei aproape ca se lipi de cămașa lui Mason. Făcu câțiva pași înapoi.
- În primul rand, mama nu ar face niciodată astfel de favoruri nimănui. Și în al doilea rand, nu ma cunoști dacă crezi ca as putea sa ii cer asa ceva. În orice caz dacă nu ma pot descurca cu orarul de la spital, atunci o sa ma angajez ca asistenta la o școală. Ar fi mai puțin stresant. Singurele urgente pe care le-aș putea avea ar fi câte o hemoragie nazala sau vreun caz de paraziți în cap.
Își scoase halatul de la uniforma și ramase în cămașa pe care o avea pe dedesubt.
Cumva gigantul cu cârje reuși sa o ducă pana la pat și îndepărta cuvertura cu o mișcare brusca.
- Se presupune ca nu ar trebui sa faci asta - se planse ea, epuizata.
Singurul lucru pe care îl cerea corpul ei era somn.
- Tu preocupate acum de acele planuri pe care le ai de a îngriji copii- spuse el cu o anumita ironie.
- Eu întotdeauna o sa fiu asistenta - spuse ea asezandu-si capul pe perna. Îmi place sa ajut oamenii. E o trăsătură familiala. Bunica mea Gloria a fost și ea de asemenea asistenta.
- Da. Aseară am auzit ca ea di bunicul tău s-au cunoscut pe vremea când el fusese internat în spital din cauza unui infarct și ea a avut grija de el.
- Ca și noi - spuse ea fără sa se gândească de doua ori. - Bine, nu asta am vrut sa spun... Ceea ce încercăm sa...
- Știu ce ai vrut sa spui, Daria. Acum închide ochii și odihnește-te.
Era minunat sa simtă moliciunea perenei. Dar și mai minunat era sa își audă numele de pe buzele lui.
Închise ochii. De câteva zile nu dormise asa cum trebuia. Era extenuata.
- Se presupune ca eu ar trebui sa am grija de tine nu invers - spuse ea.
- Promit sa nu spun la nimeni.
Daria simți degetele lui Mason atingând-ui ușor parul apoi gatul. Ofta de placere.
- Mason... - spuse cu ochii pe jumătate închiși. - Presupun ca ai văzut multă violenta în atâția ani de când lucrezi pentru HW.
- Da - spuse el privind - o fix, fără sa clipească.
Daria simți o ciudata senzație prin tot corpul. Nu știa dacă era din cauza răspunsului sau sec, sau dacă era din cauza oboselii, sau poate ca era din cauza faptului ca își dorea ca el sa se întindă lângă ea.
- Cum dormi noaptea?
- Sunt nopți în care nu pot sa dorm - răspunse el,mangaindu-i în continuare parul.
- Noaptea trecuta la doi, a întrat în urgente o femeie într-o stare foarte proasta din cauza bataii pe care o primise de la soțul ei. Avea un copil cu ea. Soțul o urmărise pana acolo dispus sa o omoare în bătaie. Ajutoarele șerifului au trebuit sa intervină pentru a-l împiedica.
- II cunoști.
- Nu. Am înțeles ca familia locuiește în Braden. Din câte se pare a încercat sa fuga de soțul ei cu copilul în brate. Mașina de politie care patrula prin zona a văzut-o și au adus - o la urgenta. Tocmai ne pregăteam sa o băgăm în sala de operație când soțul sa prezentat acolo.
- Și? - întreba el, sprijinindu-se din nou în carja.
- Femeia nu a supraviețuit - spuse ea oftând. L-au arestat pe bărbat și au dus copilul într-un centru de plasament.
- Nu are nici o ruda care sa se ocupe de el?
- Nu. Ce vârstă ai avut când ți-ai pierdut părinții, Mason?
- Patru ani.
- Ce s-a întâmplat?
- La început mi s-a spus ca au murit într-un accident de mașină, dar mai târziu după ce am crescut am aflat ca tatăl meu a surprins-o pe mama mea în pat cu un alt bărbat și a împușcat-o cu un pistol.
- Dumnezeule, Mason! - exclama ea îngrozită, ridicându-se în șezut.
-Nici nu îmi mai amintesc de ei- spuse el ridicând din umeri.
- Încă nu mi-ai spus cine s-a ocupat de tine.
- Am fost dus într-un orfelinat și de acolo la mai multe familii adoptive. Unele au fost bune cu mine, unele nu. Când am împlinit cinsprazece ani, mi-am luat viata în propriile mâini.
- Cum poate un copil de cinsprazece ani sa se descurce singur? - spuse ea, arcuindu-si sprâncenele.
- Nu foarte bine. Dar eu era înalt și puternic și păream mai mare decât vârstă pe care o aveam. Mulțumită acestui lucru am reușit sa îmi găsesc de munca.
- Și școală?
- Școală nu îmi dădea de mâncare. Dar de ce vorbesc din nou despre aceste lucruri? Totul a rămas în trecut acum. Ar fi mai bine sa dormi acum.
- Pentru mine este ceva nou și ma interesează - spuse ea cu voce joasa.
- Îmi amintește de copilul din aceasta dimineața care a rămas brusc orfan și de mama și de tata. Mi-ar plăcea sa aibă o oportunitate în viata. Tu ești un adevărat erou, Mason. Ai crescut fără părinți, ai avut o copilărie nefericita, și în loc sa fi furios pe societate, ți-ai dedicat viata pentru a salva alte persoane. Ai luptat împotriva unei dependente și ai învins.
- Nu sunt nici un erou - spuse el cu un zâmbet amar.
Daria își întinse picioarele și se dădu jos din pat.
- Donovan McDougal și familia lui nu ar crede la fel ca tine. Și nici eu.
- Tu nu știi nimic despre mine.
- Știu ca Axel are încredere în tine, altfel nu te-ar fi adus în casa mea.
-Am lucrat împreună.
- Știu ca ți-ai pus viata în pericol pentru a salva o fetita și ca a trebuit sa depășești multe dificultăți, nu doar de mic copil, ci și ca adult - spuse ea, atingând-ui ușor cicatricea cu degetele. - Și știu ca, în ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat, deși încerci sa ascunzi lucrul acesta, ai o inima mare.
El o prinse de mana și o indepata de fata lui. Dar nu ii dădu drumul.
- Am fost la închisoare - spuse el foarte serios, strangandu-i mana, dar fără sa o raneasca. M-au prins furând dintr-un magazin, proprietatea unei familii la care am fost plasat. Aveam de gând sa iau toți banii din casa de marcat, dar am terminat după gratii câțiva ani. După ce am ieșit, am început sa lucrez pentru Cole. El întotdeauna era în căutarea unor scursuri ale societății care sa ii facă treaba murdara. Eu aveam rara abilitate de a citi gândurile oamenilor și de a manevra situațiile. Dar nu a fost suficient. Unele persoane pe care se presupunea ca trebuie sa le protejez au fost pe punctul de a-și pierde viata și eu am terminat asa- spuse el arătând către cicatricea pe care o avea pe fata. După asta, a venit dependenta mea pentru analgezice, mi-am pierdut soția, și am fost pe punctul de a-mi pierde și slujba. După cum vezi, nu sunt eroul pe care tu îl crezi. Singurul lucru pe care l-am făcut în viata a fost sa supraviețuiesc..
Fusese căsătorit!, își spuse ea, foarte surprinsa.
- Pentru ce aveai nevoie de acei bani?
- Voiam sa ii plătesc biletul de autocar unui băiat care locuia cu fosta mea familie de adopție, ca să poată sa plece din acea blestemata casa. Nimeni de la Protecția Copilului nu l-ar fi crezut dacă le-ar fi spus ca acele persoane atât de respectabile și miloase erau în realitate adevărați monstri.
- Oh, Mason!
- Nu trebuie sa îți fie mila de mine. Eu eram un hot.
- Și ce s-a întâmplat cu acel băiat?
- De unde naiba sa știu? Eram în închisoare.
- Niciodată nu ai încercat sa afli?
- A crescut - spuse Mason după câteva momente de ezitare -, a terminat școala și apoi a dispărut. Acum nu încerca să mai pui întrebări pentru a putea sa ma înțelegi mai bine. Nu ar avea nici un sens. Eu ma aflu în casa ta pentru ca la amândoi ne convine acest lucru. Tu îți vei putea permite sa ai un copil asa cum îți dorești și eu evit ca Cole sa ma dea afara.
Daria i se strânse inima când auzi concluzia lui finala.
- Aaaa... eu... Da, cred ca ai dreptate. Asta este doar o simpla înțelegere. Scuză-mă dacă te-am deranjat cu întrebările mele. Totul se datorează oboselii - spuse ea desfacandu-si parul din coada.
Daria nu voia sa se gândească la senzația degetelor lui mangaindu-i parul și gatul. Nu voia sa se gândească la acel băiat de cinsprazece ani care intrase într-un magazin pentru a fura bani ca să ajute un alt băiat mai disperat ca el.
Făcu un semn către ușa dormitorului.
- Nu o închide de tot când ieși. Asa o sa te pot auzi dacă ai nevoie de mine.
El o privi mirat ca și cum ar vedea o alta persoana.
- Vorbești serios?
Daria era obosita și trista din cauza evenimentelor pe care le trăise cu o seara în urma la spital. Și o durea faptul ca el credea ca unicul ei interes pentru a-l tine în casa ei era cel economic.
- Da - răspunse ea, întorcându-se înapoi în pat.
Mason înțelese cât de idiot se comportase. Merita sa îl trimită direct în iad.
Simțindu-se ca un elefant într-o cutiuță se îndrepta cu carjele lui spre usa, cât de silențios putu pentru a nu rupe ceva, însă tot rupse ceva, și acel lucru era inima ei.
Când ajunse lângă ușa, se întoarse și o privi din nou.
Era întinsă pe o parte, cu spatele la el.
- Ți-am spus ca nu sunt un erou - spuse el din pragul ușii.
- Te-am auzit când ai spus - replica ea cu o voce stinsa, dar clara.
Mason ofta și închise ușa când ieși. Din vina lui, ea nu dormise o zi întreaga. Nu voia ca ea sa mai facă încă o noapte alba. Voia sa că ea sa se odihnească, iar dacă era nevoie va sta de garda la ușa ei pentru ai veghea somnul.
Se îndrepta către dormitorul lui și examina cărțile care se aflau pe noptiera. Dar părea ca își pierduse interesul pentru ele. Ieși din camera și se îndrepta care sufragerie cât de silențios putu. Se așeza la calculator, conștient de indiscreta pe care o făcea vizitând paginile de pe internet pe care Daria le lăsase deschise.
Toate aveau legătură cu lumea copiilor. Bineînțeles, pagina băncii de spermă era una din ele, dar era o alta pagina care era dedicata îngrijirilor copiilor în primii ani de viata. Și o alta numita Casa și Gradina care era despre elementele de decorațiune și siguranță necesare pentru a adapta casa după venirea pe lume a nou născutului. Își trecu mana peste fata de câteva ori, apoi stinse ecranul calculatorului. Se ridica de pe scaun și se întoarse încet în camera lui.
Când trecu prin fata ușii dormitorului ei, observa ca ușa pe care el o închise era acum întredeschisa. Pentru ca ea sa îl poată auzi dacă are nevoie de ceva. Ramase pe loc câteva momente privind prin deschizatura. Apoi se duse în dormitorul lui și închise ușa.
Era cel mai înțelept și inteligent lucru pe care îl putea face.
***
Sunetul apei o trezi.
Lumina soarelui lumina puternic dormitorul. Daria se freca la ochi și privi ceasul de pe noptiera. Dormise mai bine de opt ore. Dar nu se odihnise cu adevărat. Nu putuse sa își scoată din gând ceea ce ii spuse Mason.
Apa continua sa curgă. Se așeza pe marginea patului și asculta cu mai mare atenție. Și atunci își dădu seama de ceea ce se întâmpla. Se ridica de pe pat și ieși pe hol. Ușa de la baia lui Mason era închisă dar se vedea cum iese aburul de sub ușa. Bătu ușor la ușa.
- Mason? Ce faci?
Dar el nu ii răspunse. Daria știa ca Mason își dorea sa facă un dus, dar nu crezu nici un moment ca el va comite imprudenta de a întra singur la dus cu bratul și piciorul în ghips. Bătu din nou la ușa. De data aceasta un pic mai tare. Dar nici de data aceasta nu primi răspuns. Speriata de faptul ca el ar fi putut cădea, apasă clanta. Ușa se deschise. Aproape ca nu se vedea cortina și dusul de epoca pe care le cumpărase la reduceri din cauza aburilor. Fără sa se gândească de doua ori tase cortina la o parte și văzu, în fata ochilor ei, fundul dur și ferm al unui bărbat cu un spate plin de cicatrici și un cap cu par negru din care picura apa. Avea bratul și piciorul acoperite cu saci menajeri.
- La naiba, Daria! - spuse Mason, acoperindu-se cu cortina când ii simți prezenta. - Ce naiba faci aici?
Pentru Dumnezeu! Ea era asistenta. Nu o sa se sperie de un bărbat dezbrăcat și pe jumătate în ghips și înfășurat în saci menajeri. Chiar dacă bărbatul acela era Mason.
- Asta ar trebui sa te întreb eu-replica ea foarte serioasa, aplecandu-se pentru a închide robinetul, atingandu-i fără sa vrea coapsa cu bratul. Dacă îți uzi ghipsul va trebui sa mergi din nou la spital. Ești mai rău ca un copil. Lasă-mă sa te șterg. Lua un prosop și începu sa ii șteargă pieptul și umărul pana la marginea sacului de menajer pe care îl lipise cu banda adeziva. Scoase sacul, rugându-se sa nu fi întrat apa sub ghips.
- Nu sunt un copil - spuse el foarte ofensat, luându-i prosopul.
Asta vedea și ea, își spuse în gând, privind acel corp dezbrăcat de un metru nouăzeci care părea un turn de otel.
În ciuda faptului ca petrecuse o noapte împreună, priveliștea o lasă fără respirație. Nu doar din cauza formidabilei musculaturi a pieptului și a abdomenului sau, ci și din cauza acelor mici cicatrici care păreau sa formeze un păianjenis peste umerii și spatele lui.
Ea nu le mai văzuse înainte. Noaptea pe care o petrecuse împreună o avea gravata în minte, fără sa o poată uita. Ea nu aprinse atunci lumina și nici el nu ii ceru sa o aprindă. Acum înțelegea.
Încerca să se concentreze la datoria ei. Ii lua într-un moment de neatenție prosopul și i-l puse în jurul taliei.
- Tine-l acolo, dacă vrei sa îți păstrezi demnitatea.
- Demnitatea mea? Ce demnitate? - exclama el, aproape scuipând cuvintele. Lua un alt prosop din dulap și ii înfășura piciorul pe care și-l protejase cu un sac menajer.
- Dacă ai vrut sa faci dus, de ce nu mi-ai cerut ajutorul?
- Nu vreau ajutorul nimănui
-Nimănui? Sau doar al meu? - întreba ea aplecandu-se sa ii șteargă piciorul. De cât timp ești în baie?
Trebuia sa fie de ceva vreme judecând după aburii din baie. Daria se ridica, și îl privi în ochi pentru a nu cădea prada tentației de a privi alte părți ale corpului sau. Ochii verzi a lui Mason păreau sa arunce scântei.
- Dacă tot ai reușit sa intri singur în dus, presupun ca poți și sa ieși.
Daria văzu hainele lui aruncate pe jos, se apleca sa le ia și le puse apoi în coșul de rufe murdare pe care îl puse în dormitorul pe care voia sa îl aranjeze pentru copil. Deschise dulapul și scoase o pereche de pantaloni și o cămașă. Le puse pe pat, se așeza și ea și aștepta. Aștepta zece minute, timp în care trebuise sa își abțină impulsul de a merge sa îl ajute. Asculta cu mare atenție orice sunet care sa ii indice vreo problema, dar singurul lucru pe care îl auzi fuseseră câteva înjurături. Apoi auzi ușa de la baie pe care ea o lasase deschisa inchizandu-se, și di nou sunetul apei. Dar nu cel de la dus.
Și continua sa aștepte.
Aparu într-un final în pragul ușii, sprijinit în cârje și cu prosopul înfășurat în jurul taliei. O privi prima data pe ea și apoi hainele care se aflau pe pat.
- Știu ca nu îți place ca cineva sa te ajute - spuse ea fără ocolișuri. Dar deocamdată nu ai alta soluție. Doar dacă vei găsi o alta persoana care sa poată avea grija de tine și care sa nu ți se para atât de intoleranta ca și mine.
-Eu nu am spus niciodată ca ești intoleranta. Vrei cumva sa plec? Știu ca banii pe care ți plătesc nu acoperă deranjul pe care ți-l cauzez.
- Nu! Nu am spus asta. Mason, încă mai durează o luna pana sa îți scoată ghipsul de la mana și apoi încă câteva săptămâni ca să îți scoată și ghipsul de la picior. Dacă vrem ca totul sa meargă bine, nu putem sa ne certam di minut în minut. Știu ca pe de-o parte este vina mea. Nimănui nu ii place ca ceilalți sa se bage în viata lui. Îmi pare rău. Începând de acum, ai cuvântul meu de onoare ca o sa îți respect intimitatea. Trebuie sa lucram împreună și asta e mai mult responsabilitatea mea decât a ta.
- Ajunge. Nu mai continua. Nu trebuie sa te scuzi în fata unui tip ca și mine. Știu ca am nevoie de ajutorul tău, dar nu îl vreau. Nici ajutorul tău nici ajutorul altcuiva. Tu pentru mine ești o sabie cu doua tăișuri. Și nu te preface ca nu știi de ce spun asta.
- Pentru ca... am dormit împreună.
- Nu am dormit. Am făcut dragoste. Și ți-am spus ca niciodată nu o voi putea uita. Problema este ca pe zi ce trece îmi doresc din ce în ce mai mult ca... acea noapte sa se repete din nou. - Daria și ți cum o lasă picioarele. - Dar tu ai planurile de viitor făcute deja. Copilul tău și toate acelea. Și eu trebuie sa ma întorc la munca mea. Asa ca vom urma drumuri diferite.
- Da, cred ca ai dreptate - spuse ea cu inima cât un purice.
- Atunci sa ne întoarcem la realitate. O sa încerc sa te deranjez cât mai puțin posibil.
- Tu nu ai fost niciodată un deranj pentru mine - replica ea. Trebuie doar sa ne amintim de acordul la care am ajuns.
Mason afirma din cap.
- Bun, acum am doar o întrebare.
- Care? - întreba el.
- Ai folosit toată banda adeziva și sacii menajeri?
- A nai rămas ceva banda adeziva pe rola, dar va trebui sa mai cumperi niște saci.
-Bine - spuse ea, apoi la boxerii lui în mana. - Pregătit?
Mason făcu o grimasă de nemulțumire, dar se așeza pe pat lângă ea și întinse picioarele.