Schimbare de planuri

Capitolul 13

- Ce iti face piciorul?

Mason asezat pe banca din gradina, il prrivea pe Platon cu fugea prin zapada care cazuse pe timpul noptii.

Era duminica, iar Daria merse la biserica in acea dimineata.

- Mase? Esti acolo? - intreba Cole de cealalta parte a linii telefonice.

- Nu se aude foarte bine. Cred ca e semnalul slab - minti Mason, cu telefonul lipit de ureche. - Da, piciorul este bine, o sa imi scoata ghipsul in doua sau trei saptamani.

Isi facuse deja aceasta idee si nu intra in planurile lui ca ar putea dura mai mult acel calvar, in ciuda a ceea ce Daria ii spusese.

- Atunci esti pregatit sa te intorci la munca dupa Ziua Recunostintei - ii spuse Cole.

- Da. Poate ca si mai repede. O sa fiu inapoi in Connecticut pana atunci.

- Nu e nevoie sa te grabesti - replica Cole. - O sa imi petrec Ziua Recunostintei in Wyoming cu fiul meu. Nora mea m-a invitat - spuse el cu un zambet in voce. Sa vedem cum se va termina de data aceasta sarbatoarea cu fiul meu Brody.

Lui Mason ii venea greu sa creada ca seful lui o sa isi petreaca Ziua Recunostintei cu fiul lui, cu care abia vorbea. Barbatilor ca si ei, le era foarte greu sa impace si familia si munca.

- O sa vorbim cand te intorci - continua sa spuna Cole. Si sa nu ai stralucita idee sa te prezinti la munca pana nu esti recuperat in totalitate.

Mason stranse din dinti. Da, avuse niste inceputuri destul de complicate, dar in ultimele saptamani se comportase ca un pacient model. Sau aproape model. Cel putin se controlase si nu incercase sa isi dea jos ghipsul el singur. Da, avusese o stare de spirit proasta, si maraise si injurase aproape tot timpul. Nu stia cum de ea il suportase atata timp.

- Bine - spuse Mason. - O sa mai raman pana dupa Ziua Recunostintei, apoi o sa ma intorc la munca. Desi nu o sa pot face altceva decat sa completez  hartii.

- Nu fii modest , Mase. Stiu ca l-ai ajutat pe Ax.

Mason se foi nelinistit pe banca. Platon dadea tarcoale gradinii ca si cum ar fi gasit ceva interesant.

- L-am ajutat doar la cateva cazuri.

- Nu ai mai facut nimic de la atentat - replica Cole, si continua apoi pe un ton incarcat de ironie. M-ai obligat sa te pun sa lucrezi in cadrul securitatii, in ciuda a ceea ce ti-am spus in acea zi. Dar deja am vazut ca talentul tau ti-a ajutat sa iti rupi cateva oase.

Mason ii raspunse sefului sau foarte cordial  spunandu-i unde poate sa isi bage comentariile. Cole izbucni in ras, apoi inchise telefonul.

Mason isi baga telefonul in buzunarul jachetei pe care Axel i-o imprumutase. Desi ii era un pic stramta, totusi il proteja de frig. Il striga pe Platon ,  cainele era prea ocupa sa sacormoneasca intr-un colt al gradinii, si nu il baga pe Mason in seama.

Mason se ridica in picioare, si ajutandu-se de carje, se apropie de caine.

- Esti in cautare de comori, amice?

Cainele isi ridica capul, si Mason putu sa vada un pui de pisica pe jumatate ingropat in zapada.

- Cu asta te ocupi acum? Sa gasesti pisici moarte?

Platon latra, si apoi incepu sa de-a din nou zapada la o parte pana reusi sa o descopere de tot  pisica. Mason, temandu-se ca Platon ar putea sa o foloseasca pe post de jucarie, se apleca si lua pisica in mana.

Corpul pisicutei era inca cald. Deci asta insemna ca era in viata.

Mason zambi privind pisicuta. Isi trecu un deget este capusorul ei si vazu cum pisicuta isi misca coada. Nu avea mai mult decat cateva saptamani. Baga pisicuta sub camasa lui pentru ai oferi un pic din caldura corpului sau si apoi il privi pe Platon.