Schimbare de planuri

Capitolul 14

 - Esti sigura? - spuse Mason privind-o cu atentie pe Daria.

- Da. Nu sunt insarcinata. Ti-am spus deja ca nu a fost ziua mea fertila.

Trecusera sase zile de cand facusera dragoste.

Ea ii lasa farfuria cu sandvisul pe masa. Apoi se intoarse din nou catre chiuveta. Purta o pereche de colanti negri grosi si un hanorac, iar parul si - l prinse intr-o coada .

Fara indoiala spunea adevarul, gandi el. Dar de ceea ce nu era foarte sigur el era de faptul daca sa se bucure sau nu.

- Nu ai uitat incat de numarul 37892, nu-i asa?

- Nu, nu am uitat - spuse ea stergandu-se pe maini cu un prosop de bucatarie si luandu-si manusile pe care le lasase pe masa. - O sa ma intorc la timp pentru a te duce la spital. Ai nevoie de ceva?

Mason nega din cap. Avea nevoie de multe lucruri. Dar nu i le va cere si ea stia asta foarte bine.

- Multumesc pentru sandvis - raspunse el.

Daria ii zambi din dreptul usii, oprindu-se o secunda sa il mangaie pe Platon care statea intins langa usa privind-o foarte protector pe micuta Miau. Apoi isi puse mansusile si iesi pe usa din spate. Mason o vazu pe geam facandu-si incalzirea inainte de a pleca sa alerge. 

Mason dadu farfuria la o parte si se indrepta schiopatand catre sufragerie. Isi pierduse pofta de mancare. Traumatologul urma sa ii examineze piciorul in aceasta dupa -amiaza pentru a vedea daca intr-un sfarsit ii va da ghipsul jos saptamana viitoare, exact asa cum prevazuse.

Intr-un mod sau altul, nu  mai avea rost sa ramana cu Daria. Se va putea intoarce in micul lui apartament si la munca lui.

Facu o grimasa de nemultumire, se aseza la calculator, il deschise si ii trimise lui Cole un e-mail. Apoi ramase in fata ecranului, ganditor. Daria si el se eliberasera de o problema.

Nu ramase insarcinata, deci nu va exista nici un copil.

Se ridica de la calculator , apoi se indrepta catre dormitorul lui. Citise toate cartile pe care le aduse cu el, si cateva de la ea. Aveau gusturi asemanatoare in ceea ce priveau cartile. Privise dormitorul, incercand sa isi imagineze cum va fi camera copilului. O vazuse pe Daria consultand pe internet anumite sit-uri de decoratiuni pentru camera copilului.

Mason tresari cand telefonul incepu sa sune.

- Hyde - raspunse el.

- Clay - spuse Axel cu un zambet in voce. - Esti ocupat?

- In momentul acesta nu.

- A iesit Daria?

- De ce am senzatia ca tu stii deja lucrul acesta?

- Da, tocmai am vazut-o trecand. O sa fiu acolo intr-o secunda - spuse Axel inchizand telefonul.

Mason respira profund si se indrepta catre sufragerie exact la timp pentru a vedea camioneta lui Axel parcand in fata casei.

Acea expresie de "tocmai am vazut-o trecand" pe care o folosise la telefon ramase lamurita de indata ce il vazu pe Tristan Clay, unchiul lui Axel, cobarand de asemenea din camioneta.

Mason se aseza pe un scaun si ii astepta.

- Buna - spuse de indata ce intra.

- Ce se intampla? - spuse Mason privindu-i pe cei doi barbati.

Tristan schita un zambet si ii arata dosarul pe care il avea in mana.

- Axel mi-a aratat aceste rapoarte pe care le-ai elaborat.