Schimbare de planuri

Capitolul 10

-  Si, cum merge treaba cu domnul Hyde? - întreba Lisa Pope așezându-se lângă Daria.
- Nici mai bine nici mai rău decât in prima zi - răspunse ea zâmbind.
Era un zâmbet de circumstanțe, nu pentru că se bucura cu adevărat. Trecuseră patru săptămâni de când Mason ii spusese ca el nu era un erou, și tot de atunci încercasera sa fie cât mai respectuoși unul cu celalalt, păstrând distanta. Și, într-un anumit mod relația lor părea sa funcționeze puțin mai bine. Intraseră într-o rutina destul de comoda pentru amândoi. Când ea se întorcea dimineața de la spital acasă, luau micul dejun împreună, apoi îl ajuta sa facă dus. Continuau sa folosească metoda sacilor menajeri și a bandei adezive care dăduse rezultate bune. Apoi, după ce îl ajuta sa se îmbrace, Daria mergea sa se odihnească în timp ce el rămânea sa se joace cu Platon sau sa citească. Platon terminase prin a face echipa bună cu Mason. Probabil, pentru ca el avea răbdarea de a rămâne ore întregi pe banca din gradina, aruncandu-i mingea de tenis pentru a fugi după ea sa o prindă. Apoi, ea se trezea, făcea dus, mâncau împreună și se întorcea din nou la munca.
Totul era asa de simplu între ei.
Daria continua, pe de cealaltă parte, cu planul sau de a avea un copil.
Se decise într-un final pentru un donator. Numărul 37892.
Mason era singurul care cunoștea planurile ei pana în acel moment, deși trecuseră săptămâni bune de cand nu mai vorbisera despre aceasta chestiune.
- Haide - ii spuse Lisa, trezind-o din gândurile ei încercând sa o descoase. Nu îmi spune ca nu este nimic între voi? El este singur și tu de asemenea. Locuiți împreună și toată lumea știe ca v-ați sărutat în acea dimineața în fata ușii de la sala de radiografie.
Era aproape ora cinci dimineața și Daria era pe punctul de a-și termina tura.
- Asta s-a întâmplat acum o luna - ii reaminti ea cu un zâmbet forțat.
- Atunci se poate știi ce naiba faceți atâtea ore împreună?
- Nu petrecem atâtea ore împreună. El citește mult și știu ca Axel îl vizitează cu frecventa atunci când este singur - privi ceasul, dar acele păreau obosite și se mișcau foarte încet. O sa îl aduc peste câteva zile la cabinetul domnului doctor Jackman pentru a vedea dacă poate sa ii dea jos ghipsul de la brat. Spera doar ca Mason sa mai aibă un pic de răbdare și sa nu ii vina în minte strălucită idee de a-și da el singur ghipsul jos. Era convinsa ca dacă ar fi avut mai multa dexteritate la mana stânga, deja ar fi încercat. Ea ascunse de el orice obiect care ar fi putut sa îl ajute în acest sens și îl puse pe Axel sa ii promită ca nu ii va face rost lui Mason de nici o unealta chiar dacă ii va cere.
- Atunci sa vezi distracție - spuse Lisa cu un zâmbet enorm. Fără ghips, va putea sa facă mai multe lucruri ca pana acum.
Daria cazu pe gânduri, privind fix  calendarul pe care îl avea în fata. Când Mason va fi capabil sa se descurce singur, poate va decide sa plece chiar dacă nu i-ar fi dat jos ghipsul de la picior. Va avea o mica dificultate la mișcare, dar cel puțin va avea amândouă mâinile utile.
- Este vreo problema cu calendarul? - o întreba Lisa.
- Ce...? Ah, nu. De ce?
- Pentru ca îl priveai cu atenție.
- Eu? - Daria se ridica de pe scaun și se îndrepta către geam. Crezi ca va ninge în următoarele zile?
- Sper sa nu ningă înainte de Halloween - răspunse Lisa. - Annie se va deghiza în amazoana și se va supăra dacă va trebui sa se infofoleasca.
Daria izbucni in ras. Annie, fiica Lisei, de sase ani, era foarte incantata de petrecerea de Halloween.
- În orice caz, mai este și festivalul de toamna care este cu o zi înainte.
Evenimentul, care se sărbătorea în fiecare an în sala de sport a scolii, reunea toată comunitatea.
- O sa vii?
Daria era de garda în noaptea de Halloween, dar nu și în noaptea petrecerii.
- Nu m-am gândit încă - minți ea.
Adevărul era ca se gândise la acea petrecere. Și mult. Nu îndrăznise sa îl întrebe pe Mason dacă voia sa meargă cu ea. Și acum, când ramase mai puțin de o săptămână, nu știa ce sa facă. Deși ea va merge oricum. Ii promisese nepoatei sale Chloe.
-Bună - spuse Wyatt, intrând în sala și privind-o cu curiozitate în timp ce își dădea haina jos. - Ce faci acolo privind pe geam?
- Suspina după Mason - spuse Lisa.
- Nu e adevărat - replica ea, întorcându-se.
Colegul ei de munca zâmbi răutăcios.
- Ești sigura? Pare ca ai întrat în defensiva.
- Cred ca nu aveți de lucru nici unul. Dacă a-ți avea ceva de făcut, atunci nu v-ar preocupa atât viata celorlalți - spuse Daria, apoi continua adresându-se Lisei, dar arătând cu degetul spre Wyatt : Poate ar fi mai bine sa îl întrebi pe domnul aici de fata cum ia mers întâlnirea cu Dee.
Lisa își arcuite sprâncenele surprinsa, dar totodată fericita ca avea un nou subiect de bârfă.
- I-a te uite! Când s-a întâmplat asta? Și eu de ce nu am aflat? Unde a-ți fost? Ce a-ți făcut? O sa va mai vedeți?
Mulțumită ca reușise sa ii distragă atenția colegei sale, Daria se întoarse la masa și semna raportul de predare. Apoi își lua haina, și  geanta și ieși repede înainte ca Lisa sa o mai hartuiasca cu alte întrebări.
Încă nu se crepase de ziua, iar afara bătea un vânt rece și tăios. Se urca în mașină și se îndrepta către casa. Becul de la întrare era aprins. Meson întotdeauna îl lasa asa pana dimineața când ea se întorcea acasă. Acum ca vremea era mai rece, Daria parca mașina în garajul care afla în spatele casei, lângă gradina, în loc sa o parcheze direct lângă întrare.
Întra în casa pe ușa care dădea direct în bucătărie. Platon o deja o aștepta pentru a o saluta.
Își lasă geanta și haina pe masa și se apleca sa îl scarpine după urechi. Știa ca de îndată ce își primea porția de iubire, se întorcea înapoi în camera lui Mason. Platon dormise întotdeauna în patul din acea camera, și prinse drag de acel loc. Și în plus părea ca lui Platon ii face mai multa placere sa stea cu Mason decât cu ea.
- Bun băiat - ii murmura câinelui înainte sa plece.
Se ridica și văzu atunci o rola de banda adeziva pe masa se la bucătărie.
Daria zambi. Acel era semnalul pe care Mason îl stabilise pentru ai spune ca voia sa facă dus. Își perfecționasera metoda. Ea se așeza pe un scaun dincolo de cortina de la dus, și ii dădea în mana șamponul și săpunul, încercând sa nu para ca îl ajuta prea mult pentru a nu îl ofensa.
***
După ce Daria făcu un dus și se schimba se îndrepta către bucătărie își lua sandwich-ul de pe masa și apoi se îndrepta către sufragerie. Se așeza in  fata calculatorului și selecta pagina de web a băncii de spermă, în timp ce musca cu pofta din sandwich.
De câteva zile Mason ii lasă câte un sandwich pe masa din bucătărie vrând astfel sa ii demonstreze ca era capabil sa se descurce și  fără ea.
Când se deschise pagina, introduse înca odată, ca de obicei, numărul donatorului anonim pe care îl alese.
- Bună, 37892 - murmura ea. Cum ești în dimineața aceasta? O sa facem un  copil cât de curând. Își sprijini barbia în palma și privi extaziata monitorul. Simți o emoție de nedescris gândindu-se ca acolo se afla germenul planului ei cu care o sa aibă copilul pe care și-l dorea atât. Dar, pentru prima data, simți o îngrijorare pe care nu mai simțise niciodată pana atunci. Visul ei era pe punctul de a deveni realitate, dar cu realitatea veneau de asemenea și problemele reale. Da, va avea probleme, dar se va descurca. Singurul lucru important era ca o sa devina mama. Iar metoda pe care o alese nu mai avea nici o importanta. Nimic nu se schimbase de când concepuse planul. Nimic, cu excepția lui Mason.
Platon întra în camera și își sprijinul capul de genunchii ei începând sa latre.
- Ce s-a intamplat? - spuse ea scarpinandu-l după urechi.
Câinele se întoarse și se îndrepta spre camera lui Mason, întorcându-si capul din când în când, pentru a vedea dacă ea îl urma. Când ajunse lângă camera lui Mason, începu din nou sa latre. Daria începu sa se îngrijoreze. Camera era cufundata în întuneric. Aprinse lumina de pe hol, însă nu reuși sa vadă dacă el se afla in pat.
- Mason? - exclama ea cu o voce joasa pentru a nu îl trezi în caz ca dormea. - Ești bine?
El nu ii răspunse. Îl privi pe Platon care se afla lângă ea și câinele latră din nou.
- Shhh - șopti ea, prinzând-ul de zgarda pentru a-l duce în camera ei. - În noaptea asta poți sa ramai sa dormi cu mine.
- Așteaptă - spuse o voce aproape perceptibila.
Daria simți cum inima ii tresare. Întra în fuga în camera lui Mason. Când ajunse lângă pat, observa că Mason avea ochii deschiși și pumnii strânși.
- Mason? Ce s-a întâmplat?
- Spatele. Un spasm.
Daria îi atinse umărul cu grija. Era atât de tensionat și rigid ca un zid de beton.
- De cât timp ești asa?
- Din totdeauna - răspunse el cu amărăciune - La naiba! De câteva ore.
- Poți sa te întorci? O sa încerc sa îți fac un masaj blând, sa vad dacă asta te ajuta.
-Nu cred ca ma pot mișca.
- Pot sa te ajut eu, dacă ma lași.
- În starea în care sunt, poți sa îmi dai și cu un ciocan în cap dacă vrei.
Daria se descălța și își puse un genunchi pe pat, îndepărtând pernele cu mare grija.
- O sa îți ridic bratele deasupra capului. O sa o fac foarte încet, bine? - apoi își trecu bratul pe sub piciorul în ghips și celalalt pe după umeri și încerca să îl întoarcă, dar observa ca nu avea spațiu suficient pentru ca Mason se afla foarte aproape de marginea patului, iar cealaltă parte era lipita de perete - Ești bine?
- Cât se cât - răspunse el cu o voce stinsa. Asa îmi trebuie daca am aruncat blestemate alea de pastile.
-  Acele pastile nu te-a fi ajutat deloc pentru un spasm muscular.
-Bine - spuse el lăsând sa ii scape un oftat.
Cu un efort mare,Mason se intoarse  în pat, pana ajunse sa stea pe burta.
Daria se așeza deasupra lui, dar fără a-și lasa greutatea pe el și începu sa ii maseze cu blândețe spatele.
- Unde te doare?
- Tot corpul ma doare. Ori i-mi faci o vrajitorie Voodoo ori îmi tragi un glonț în cap.
- Oh, Mason - spuse ea trecându-și degetele peste spatele lui. Te deranjează dacă îți tai cămașa? Nu vreau sa îți fac rău încercând sa ți-o dau jos.
Nu sunt dispus sa arunc la gunoi o cămașă nouă.
- Daria nu știa dacă el glumea sau dacă încerca să ascundă ceva. Continua sa își treacă degetele peste spatele lui, încercând sa găsească mușchii tensionați prin cămașă.
- Ar fi totul mai ușor fără camasa și cu un pic de ulei. Sa știi ca nu ma interesează cicatricile tale, dacă asta te îngrijorează. Amintește-ți ca sunt asistenta.
- De asemenea era și fosta mea soție. Și pe ea o deranjau. Și încă mult.
Daria ramase nemișcata câteva momente.
Cu excepția unei singure ocazii, el nu o mai menționase pe fosta lui soție și nici nu dăduse vreun detaliu despre ea. Ea de asemenea nu indraznise sa îl întrebe ceva, pentru a nu rupe pactul pe care îl făcuseră se a a-și respecta intimitatea. Dar i-ar fi plăcut sa îl întrebe cum își cunoscuse soția, cât timp au fost împreună, și dacă era în continuare îndrăgostit de ea...
Acesta era motivul pentru care încerca să își reprime sentimentele?
- Eu nu sunt fosta ta soție.
- Încep sa îmi dau seama de asta.
Daria închise ochii câteva momente, neștiind foarte bine cum sa interpreteze cuvintele lui.
- Ți se întâmpla asta des?
- Atunci când nu fac mult timp nimic sau când nu fac suficiente exerciții.
- Ce fel de exerciții?
- Sa vânez raufacatori.
Daria înghiți în sec. Sa ii vâneze pe răufacatori sau răufăcătorii sa îl vâneze pe el?
- Ți-am făcut o programare la medic pentru poimâine, pentru a vedea dacă poate sa îți scoată ghipsul de la mana - spuse ea, preferând sa schimbe tema conversației.
- Bine - răspunse el sec.
Daria continua sa ii maseze mușchi tensionați.
- Dacă te plictisești și vrei sa ieși un pic, Weaver sărbătorește sâmbăta aceasta festivalul toamnei. Nu este atat de important ca și carnavalul de Halloween, dar o sa fie mâncare, muzica...
- Ax mi-a vorbit deja despre el.
Era logic ca Axel sa ii spună. Sotia lui era propietara unei afaceri care sponsoriza petrecerea.
- O sa împărți din nou săruturi la o masa benefica?
Daria se bucura ca Mason era cu fata în jos și ca nu putea sa ii vadă roseata din obraji.
- Asta s-a întâmplat o singura data. Pentru a aduna fonduri pentru școală.
-Îmi amintesc cât de lunga era coada la masa ta. Cred ca ai strâns mulți ani.
Da, și de asemenea reușise si ca familia ei sa facă o mulțime de glume pe seama asta
- Totul era pentru școală.
- Dar festivalul de sâmbătă nu este pentru a strânge fonduri, nu-i asa?
- Nu. E doar o sărbătoare unde se aduna toată comunitatea. Oamenii care doresc se pot deghiza. Petrecerea asta se sărbătorește decand ma știu.
- Si tu? În ce o sa te deghizezi?
-Încă nu m-am gândit.
- Eu cred ca ar trebui sa te deghizezi în înger - murmura el. Deja încep sa ma simt mult mai bine.
- Asta nu ma transforma într-un înger.
- Pentru mine ești fiindcă îmi suporti toanele.
- În ciuda a ceea ce crezi și a lucrurilor pe care se spui, nu ești atât  de rău, pana la urma urmei- spuse ea trecându-și limba peste buze.
- De ce m-ai invitat în apartamentul tău în acea seara? - întreba Mason.
Nu ar fi putut sa o surprindă mai mult dacă ar fi făcut-o intenționat.
- De ce ai fost tu?
- Eu sunt barbat - răspunse el sec
- Si eu o femeie. Sau crezi cumva ca bărbații sunt cei mai mari specialiști în ceea ce privește sexul?
-În termeni generali, da - spuse el întorcându-si capul pentru a o privi. Știu ca atunci nu aveai intenția de a rămâne însărcinată. Am folosit prezervative.
- Nici prin gând nu mi-a trecut în acel moment sa rămân însărcinată.
- Fratele tău era dat dispărut în acea perioada, nu?
- Mmm.. - murmura ea, concentrându-se la masajul pe care îl făcea.
- Si apoi, când el s-a întors, ai decis dintr-o data sa ai un copil.
-Nu chiar. Dar trebuie sa recunosc ca ma ajutat sa îmi dau seama ca o persoana nu poate aștepta, în mod pasiv, sa primească lucrurile pe care și le dorește.
Din cauza masajului, camasa lui Mason se șifonase. Daria simți o nevoie nebuna de a rupe camasa de pe el. Și nu doar pentru a putea sa ii facă masajul mai bine, ci pentru ca murea de dorința de ai atinge pielea.
Ca și când i-ar fi citit gândul, el se întoarse dintr-o data cu fata în sus. Mason părea mult mai agil acum. Cea ce însemna că o să aibă nevoie de ea din ce în ce mai puțin.
- Se pare ca te simți un pic mai bine- spuse ea retrăgându-se mâinile de pe spatele lui,si își schimba poziția pentru a se da jos din pat, dar el o reținu, prinzând - o de mana.
- S-a întâmplat ceva?
Pe cât de repede o prinse pe atat de repede ii dădu drumul.
- Nu - răspunse el cu vocea stinsa. - Pur și simplu... mulțumesc.
Daria își musca buza de jos, se dădu jos din pat și își încalta saboții.
- Nu ai pentru ce. De asta sunt aici.
Mason o privi cu ochii lui verzi.
- Ai de gând sa transformi dormitorul acesta în camera copilului după ce eu plec, nu-i asa?
- Da, îmi doresc sa transform dormitorul în camera copilului, dar nu îmi doresc ca tu sa pleci.
Și înainte sa mai spună vreo prostie, se grăbi sa iasă din camera. Se închise în camera ei și își sprijini spatele de ușa. Și atunci văzu o cutie așezată pe pat. Era o cutiuță mica, împachetata nu foarte profesional într-o hârtie maro. Se apropie de cutiuță și o privi. Nu avea nici o eticheta. O lua în mâini incercand sa ghicească ce se afla inauntru. Începu sa desfacă hârtia. De îndată ce desfăcu hârtia în fata ei aparu o cutie alba. Deschise capacul cutiuțe și dintr-o data începu sa ii tremure picioarele si mâinile. Lasă cutia pe pat și privi emoționată mica brățară de argint cu diamante care se afla înăuntru. O lua în mana. Avea o inscriptie gravata pe ea: Îngerașul lui mama.
Ieși din camera, cu brățară în mana, și fără sa se gândească de doua ori se îndrepta către camera lui Mason. Se așeza pe pat lângă el.
- Nu știu dacă asta este bine sau nu - spuse ea, aplecandu-se către el și îl saruta pe buze. Daria simți cum o întreaga constelație de stele exploda în inima ei. Își ridica un pic capul pentru a-și recupera răsuflarea, dar imediat Mason își înfipte mana în parul ei și o trase din nou spre el.
- Nu reușesc sa te înțeleg, Mason. Încerci sa ma menții la distanta de tine, apoi faci asta... ii murmura ea la ureche. - Tu, care nu ai fost niciodată de acord cu planul meu.
- Bine, ai pus brățară aceasta pe lista ta de dorințe.
Daria schiță un zâmbet.
- E clar ca ți-ai băgat nasul unde nu trebuie. Ar trebui sa fiu furioasa pe tine. Niciodată nu as fi bănuit ca ma spionai, dacă nu as fi găsit acea cutiuță pe patul meu. Cum se presupune ca ar trebui sa iau asta?
- E doar un cadou. Și nu ma poți acuza de spionaj când tu ai obiceiul de a nu închide niciodată paginile de internet.
Mason continua sa își tina mana în parul ei și ea își sprijini fruntea de bărbia lui, oftand.
- Nu știu de ce ai făcut asta.
-Nu aștept nimic în schimb.
- Nimic? - exclama ea, ridicând capul și privind - ul cu atenție.
- Nici măcar sa ma dăruiesc din nou ție?
- Tu niciodată nu mi te-ai dăruit.
- Nu? Și atunci, cum definești ceea ce s-a întâmplat între noi în acea noapte?
- O noapte magica- murmura el.
- Ai grija - il avertiza ea, emoționată. Asta a sunat nerușinat de romantic.
- Se poate. Dar vina a avut-o o tânără asistenta foarte atractiva care a fost capabila sa suporte chipul unui bărbat care speria copii.
-Nu cred ca fata ta poate sa sperie pe cineva- spuse ea, trecându-și degetele peste cicatricea lui. Tu ești cel care câteodată ai o expresie foarte sobra - continua ea, și totuși mi-ai dăruit un zâmbet minunat când mi-ai dat în acea zi acea bancnotă de douăzeci de dolari.
El nu părea acum foarte  zâmbitor, ci mai de graba... trist.
- Ar trebui sa mergi la culcare - spuse el prinzand-o de mana.
- Presupun ca nu trebuie sa iau asta ca pe o invitație, nu-i asa? - exclama ea în mod ironic, dându-se jos din pat și ridicând mana în care ținea brățara. - E un cadou foarte frumos, Mason. Dar  cam scump. Ea nu o cumpărase pentru ca era prea scumpa.
- E un cadou. Nu trebuie sa îți faci griji pentru preț. Pot sa îmi permit, știi? Chiar dacă nu muncesc în acest moment, asta nu înseamnă că nu am bani.
- Nu am vrut sa spun asta. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa te jignesc - spuse ea, jucându-se cu brățara.
- Mulțumesc, Mason, pentru cadou. Detaliul acesta nu o sa îl uit niciodată.
Și înainte sa mai spună ceva ce lui nu i-ar  fi plăcut, ieși din dormitor si întra în camera ei, și închise ușa. Respira profund, și strânse brățara la piept.