Schimbare de planuri

Capitolul 3

- Poftim! - exclama Daria inrosindu-se pana in varful urechilor.

- Vrei sa iti repet?

Daria deschise gura incercand sa spuna ceva, dar nu reusi sa pronunte nici un cuvant. Chiar in acel moment Axel intra in camera pentru a lasa bagajul lui Mason si astfel o scoase dintr-o situatie neplacuta. De asemenea aduse si carjele pe care le sprijini de perete, langa usa.

- Mi-ar placea sa raman la barfa cu voi, dar Tara are ceva de facut in aceasta dupa amiaza si trebuie sa raman cu Aiden. Nu stiti ce bataie de cap poate sa dea un micut de paisprazece luni! - excalma Axel cu un zambet, apoi scoase din buzunarul pantalonilor un telefon si il intinse lui Mason - Poftim. Din partea lui Cole.

Dupa ce dadu mana cu Mason , iesi in fuga din camera. Doua secunde dupa, auzisera sunetul usii deschizandu-se si apoi inchizandu-se.

Daria isi musca limba si apoi il privi din nou pe Mason.

-Nu - spuse intr-un sfarsit, rupand tacerea. - Sexul nu este o optiune. Evident.

-De ce? Pentru ca sunt in starea in care sunt, sau pentru ca nu te-am sunat in acea zi dupa ce am plecat de la tine? - intreba el, privind-o cu atentie in ochi.

Daria isi stranse pumnii pe langa corp. Nu voia sa intre in detalile aceea ce el era capabil sa faca sau nu, si cu atat mai putin nu voia sa se invarta in jurul eternei intrebari de ce nu o sunase in cele douazeci de luni care trecusera de atunci.

- Eu nu ti-am cerut sa ma suni - ii reaminti ea. Nu uita ca te afli aici pentru a te recupera in urma unor leziuni. Punct.

- Da, este adevarat, dar pari foarte preocupata de chestiunea asta cu sexul, si am crezut ca cea mai buna forma de a evita neintelegerile este sa vorbim deschis.

Si ei ii placeau lucrurile clare, dar in acel moment prefera sa se comporte ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat intre ei vreodata.

- In primul rand - spuse ea aplecandu-se sa i-a geanta de jos - nu eram preocupata. Si in al doilea rand, e ceva ce apartine trecutului - lasa geanta pe comoda si il privi pe deasupra umarului. - O sa iti scot eu lucrurile, daca nu te deranjeaza.

- Am cumva de ales? - intreba el zambind ironic.

- Da - spuse ea deschizand fermoarul gentii. - Nimeni nu incearca sa iti controleze viata, Mason.

Nu stia ce i se parea mai tulburator, prezenta lui si savoarea pe care numele lui il lasa pe buzele ei pronuntandu-l dupa atata timp, sau faptul ca el se considera un prizonier in acea casa.

- Vei fi prima asistenta care nu incearca.

Daria se sprijini de comoda si isi incrucisa bratele. Mason o privi de sus pana jos. Petrecusera doar o noapte impreuna, dar fusese suficient pentru ca el sa ii cunoasca corpul pe dinafara. Ea , in afara faptului ca stia ca lucreaza pentru aceiasi organizatie ca si fratele ei, nu stia prea multe despre Mason.

- Atunci voi fi prima - spuse ea cu voce joasa. Unicul meu obiectiv aici este ca tu sa te recuperezi cat mai repede posibil. Dar tu esti cel care decizi ce faci cu viata ta, nu eu.

Mason o privi cu ochii lui de un verde crud.

- De ce ai acceptat aceasta oferta?

- Nu am stiut ca tu esti pacientul - recunoscu ea cu toata sinceritatea. Am aflat dupa.

- Si de ce nu ai refuzat oferta cand ai aflat? - spuse el arcuindu-si o spranceana.

Era greu de raspuns la acea intrebare. Ea stia raspunsul, dar nu era dispusa sa isi deschida inima in fata nimanui.