Schimbare de planuri

Capitolul 8

În acea seara de vineri, tura lui Daria la spital era de la șapte seara la șapte dimineața.
Mason aflase după.
Singurele cuvinte pe care le schimbase după ce ieșise din camera ei, fuseseră doar pentru a-l întreba dacă voia sa o însoțească la cina la care ii invitase mama ei.
Mason, după câteva ezitări și scuze contradictorii, terminase prin a accepta. Trebuie sa își înghită orgoliul, acceptând fără prea mare tragere de inima ca ea sa îl ajute sa își îmbrace pantalonii și sa urce apoi în mașină pe bancheta din spate.
Daria era acum la volan și părea foarte linistita.
Din fericire, el reușise sa își îmbrace cămașa singur.
- Cât mai este? - întreba Mason.
- Ca să ajungem acasă la părinții mei? Foarte puțin.
-Și pentru a rămânea gravidă?
- Frumoasa expresie - spuse ea sec.
- Și nu este corecta cumva?
- Trebuie sa merg prima data la ginecolog - spuse ea fără sa răspundă la întrebarea lui. - Cumnata mea, Mallory, este de specialitate. Va trebui sa vorbesc cu ea sa vad dacă este dispusa sa îmi semneze toate hârtiile care mi le cer cei de la banca de spermă pentru a iniția procedura. Cu un pic de noroc, o sa fiu însărcinată pana la sfârșitul anului.
Mason putu sa vadă zâmbetul ei de satisfacție prin oglinda retrovizoare.
- Deja și vad viitorul. Micuțul Johnny sau micuța Mary se apropie de mama  și o întreabă cum am venit pe lume. Și ea ii răspunde ca... printr-o procedura.
-Nu pot sa cred ca în plin secol 21 te deranjează aceste lucruri.
-Nu ma deranjează. Pur și simplu, ma jucam și eu de-a avocatul diavolului. Ai găsit metoda de a rămâne însărcinată fără sa fii cu vreun bărbat. Dar ce se va întâmpla după? Sa crești și sa educi un copil este un lucru care cere multă dedicație și bani. Și asta mi se pare ca nu poate sa o rezolve o procedura.
- Sunt conștientă de asta, dar voi reuși. Din fericire acesta slujba extra pe care o am cu tine o sa îmi aducă banii necesari pentru cheltuielile nașterii, pe care nu le acoperă în totalitate asigurarea mea medicala.
Mason strâmbă din nas. Nu ii plăcea deloc ceea ce auzea.
- Lăsând la o parte chestiunea cu banii, sa crești un copil tu singura nu îți va rezulta deloc ușor.
-Nu o sa fiu singura. Am o mare familie care o sa ma ajute atunci când am nevoie.
- Știi foarte bine la ce ma refer. Statisticile demonstrează ca copii au nevoie de ambii părinți pentru a creste fericiți și fără complexe.
- Nu ma interesează statisticile, Mason - spuse ea cu o voce rece și distanta. - Te rog, las-o asa. Și ți-aș mulțumi sa îți păstrezi opiniile despre aceasta chestiune pentru tine, atunci când o sa fim în casa părinților mei. Nu vreau sa le dau vestea fiind și tu acolo cu fata ta de judecător.
-Pai nu ai spus tu ca o sa sara în sus de bucurie când le vei spune?
- Ceea ce am spus a fost ca o sa ma sprijine în tot, când va venii momentul. Fata de tine care ai făcut fete fete de când ai văzut acea pagina de pe internet.
- Cred ca exista metode mai bune de a avea un copil.
Daria opri mașina la semafor. Unul din puținele semafoare pe care le aveau în acel mic oraș.
- Care? - întreba ea întorcându-se spre el. - Sa rămân însărcinată cu un bărbat cu care nu voi avea nici o relație stabila în viitor?
- Nu asta plănuiești sa faci cu unul dintre acei inseminatori anonimi?
- Ce termen oribil! - exclama ea.
- Am auzit ca o distribuie congelata.
Culoarea semaforului se schimba și Daria porni din nou mașina.
- Te-ai informat de pe pagina de web sau cumva ești un expert pe aceasta tema?
- Ești tânără și frumoasa. Ai un viitor strălucit în fata. De ce mana naibii trebuie sa ceri chestia aia pe internet?
Daria vira mașina și întra pe o străduță lăturalnica destul de strâmtă.
- Pentru ca mi se pare cel mai convenabil. Și în cazul în care nu știai, o sa îți spun că în Weaver nu exista o banca de spermă, și eu nu pot sa călătoresc în fiecare săptămână în Montana pentru a vedea catalogul lor pentru a-l alege pe bărbatul care doresc sa fie tatăl copilului meu.
- Te-ai informat dacă o sa fie un copil legitim?
- Te rog, nu sunt o iresponsabila. Sunt la curent cu toate legalitatile. Banca criogenica pe care am ales - o  are cele mai bune referinte. Nu este o piață. Acolo trebuie sa mergi cu un raport medical - spuse ea, parcand  mașina brusc proietand-ul pe Mason in fata. - Îmi pare rău. Acum, ar fi mai bine sa lăsăm aceasta discuție. O sa întram în casa părinților mei.
Fără sa aștepte un răspuns, se dădu jos din mașină și ii deschise portiera.
- Așteaptă, lasă- ma sa te ajut - spuse ea dădui mana.
- Când o sa faci acea comanda de spermă congelata?
Daria ii arunca o privire, apoi își mișcă capul și izbucni în ras.
-Pentru numele lui Dumnezeu, Mason! Poți sa lași subiectul asta odată?
Mason ramase surprins când își dădu seama ca și el zâmbea.
Întinse bratul, se prinse de mana ei și se lasă să alunece puțin câte puțin pana putu sa se sprijine pe piciorul bun și ieși din mașină.
Daria ii dădu carjele și îl ajuta sa se ridice.
- O sa întram pe ușa din lateral pentru ca nu are scări - spuse ea.
Mason o urma, pășind cu grija.
Când ea ajunse lângă ușa, se întoarse către el.
- Începe sa se răcească seara - spuse ea încercând sa schimbe tema conversației. - Se observa ca suntem aproape în octombrie.
Mason o privi cu atenție și Daria își arcui o sprânceană ca și cum i-ar citi gândul.
- Presupun ca ar fi trebuit sa te anunț ca nu o sa fie doar părinții mei la cina- spuse ea. Vad camioneta bunicului meu parcata acolo. Și dacă nu ma înșel, mașinile acelea care întra acum pe poarta, sunt ale unchilor mei.
El ii urmări privirea și văzu o camioneta de culoare neagra și în spate o mașină sport.
-  Nu îți face griji. Majoritatea sunt inofensivi - spuse ea cu un zâmbet înțelegător.
De-a lungul anilor, Mason cunoscuse câțiva membrii din familia Dariei. Unii avusera, sau continuau sa aibă o anumita legătură cu Cole.
Și inofensivi nu ar fi fost cuvântul pe care el l-ar fi utilizat pentru ai descrie pe nici unul dintre ei. Respira profund  și înainta spre ușa.
- Bun, curaj și înainte - își spuse el.
Daria deschise ușa și se dădu un pic la o parte pentru ca Mason sa poată întra. De îndată ce intrară sa văzură înconjurați de un grup de oameni: părinții Dariei, Sawyer și Rebecca, de bunicii ei, Squire și Gloria, de unchii și mătușile ei și de verișorii ei împreună cu soțiile lor. Și de copii.
Mason mai văzuse familia Clay reunita în grup, de aceea nu fusese prea surprins. Prima data când   venise în Weaver, avusese misiunea de a proteja femeia care acum era soția lui Axel. Atunci văzuse familia din perspectiva unui agent al agenției HW. Acum era diferit. Nu era sigur care era diferența, dar era. Începu sa se simtă un pic incomod înconjurat de atâta lume care parea ca îl privescs ca și cum s-ar întreba ce naiba cauta el locuind sub același acoperiș cu Daria.
Se așeza pe o canapea și își sprijini piciorul ghipsat pe un taburet.
Daria se apropie de el cu o farfurie mare în mana pe care se afla o porție generoasa de lasagna fierbinte, o felie de pâine prăjită cu usturoi și salată.
- Mamei nu ii place sa servească porții mici, spune ca lucrul acesta este de oameni prost crescuți. Asa ca sper sa îți fie foame.
- Nu am ars în ultima vreme prea multe calorii, dar farfuria asta are un aspect delicios.
Era atâta lume ca aproape nimeni nu încerca să se apropie de masa pentru as pune pe farfuriile, ci fiecare folosea orice loc liber sau chiar podeaua.
- Presupun ca nu este deloc plăcut sa trebuiască sa stai tot timpul întins aproape fără sa te poți mișcă - spuse o blonda micuța cu un aspect plăcut, așezându-se pe jos lângă canapea. Și mai ales sa îți pierzi independenta. Buna, sunt Lucy Buchanan, verișoara Dariei - spuse ea zambindu-i. Ți-aș strânge mana, dar sunt plina de mâncare pe ea.
În realitate era o scuza foarte amabila, pentru ca își dăduse seama ca el nu putea sa o salute cu mana dreapta.
- Dumneavoastră sunteți noua, nu?
Mason ținea foarte bine minte fizionomia persoanelor. Nu uita nici chipul nici numele unei persoane și era foarte sigur ca acea femeie nu se aflase în Weaver ultima dacă când el fusese aici.
Daria izbucni în ras. Își dăduse jos saboții pe care ii purta la spital și se așază lângă el cu picioarele încrucișate.
- Lucy tocmai a venit din New York - spuse ea. Este logodita de câteva săptămâni. Și vorbind de... Unde sunt Beck și Shelby?
- Eu sunt aici - spuse un bărbat un pic cam desirat de vârstă lui Mason, apropiindu-se de ei cu o farfurie în mana, plina cu vârf. - Shelby își va petrece noaptea în casa unei prietene - bărbatul nu avu același tact ca și logodnica lui și întinse mana lui Mason, incruntandu- se când își dădu seama ca el avea bratul în ghips. - Bună, sunt Beck Ventura - spuse bărbatul atingandu-i ușor degetele lui Mason.
- Mason Hyde - spuse el, în răspuns la salutul lui. - Cine este Shelby?
- Fiica lui Beck - răspunse Daria. - Are sase ani.
Rebecca, mama Dariei se apropie și ea de grup. Era îmbrăcată cu o pereche de blugi și cu un pulovăr și avea în brate un bebeluș. Nu se asemăna deloc cu doctorița cu halat alb pe care o văzuse chiar în acea zi la spital.
- După cum puteți vedea, domnule Hyde, reuniunea noastră este destul de neoficiala. Este ceva obișnuit în familia aceasta - spuse ea zâmbind, dându-și parul pe spate.
Mason observa ca are aceiași culoare a ochilor ca și Daria.
- Spuneți - mi Mason, va rog.
Daria își lasă de o parte farfuria cu salata, și întinse bratele către bebelușul pe care îl avea mama ei în brate.
- Dă-mil.
Rebecca ii dădu fiicei sale bebelușul care era acoperit cu o paturica verde, in asa fel încât Mason nu fusese capabil sa ghicească dacă copilul era băiat sau fata.
Daria îmbrățișa bebelușul, asezandu-l pe pieptul ei și ii săruta chipul micuț.
- El este Aidan - spuse ea ridicându-se un pic în aer.
- E copilul lui Axel, nu-i asa? - exclama Mason, privind acum copilul mai de aproape.
- Mmm... Te-au angajat ca bona în seara asta? - o întreba Daria pe mama ei.
- Nu. Aidan va dormi cu mine și cu Jefferson în noaptea aceasta - răspunse Emily, mama lui Axel,o femeie cu parul lung și castaniu care avea și ea la rândul ei o farfurie cu saltă în mana. - Ma bucur sa te vad din nou, Mason- spuse ea, așezându-se pe bratul canapelei lângă el ca și cum ar fi vechi prieteni, deși se văzuseră de câteva ori și asta doar pentru ca lucrase împreună cu Axel la un caz. Mănâncă dragule ca se răcește lasagna. Trebuie sa te alimentezi dacă vrei sa te faci bine cât mai repede.
- Da, cel mai bine ar fi sa o asculți - spuse un bărbat înalt și puternic, apropiindu- și un scaun de canapea. E ceea ce am învățat după atâția ani de căsnicie.
- Jefferson - spuse Mason salutandu-l. Cum îți merge afacerea cu cai?
Jefferson era o adevărată legenda în lumea tulbure a agenției HW,in ciuda faptului ca ieșise de mulți ani din organizație.
- Nu asa bine ca cea cu bovine - răspunse un barbat cu parul argintiu, lovind de câteva ori podeaua cu bastonul. Dar încearcă sa ii spui asta fiului meu...
Bărbatul își apropie și el un scaun și se așeza lângă grupul format.
Daria zâmbi în fata durității pe care o afișa bunicul ei. Știa foarte bine ca sub acea duritate se ascundea o inima atât de mare ca întreg statul Wyoming.
- Bunicul meu, Squire Clay. El este Mason Hyde - spuse ea prezentantu-i pe cei doi bărbați. El este pacientul pe care trebuie sa îl îngrijesc.
-Mi-l amintesc foarte bine, domnisorico - spuse Squire, ridicând mana. - Încă nu sunt senil. Ne-am cunoscut când Axel umbla după fusta Tarei... crezând ca nu ne dam seama de ceea ce se intampla - spuse el cu un zâmbet viclean, apoi continua fixand-ul cu privirea pe Mason. A locuit în propria ei casa făcând tot felul de prostioare. O sa faci și tu la fel cu nepoata mea?
- Squire! - exclama Daria inrosindu-se pana în vârful urechilor.
- Tu nu te baga în asta - replica bunicul ei, fără sa o privească.
- Domnule, dacă îmi permiteți sa va răspund - spuse Mason - eu abia dacă reușesc sa merg pana la baie. Credeți-mă ca nu sunt în stare sa fac prea multe prostioare.
Squire izbucni în ras și lovi din nou podeaua cu bastonul.
- Întotdeauna mi-au plăcut bărbații care spun adevărul. Am auzit ca ai reușit sa o salvezi pe acea fetita.
- Acea fetita? Ce fetita?
- Da, McDonohue sau McDouglas sau ceva asemănător - spuse Emily mișcându-si capul. Am citit despre asta într-un articol de pe internet acum câteva zile.
- A împins-o pe fetita din calea unei camionete - interveni Squire. - I-a salvat viata, după cum se spune. A fost un miracol ca nu ai murit.
Daria, cu Aidan pe genunchi, îl privi pe Mason, care părea străin de tot, ocupat sa termine lasagna din farfurie.
-Cine era acea fetita? O cunoșteai?
- Era doar o biata fetita zapavaiata care nu știa cât de periculos este sa mergi pe o strada aglomerata - răspunse Mason,mestecand ultima inghititura de lasagna. - Te deranjează dacă îmi mai aduci un pic?
Dându-și seama ca el voia sa evite intrebarea, Daria lua farfuria și se ridica cu bebelușul în brate. Știa cât de rezervat era Mason dar ea putea sa afle întreaga poveste cu ușurință fara sa consulte articolul la care făcuse referire Emily.
Când ajunse în bucătărie, îl lasă pe Aidan în bratele mamei sale care era prinsa într-o conversație foarte animata cu una dintre mătușile ei. Își aranja parul pe care îl răvasise bebelușul, și mai puse încă o porție în farfurie.
- Așteaptă, așteaptă un pic - spuse mătușa ei Jaime interpunandu-se în drumul ei când se îndrepta catre sufragerie. - E adevărat ce am auzit? Ca te-ai sărutat cu un pacient azi dimineață în spital?
- Ce? - exclama Daria surprinsa, privind către Rebecca care se juca cu bebelușul. - Nu știu despre ce vorbești - minți ea.
Ah, numai sa îl prindă pe Wyatt ca ii va zice ea câteva cuvinte de dulce.
- Da, un sărut ca cele din filme - spuse Jaime, cu lacrimi în ochi din cauza rasului. - Și cu domnul Hyde.
- Nu știu de unde ai primit informația asta-insista Daria. - Știi cât de barfitori sunt oamenii din orașul acesta.
Maggie, o alta mătușa de-a Dariei izbucni și ea în ras.
- Din nefericire, în spatele oricărei bârfe întotdeauna se ascunde un sâmbure de adevăr.
- Da, sunt se acord - adaugă Jaime. Cum spune zicala: când raul suna...
Daria se inrosi și mai tare.
- Când o sa îl prind pe Wyatt, jur ca o sa mi-o plătească - murmura ea printre dinți.
-Norocul tău ca nu ai fost în tura - spuse Rebecca cu un zâmbet sfios. - Altfel m-aș fi văzut obiligata sa îți fac raport.
- Cine știe ce s-ar putea întâmpla dacă lucrul acesta ajunge la urechile bunicului tău - spuse Gloria, bunica lui Daria, care avea un simt al umorului bine dezvoltat. Știi cât de protector este cu toate fetele lui, asa cum spune el.
- Din fericire, Squire s-a mai moderat un pic cu trecerea anilor - spuse Emily care venise din sufragerie și se alaturase grupului de femei, atrasa de râsetele lor. Îmi amintesc ce scandal a făcut dandu-l afara pe Jefferson din casa pentru ca puse ochii pe mine când eram tineri.
- Nepoții și stanepotii l-au moderat mult - spuse Jaime gadilandu-l pe Aidan.
Pe Daria nu o prea interesa în acest moment dacă bunicul ei se linistise sau nu. Tot ce își dorea ea acum era sa nu fie pe buzele tuturor. Nici măcar pe buzele propriei sale familii, oricât de amabili erau cu toții.
- Ma duc sa ii duc farfuria lui Mason și nu vreau sa mai aud nici un cuvânt despre asta - spuse Daria foarte serioasa, privind pe rand toate femeile și ridicând un deget în aer. Când ieși din bucătărie, privi o secunda înapoi și văzu mulțumită chipurile lor surprinse. În realitate își ținusera respirația și de îndată ce ea dispăru izbucnira în ras.
Daria strânse din dinți furioasa. Wyatt era condamnat. Era un om mort.
Se apropie de Mason și ii dădu farfuria, în timp ce își încălțăminte saboții.
- Trebuie sa plec la spital - spuse ea cautandu-si cu privirea tatăl care discuta cu Daniel și Matthew,care erau soții lui Jaime si Maggie.
Se apropie de el și îl ruga sa îl ducă casa pe Mason de îndată ce se termina seara.
Tatăl ei afirma din cap.
Dariei ii era tema de turnura pe care o putea lua conversația in lipsa ei.
Din fericire, Mason părea sa nu prea aibă chef de vorbit. Se întoarse din nou lângă el, scoase un flacon de antibiotice din buzunar și i-l dădu.
- Sa nu uiți sa le iei.
- Da, doamna - spuse el, cu ironie.
-Ne vedem dimineața. Încearcă sa nu îți rupi nimic pana atunci.
Mason schiță un zâmbet amar. Cicatricea lui paru sa se accentueze și mai mult decât în mod normal, și ea bănui ca era din cauza ca își dorea sa plece de acolo.
Saluta pe toată lumea, apoi ieși din casa și se îndrepta către mașina, unde o așteaptă mama ei sprijinita de capota.
- Ce relație ai cu Mason? - o întreba Rebecca foarte serioasa.
- Nu am nici o relație. Ne-am cunoscut după cum bine știi întâmplător când el a fost aici în urma cu un an când a avut misiunea de al ajuta pe Axel sa o protejeze pe Tara. A trecut mult de atunci.
- Nu te aventura prea mult, iubito.
- Axel are încredere în el, de aceea mi-a propus sa ma ocup de recuperarea lui. E o munca în plus. Mason nu vrea sa depindă de mine, mai mult decât este strict necesar. Într-o luna o sa ii dea jos ghipsul de la mana și după puțin timp cel  de la picior, și apoi va pleca.
- Mmm - murmura mama ei, îndepărtându-se de mașină.
- Ai grija, ai mare grija.
- Întotdeauna am avut mama, îți amintești?
- Da - spuse mama ei ținând portiera pana când ea întra și își cupla centura de siguranță. - Eu de asemenea am avut grija când l-am cunoscut pe tatăl tău pentru prima data.
- Nu știu ce vrei sa spui cu asta, mama- spuse ea arcuindu-si sprâncenele. Tu și tata sunteți căsătoriți de mai bine de treizeci de ani.
-Dar ne-a luat mult timp sa ne înțelegem. Eu și tatăl tău am făcut multe greșeli înainte sa ne dam seama de ceea ce era mai important în viețile noastre. Eu îți spun doar sa ai grija.
- Știu foarte bine ceea ce vreau, și Mason nu va fi un obstacol în drumul meu.
Rebecca, nu foarte convinsa de cuvintele Dariei, închise portiera si se dădu la o parte.
- Sa ai grija cum conduci.
Daria nu își putu reținu zâmbetul. Spitalul se afla la doar câțiva kilometri.
De îndată ce întra în spital îl și aborda pe Wyatt care tocmai ieșea din tura.
- Se pare ca nu mai iești interesat sa ieși cu Dee Crowder asa cum credeam, nu?
- Despre ce vorbești? - o întreba el cu o expresie de surprindere pe fata.
- Despre faptul ca ai mers cu barfa!
- Nu am fost eu. Eu nu am spus nimic la nimeni.
- La nimeni, nimeni?
- Bine, doar lui Greer. Dar el nu o sa spună la nimeni de asta sunt sigur.
- Și asa se împrăștie bârfele. Ii spuneam unei persoane ceva crezând ca nu ca spune la rândul ei nimic, dar ea spune mai departe și tot asa - spuse Daria deschizând dulapul pentru as pune lucrurile. Cine știe poate ca mâine o sa se auda ca m-am căsătorit și sunt și însărcinată.
- Cine este însărcinată? - întreba Lisa intrând în salon cu o cana mare de cafea în mana.
-Nimeni - răspunse Daria cu un mârâit, ieșind furioasa din sala.
Noaptea promitea a fi una lunga.