°°°Dădacă sub acoperire°°°

Capitolul 9

  A ieșit din baie,cu chef de caterincă,s-a așezat lângă mine și a urmat un șir de replici acide.
    Nu știu de ce din prima clipă a simțit nevoia să mă țină la distanță,deși pe fruntea mea nu cred că se citea "disperată" dar a simțit nevoia să mă înțepe.
-Și cum ai aterizat tu aici,nu pari a fi fată de oraș,pari o țărăncuță speriata,a început el .
-Nu cred că este treaba ta,am replicat eu.
-Eu doar te intreb,să nu te simți nebăgată in seama.
-Nu cred că ți-am cerut nimic.
-Dar nici nu trebuie,am văzut cum te holbai la mine când am intrat!
-Eram doar speriată,nu știam că o să avem oaspeți nepoftiți.
-De asta mai un pic și îți intra un roi de muște in gură?
-Ești nesimțit!și dau să mă ridic.
   M-a apucat de mana și m-a trântit înapoi pe canapea.L-am împins și m-am ridicat,dar el mai rapid ca mine,m-a prins din spate de mână și s-a apropiat ușor de mine.Îi simțeam respirația aproape de gâtul meu,s-a apropiat ușor de urechea mea și mi-a șoptit:
-Cunosc genul acesta de mironosițe ca tine,vă dați măicuțe dar de fapt...
   Fara să apuce să termine fraza,am vrut sa înaintez ,dar ma prins cu mâna cealaltă de abdomen și cealaltă se ridica ușor pe mâna mea până la gât,m-a atins ușor cu degetul și a continuat:
-Cum mine nu o să-ți meargă,nu te obosi să încerci nimic,vrei sa pari dură dar nu ești.
  M-am întors cu o forță pe care nu credeam că o pot avea,eliberându-mă din strânsoarea lui și l-am plesnit cât de tare am putut.
-Sa-ți fie rușine!am țipat eu nervoasă.Să nu mă mai atingi niciodată!Nu mă cunoști și nu îți permit sa vorbești așa despre mine.
  El încă nu-și revenea,urma palmei mele pe obrazul lui se contura tot mai bine.Eu am continuat:
-Scrie cumva pe fruntea mea disperată?Nu!am răspuns singură dar pe un ton tăios.Stai liniștit că nu sunt așa disperată să sar în brațele primului venit.Eu sunt aici pentru altceva,și am alte scopuri și alte țeluri in viață,dragostea pentru mine nu a fost niciodată pe primul loc,aveam deja lacrimi în ochi.
-Imi pa...
Fără să-l mai ascult,am plecat și am trântit ușa de la baie,și am început să plâng.
     Nimeni nu s-a comportat așa cu mine până acum,nu am dat niciodată niciunui băiat de înțeles că aș vrea ceva,cu atât mai mult unui străin.M-am spălat pe față,m-am șters cu prosopul bine și am ieșit din baie.Era la masă de la bucătărie,își pusese ceva intr-o cană.Roșața din obrazul lui încă era bine definită.Chiar așa de tare l-am pleznit?A meritat-o!Era 8:30.Fără să stau pe gânduri mi-am luat geanta și am ieșit în grabă pe ușă fără să mă uit în urma mea.
  Dacă așa stă treaba pe aici,va trebui ca a doua oara să nu mai dau ocazia nimănui să se comporte așa cu mine.Amintindu-mi de pliantul cu lecțiile de karate,am plecat să caut adresa.Era la o oră distanță din fața blocului,așa îmi arată GPS-ul.Am luat metroul îmi arăta 4 stații,am ajuns intr-o zona cu clădiri vechi.Mă gândeam pe undeva intr-o clădire pe aici trebuie sa fie.GPS-ul m-a adus în fața unei clădiri care nu arăta tocmai veche.Zici că era o fabrică părăsită!     Aici era adresa,îmi arăta că am ajuns la destinație.Am zis că nu poate fi atât de rău,e o clădire veche poate este amenajată o sală în interior.
   Am intrat în clădire,era o liniște apăsătoare.M-am plimbat de nebună,am străbătut in lung și-n lat clădirea,până intr-un capăt la etaj mi s-a părut că aud voci.Aici trebuie sa fie,mi-am zis și am înaintat spre ușa de unde se auzeau acele voci.Nici nu m-am putut abține când în fața mea era ditamai ecranul cu o hartă mare și pâlpâiau câteva puncte roșii,un băiat cu părul rebel cârlionțat negru(in jur de 26 de ani) a scăpat cana de cafea din mână când am exclamat tare :Oauuuu!!!S-a uitat la mine și abia vorbea:
-Ci...cin....cine ești și cum ai ajuns aici!
-Nu știu cum am ajuns aici,dar sigur căutăm altceva,am răspuns eu neluându-mi ochii de la toate aparaturile care se afla in cameră.
O vocea groasă de după acel ecran spune:
-Sigur cauți altceva,sau te-a trimis cineva? apărând în fața mea un bărbat ceva mai matur(cam 40 de ani)cu părul șaten spre blond și ochi verzi.
M-am speriat,sigur am greșit clădirea și am căzut intr-un moment prost în încăperea asta.
-Nu,cine să mă trimită,nu înțeleg!am spus eu cu glas infundat.
-După fața ei sigur a greșit,a ținut să precizeze băiatul in timp ce aduna cioburile de pe jos.
-Poate că ai dreptate Ron,a spus domnul mai în vârstă,condu-o afară!
   Am făcut ochii mari și când să izbucnesc sa ies afară,glasul acela gros m-a oprit:
-Ia stai așa,câți ani ai puștoaico?
-16,am spus eu strâmbându-mă că n-am scăpat.
-La ce școală ești?
-De ce vă interesează?
-La Hight School Alpha & Omega?
-Da,am spus eu cu ochii mirați,de ce?
-Pentru că asta va fi avantajul nostru!Bună eu sunt Cal Lightman,unul din directorii firmei de furnizare a serviciilor secrete ale Oxeville-ului,a spus el întinzând mâna spre mine.
-Poftim?!nu... îmi pare rău chiar nu este nevoie,eu voi pleca,o să uit tot ce am văzut...
Nici n-am apucat sa termin ce aveam de zis,că domnul acela insistă:
-Avem nevoie de oameni infiltrați acolo,se petrece ceva ciudat în acea școală, colaborăm cu noul director al școlii care ne-a dat cale liberă pentru agenții noștrii pe care ii avem în subordin.Au dispărut fără urmă niște elevi și nimeni nu știe nimic,ori nu vor să vorbească,sau cineva nu îi lasă să vorbească,am spus el devenind agitat.
  În spatele lui o doamna drăguță cu părul aproape de culoarea acestuia,tunsă până la umăr,cu ochii albaștrii,corpolentă, elegantă,a intervenit:
-Cal,calmează-te!Este doar un copil,știm că ești îngrijorat pentru Amanda dar...
-Diane,știu ce am de făcut,a spus el ferm.
-Nu ști,nu ști!a spus ea nervoasă!Nu putem expune elevi și cu atât mai mult o fată.
-Va fi în siguranță!Nimeni nu o va bănui,tocmai pentru că este fată,a spus el scrâncind din dinți.
-Amanda este fiica lui,elevă dispărută de la Alpha &Omega,de asta ar apela la orice,ne cerem scuze,a spus o voce de femeie în timp ce se ridica de la unul din birourile din încăpere.O femeie mulatră cu părul negru simpatică,aproape cât mine la inaltime,se apropia de mine.
-Ah...îmi pare rău să aud asta,am spus eu negăsindu-mi cuvintele.Dacă pot sa ajut...
-Să îți ții gura, a spus Ron!
Am făcut ochi mari,nu mai aveam cuvinte.