°°°Dădacă sub acoperire°°°

Capitolul 14

-Nu ai unde!
Intradevăr,peste tot era numai apă.Cand m-am apropiat de apă,am fost pe punctul de a mă arunca,dar m-a prins și am căzut amândoi.Nu știam să innot, bineînțeles m-am agățat de gâtul lui.Pluteam acum in brațele unui străin în mijlocul unui lac,nici nu știam unde mă aflu.Ajunși la mal deja simțeam pământ sub picioare,a pus mâinile pe șoldul meu și m-a tras spre el,m-a privit fix in ochi și vroia să mă sărute dar m-am tras,acu buzele lui erau pe gâtul meu.A luat mâinile de pe mine și m-a lăsat să plec.A ieșit și el ,eram uzi leoarcă amândoi.
-Vrei să te duc înapoi la școală?
-Te rog!am spus eu supărată.
M-am urcat în spatele lui,mi-am strâns mâinile în jurul abdomenului său,gol,deoarece își dăduse tricoul ud jos.Pâna la școală parcă era o eternitate,mergea atât de încet.Când am ajuns, din nou aveam spectatori.Fără să îmi dau seama că aveam cămașa udă și era cam transparentă,m-am dat jos nervoasă,iar toți aveau ochii ațintiți spre mine,iar când mi-am dat seama ce se întâmplă,m-am întors spre el:
-Poți te rog să mă duci acasă?am întrebat eu fara sa il privesc,fața îmi ardea de rușine,aveam lacrimi în ochi.
Dându-și seama ce se întâmplă a zis:
-Ia hai gata,ce e aici piesă de teatru?! plecați,la ce vă holbați?!a spus el in timp ce îmi punea geaca lui de piele pe mine.Vino!
Și am plecat cu el acasă.I-am mulțumim și când am vrut sa plec,m-a tras spre el și mi-a șoptit:
-De ce ai ai vrut sa te arunci în lac singură dacă nu ști să innoți?
-Știam că vei sări cu mine!am spus eu îmbujorată și am fugit.
A rămas zâmbind în urma mea,iar eu cu geaca lui de piele.
Am urcat repede în camera mea,fără să mă vadă nimeni.Mi-am făcut repede un duș,și am adormit.
Vreo două săptămâni nu s-a întâmplat nimic ciudat în școală,nimeni nu avea curaj să vorbească despre ce s-a întâmplat între mine și cel mai popular băiat din școală.Nici Josh nu aflase,care încerca din ce in ce mai mult să se apropie de mine.Chiar și la orele de sport,îmi era și profesor de sport.
Când i-am dat geaca a doua zi băiatului mi-a zis:
-Bună,eu sunt Damon.
-Sabrina,îmi pare bine.
Mi-a zâmbit și a plecat.Nimic mai mult,m-a evitat de atunci.Am legat o prietenie frumoasă cu Davina,era o fată de nota 10.
Vedeam și înțelegeam anumite priviri.Stephanie,șefa majoretelor și Miss-ul liceului,nu mă înghițea deloc.Din câte am auzit încerca de mult timp să ajungă la inima lui Damon,dar nu a reușit niciodată.Ii făcea ochi dulci și lui Joshua,iar el îi făcea jocul,ori să mă facă pe mine geloasă,ori chiar o plăcea.Era o fată frumoasă, blondă tunsă scurt cu bucle până la umăr,ochii verzi,albă și un corp de invidiat.Nu înțelegeam de ce Damon nu era cuplat cu ea.Erau cei mai populari din școală.
Eu alergam între Jess,agenție și școală.Lara mă învăța trucuri de autoapărare.Mi-a dat niște GPS-uri și microfoane, în caz că le puteam folosit.
Se apropia ziua balului pentru desemnarea noului "Miss&Mister",care acum erau Stephanie și Damon,de 3 ani nimeni nu le-a putut lua locul.Eu nici nu voiam să particip.
-Vei caștiga!mă încuraja Davina.
-Nici o șansă țărăncuțo!se auzea o voce din spatele nostru.Stephanie îmi vorbise pentru prima dată de când începuse să-mi arunce săgeți din priviri.
-Stai liniștită nu o să îți ia nimeni coroana ! am exclamat eu.
-Ba da !a răspuns hotărâtă Davina in timp ce ne scria numele pe lista candidatelor.
-Nu!Ce faci?am spus eu.
-Și noi avem drepturi!a spus ea.
-Ești o simplă bonă și asta vei rămâne!mi-a spus ea ironic și a plecat.
-Ce tupeu!a spus Davina.
Uitându-mă după ea,l-am zărit pe Damon urmărind toată scena de la distanță.Stephanie s-a apropiat de el,i-a șoptit ceva la ureche,el a zâmbit și s-a îndepărtat de ea venind spre mine.Mi-am întors privirea și am încercat să il evit,ba chiar am vrut să și plec,dar Davina m-a oprit.
-Ce este?ti-a și spun Stephanie că participăm la concurs?
-Ia asta și pleacă !ia spus Damon și i-a dat o hârtiuță.
Cand a deschis-o a și plecat.
-Ce era am întrebat eu uitându-mă după Davina.
-Prietenul meu o place,se întâlnesc de câteva zile,mi-a răspuns el privindu-mă in ochi.
-Prietenul tau care acum ceva timp te încuraja să te comporți urât cu fetele?
-Da exact i-a pus și lui cineva capac.
-Ar fi bine să nu se joace cu Davina,altfel n-o să-l iert nici pe el.
-Dar pe mine o să mă ierți?
-Pentru ce?
-Pentru asta!a spus el punând mâna pe obrazul meu și sărutând​u-mă.
L-am împins și l-am pleznit plecând fără să-i spun nimic.
Regretând intr-un fel.Era anul 4 era imposibil să nu știe cum au dispărut elevii în cauză,adică și Amanda.Era șansa mea să aflu câte ceva.
Trecând pe lângă laborator,ușa era întredeschisă,orele se terminaseră,doar că eu uitasem o carte în dulap așa că m-am întors să o recuperez.
-Ce facem?am auzit o voce de fata din interior.
-Trebuie să aflăm neapărat cine sunt,a răspuns o voce de bărbat.
M-am apropiat și am încercat să văd cine sunt cei care poartă această discuție pe furiș.Spre norocul meu o vedeam foarte bine pe fată,era Stephanie.Am ascultat in continuare.
-Din sursele mele este și un profesor!
-Dar care,că majoritatea​ sunt noi!O fi și domnul director implicat?
-Cu siguranță,dar nu putem risca.Trebuie să fim cu ochii în 4!
În momentul în care am auzit pașii îndreptându-se spre ușă,am inlemit,ce puteam face?O mâna mi-a astupat gura,iar alta m-a tras de abdomen,in baie.Era întuneric,îi simțeam doar respirația.A așteptam preț de câteva minute,după care mi-a dat drumul.
-Vino!mi-a spus.Era o voce cunoscută de fata,era Davina.
Când am ieșit afară din școală,in siguranța,departe,încât să putem vorbi despre ce s-a întâmplat.
-Ce făceai acolo Sabrina?m-a întrebat ea furioasă.Conversația cui ai ascultat-o?
-A nimănui,credeam că Damon și Stephanie sunt împreună,am auzit-o pe ea vorbim și credeam că Damon este cu ea.
-Dar cine era cu ea?
-Sincer nu știu,nu l-am văzut pe cel cu care era.
Eram îngrozită,Stephanie avea câștigată încrederea tuturor din liceu,de ce oare era implicată în așa ceva?Nimic nu se lega,poate am interpretat eu greșit conversația.
-Dacă era cu Danny!
-Cine e Danny?
-Prietenul lui Damon,a spus ea îmbujorată.
-Aaa da,de ce nu mi-ai spus?
-Nu cred că o să meargă.
-De ce?
-Nu știu,așa simt eu.
-Trebuie să ai un motiv pentru care sa gândești așa.
-Nu contează,haide că deja este târziu.
Davina a plecat cu autobuzul,avea autobuz până în fața casei ei,nu stătea în oraș.Iar eu mă îndreptat spre metrou,când Josh îmi iese in cale,cu mașina lui sport,îmi face semn să urc până nu se face verde la semafor.
Nu era nimeni în jur să ne vadă,oricum nu mai era nici un secret că ne cunoașteam,din această cauză nu ne vedeam la față decât la ore.