°°°Dădacă sub acoperire°°°

Capitolul 22

-De ce nu mi-ai spus că tu ești Alpha?
  Davina și Damon au fost uimiți:
-Cum adică el este Alpha?a intrebat Damon.
-Tu ești Alpha pe care Stephanie il caută!i-am spus eu uitându-mă in ochii lui.
-Știu dar nu înțeleg de ce?
-Pentru că ești fiul șefului ei.
-Poftim?
-Mama ta a fost o Alpha, transformată chiar de el apoi te-a născut pe tine,dar a murit când te-a născut nicidecum omorâtă.Iar acum el a aflat de tine,și ca să supraviețuiasca are nevoie de un Alpha de sânge.
-Nu este adevărat!
-Ba da...Stephanie nu minte,mi-aș fi dat seama,chiar dacă este vrăjitoare nu-și poate controla bătăile inimii,a spus Damon.
-Stai așa și tu ești...
-Un Alpha singuratic?Da...familia mi-a fost omorâtă dar nu știu de cine și de ce,pentru că acele amintiri mi-au fost șterse.
-De cine?
-Nu știu...
-Și cu Stephanie?
-Cum am aflat unul de altul?Ne-am mirosit intre noi,a fost un mic război între noi dar până la urmă m-am alăturat lor pentru o vreme,dar nu se cuvine ca un Alpha și nici nu ne stă în sânge să ascultăm ordinele altcuiva.Eram tânăr nu știam să-mi controlez puterile,fiindu-mi ștearsă memoria uitasem că sunt ceea ce sunt.
-Dar la ce se referea ea când a spus "schimbare"?
-Când m-am îndrăgostit de ea eram mai mult adâncit în partea omenească,după ce mi-am descoperit abilitățile​ și că simțurile in această postură îmi sunt amplificate,nu am mai putut simți iubirea de atunci.M-am concentrat pe putere și dominare.Pâna te-am întâlnit pe tine și ai trezit în mine acele sentimente ascunse..a spus el uitându-se la mine.
-Gata cu dulcegăriile,a spus Josh vreau sa aflu adevărul.
  Dar ușa s-a trântit de perete și surpriză,Stephanie cu prietena ei și gorilele.Fără ca Damon și Josh să apuce să se transforme,Stephanie a trosnit din degete și gâturile lor au pocnit.Davina a vrut să facă același lucru gorilelor ei dar Stephanie a trântit-o de perete iar una din gorilele ei m-a luat pe sus și m-a scos afară prin spatele școlii ,m-a băgat intr-o mașina și m-a adormit.
  M-am trezit intr-o încăpere cu lumină slabă, legată la mâini, la picioare de un scaun.Nu vedeam bine,o femeie s-a apropiat de mine și mi-a ridicat bărbia,eram amețită,era Stephanie.
-Spune-mi cine este Alpha!
-Unde este Amanda?am întrebat eu lipsită de vlagă.
-Aici eu pun întrebările tu doar îmi răspunzi,ai înțeles?a spus ea luându-mă de păr.
-Dacă îmi spui unde este Amanda sau o eliberezi îți spun!
   Mi-a tras un pumn,m-am răsturnat cu scaunul,dând cu capul de pământ,îmi sângera tâmpla.Am deschis ochii de departe vedeam o fată frumoasă șatenă cu părul lung ondulat,la fel și ea legata la mâini și la picioare,lângă prietena lui Stephanie.Din spatele ei a apărut un om în vârstă,în scaun cu rotile.
-Ridico!a poruncit acesta.
S-a apropiat de mine,m-a luat de gât abia dacă mai respiram și mi-a spus:
-Spune-mi cine este fiul meu, numele.
  Nu am apucat să spun că o ușa din spatele meu s-a dărâmat acesta m-a vârât cât colo,Stephanie s-a dat în spate,era Davina cu mâna întinsă iar în spatele ei doi lupi mari și dl Lightman cu Lara care a sărit la mine să mă dezlege.
-Bine ai venit dle Lightman,a spus omul din rotile!Damon,m-ai trădat,pentru ce?pentru o javră?
  În momentul acela unul din lupi a sărit pe el iar cei doi oameni de lângă el s-au transformat numai decât și au sărit la el,dar celălalt lup de lângă Lightman a sărit și el în încăierare,Lara a adormit-o imediat pe Stephanie,care șocată de ceea ce se întâmplă a avut un moment de neatenție, Lightman și-a smuls fetița din brațele fetei cu breton,care punând mâna pe scaunul cu rotile a disparut cu tot cu el.Acum lupta se ducea între cei 4 lupi.Davina i-a zvârlit cât colo pe cei doi adversari,care au renunțat fugind pe o crăpătură din perete.
   Stephanie s-a trezit a pus mâna pe mine și a dispărut cu tot cu mine.
  Ne-am trezit la ieșire,eram secată de puteri,a pus mâna pe mine din nou:
-Ah nu mai funcționează,sunt prea amețită!Vino!
  M-a târât până la una din mașini.Damon a ieșit fix când Stephaniei a pornit mașina și a plecat cu mine în goană.
-Unde mă duci?
-Pe lumea cealaltă,mi-ai stricat viața de când ai apărut tu totul merge prost,și pentru că mi l-ai luat pe Damon nu te iert.
  Conducea ca o nebună in delir.Damon și Josh erau in urma noastră cu motocicletele.
   Stephanie a dat drumul la volan iar mașina a derapat de pe traseu intr-un șanț și ne-am rostogolit de câteva ori până când mașina s-a oprit,geamul meu era spart iar eu am ieșit cu capul prin el cu mâna in față,mi-am ridicat capul Damon striga disperat la mine,iar eu am închis ochii.
   Visam,visam că eram pe un camp imens plin cu flori albe,eu eram îmbracă într-o rochie albă cu o coroniță de flori pe cap.Eram singură nu era nimeni cu mine,dar auzeam vocea lui Damon strigându-mă,dar nu-l puteam vedea. A apărut în fața mea și mi-a zis:
-Vino Sabrina,ești în siguranță!
  Am sărit în brațe la el și m-am trezit.M-am trezit pe patul de spital.Damon era pe scaun lângă mine cu capul în poala mea mă ținea de mână.Am pus cealaltă mână pe părul lui și a tresărit:
-Sabrina!Ești bine?a întrebat el.Mă duc să chem un doctor.
  A chemat un doctor care m-am consultat,mi-a verificat funcțiile vitale și a concluzionat că îmi mai trebuiesc un set de analize.Matușa mea se auzea pe hol:
-Tu știai toate astea și mi-ai lăsat nepoata in pericol!a spus ea intrând în salon cu directorul in urma ei.Ohh draga mea ești bine?
  M-a pupat m-a îmbrățișat,directorul era cu un buchet de flori in mână,mi l-ai dăruit.
-Florile tale nu o să-i aline durere,a ținut să-i amintească Lilith.
- Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat.
-Măcar am găsit-o pe Amanda,am spus eu.
-Liniștește-te draga mea!m-a îmbrățișat din nou mătușa mea.
  Directorul părea foarte neliniștit, parcă vroia să îmi spună ceva,dar a luat-o pe mătușa mea afară din salon pentru a discuta ceva.
  O vedeam neliniștită și pe mătușa mea.
-Damon ce discută?
-Nu știu nu înțeleg prea bine,a spus el cu jumătate de gură.
-Minți Damon,nu vrei să îmi spui.
-Calmează-te nu se mai poate întâmpla nimic rău.
-Unde este Stephanie?
-Nu știu,când am ajuns la mașina erai doar tu in ea.
-Și spui că nu se mai poate întâmpla nimic rău?Au scăpat toți!Sigur se vom întoarce și vor vrea să se răzbune,am spus eu speriată.
-Nu poate să îți facă nimeni nimic,nu voi lăsa pe nimeni să îți facă rău îți promit.
   Doctorul mi-a spus că sunt bine,pot pleca acasă.
   Josh și Jess erau deja acasă la mătușa mea,au organizat o petrecere de "Bine ai revenit".Jess mi-a sărit în brațe și m-a pupat.Josh la fel,deși Damon era cu noi nu s-a ferit să mă pupe pe obraz și să mă îmbrățișeze.Mătușa mea era în continuare neliniștită.
-Lilith s-a întâmplat ceva?am întrebat eu.
-Ăăăă...nu...nu s-a întâmplat nimic...a spus ea speriată.
-Lilith a spus ceva doctorul?este ceva în neregulă cu mine?
  În momentul acela s-a prăbușit pe canapea și a început să plângă cum nu am mai vazut-o niciodată pe mătușa mea.Directorul s-a pus lângă ea și a îmbrățișat-o,dar aceasta s-a smucit din brațele lui și i-a zis furioasă:
-Lasa-mă!!!este numai vina ta pentru tot ce s-a întâmplat,a spus mătușa mea și a început să tremure.
-Sunt bolnavă,am eu ceva?am spus eu confuză și speriată in același timp.
-Spune-i Dylan,spune-i a urlat mătușa mea la el,spune-i dacă ai curaj,spune-mi ce mi-ai spus mie...deja se prăbușise pe el.
-Lilith!am țipat eu.
  Leșinase.Nu mai înțelegeam nimic din ce se întâmplă,nimeni nu înțelegea.Mara o luase pe Jess și a plecat văzând tensiunea din casă.
-Damon,Damon tu ai auzit ce au vorbit la spital, spune-mi te rog,am spus eu disperată și i-am luat fața in palmele mele.
In ochii lui de vedeau lacrimile.
-De ce nu îmi spune nimeni nimic!am țipat eu.
  Josh privea nedumerit toată scena,directorul nu mai putea sa vorbească doar se uita cu milă la mine, singura șansă a mea să aflu era Damon,care intr-un final a vorbit:
-Sabrina...of..
-Ce e?sunt eu bolnavă,am ceva? Spune-mi odată!!!
-Parinți tai...
-Ce e cu ei?au aflat și ei?
-Nu...
-Dar ce este spune odată,sunt bolnavi ei?
-Nu....