°°°Dădacă sub acoperire°°°

Capitolul 19

   Mașina dlui Cal nu o vedea nimeni.Era intr-o parcare la întuneric.
   Nu știam cum să intru,pe unde să intru în spălătorie fără să fiu descoperită.Mi-am amintit că prin interiorul scolii erau niște uși care dădeau în spălătorie,dar pe niște scări si schelete suspendate pentru panourile electrice.Fără să mă gândesc prea mult,am ajuns în dreptul acelor uși una era încuiată una descuiată.Am deschiso pe ce descuiată,era întuneric,se vedea decât o lumină slabă doar intr-o zonă a încăperii.Am înaintat pe scară că sa pot vedea mai bine.Lumina s-a aprins,ușa pe care aveam scăpare se încuiase.Era o capcană,iar eu am căzut în ea.
-Ia să vedem noi ce avem aici!a exclamat plină de entuziasm Stephanie,care era chiar sub scara pe care eu mă aflam,cu gorilele ei.Ai scăpat odată,a doua oară nu mai scapi.Haide drăguț-o dă-ți masca jos,să te vedem mai bine,altfel te împușc.
   Am înghițit în sec nu știam ce să fac.Nu am scos un cuvânt.
-Porți ceva la tine ce nu mă lasă să ajung la tine,a spus ea nervoasă,punând mâna pe trăgaci.
   În momentul acela o bilă de verbină a aterizat în mijlocul încăperii,facându-i gorilele să plece,iar pe ea a adormit-o cineva cu gaz.
   În momentul acela am amețit și am crezut că ăsta îmi este sfârșitul,dar un container cu haine a apărut ca vrăjit sub mine,și am căzut în maldărul de haine.Am ieșit afară,iar în fața mea era același băiat cu care dansasem, adică Josh.El nu știa de mine,nici eu nu știam de el.Am fugit să mă schimb, deoarece fusesem văzută în acea rochiță de gorile și de Stephanie.Iar când am ieșit din mașină, îmbrăcată intr-o rochie neagră sclipitoare, crăpată intr-o parte,cu umerii goi,m-am uitat la el prin masca pe care o schimbasem,parcă timpul s-a oprit în loc.M-am îndepărtat de el intrând în sală de bal,el în urma mea.Exact atunci se anunța Miss&Mister!
-Iar Miss a High School Alpha&Omega este...Sabrina Connot!!a răsunat numele meu în toată sala!
Nu-mi venea să cred,m-am îndreptat spre scenă,cu rochia in mână să nu o calc și cu ochii în urmă spre Josh care își dăduse masca jos și mă privea uimit,Damon deja era pe scena încoronat ca Mister.Când am ajuns pe scenă și mi-am dat masca jos,mi-am dat seama de dezamăgirea Stephaniei și a gorilelor ei să mă vada in această rochie.Sperau ca fata in rochia albastra superbă și pe care voiau să o devoreze la cină eram eu.
   M-am uitat la Damon era la fel de surprins să mă vadă în altă rochie.Directorul m-a felicitat și m-a încoronat ca Miss.Davina era "Miss Popularitate"am îmbrățișat-o și am mulțumit tuturor pentru voturi și că nu îi voi dezamăgi.
   În aplauzele tuturor il priveam pe Josh:el era motociclistul care m-a salvat de atâtea ori și a cărui lănțișor l-am smuls de la piept.Era omul lui Cal,primea aceleași locații ca și mine și a fost mereu in spatele meu.Nu-mi venea să cred.Il întâlnisem in prima zi de când am ajuns aici,și nu a spus nimic.De asta s-a liniștit când m-a vazut la Jessica,știa că lănțișorul il va recupera cândva.Nu era profesor,era doar un om infiltrat în misiune,instruit.De asta risca pentru mine atât de mult,știa că nu va sta mult timp in școală ca profesor și de asta se apropia de Stephanie atât de mult și voia ba să mă țină la distanță,ba mă voia aproape.
  Damon a venit la mine și mi-a spus:
-Felicitari!în sfârșit cineva i-a luat locul Stephaniei!
  Știam că se referă și la locul din inima lui.Ma privea confuz,nu știa dacă să mă întrebe ce am făcut ce rochia cealaltă sau nu.M-am uitat la mătușa mea care era la fel de confuză:
-Am pătat-o cu vin,am spus eu uitându-mă la mătușa mea,în timp ce conducea spre casă.
-Și de unde ai avut tu altă rochie la tine?a întrebat ea banunind că mint.
-Am luat-o de la o colegă ce stă aproape de școală,i-am platit-o.
-Aaa,ok.
   Am ajuns acasă,mi-am pus premiul pe birou, rochița am așezat-o înapoi în dulap fără să dau jos panglica pe care scria "Miss High School Alpha &Omega!"
   Cineva îmi bătea în ușa de la balcon.Era Damon,il priveam prin ușa de la balcon de termopan,s-a apropiat și el privindu-mă fix in ochi.Imi era frică să deschis ușa,îmi era frică de omul care putea fi de partea cealaltă a ușii.
-De ce ai venit Damon?
-Nu pot sta departe!
-Nu cred că este momentul și ti-am zis că nu putem așa!
-Din cauza Stephaniei?Nu ne va mai deranja îți promit,deschide te rog.
-Nu, pleacă te rog, lasă-mă!
-Nu pot!
   Amintindu-mi de tot ce auzisem din gura lui când vorbea cu Stephanie"Da!o iubesc,o iubesc cu tot trupul meu,și nu voi renunța la ea..."nu am putut să-mi mai țin în frâu inima și am deschis ușa de la balcon,sărindu-i în brațe și sărutând​u-l cu pasiune și apăsat,gemea,picioarele mele erau în jurul abdomenului lui,m-a pus cu fundul pe balustrada de la balcon și m-a sărutat preț de câteva momente.Eram în extaz, parcă îmi doream și mai mult,mâinile lui se plimbau pe corpul meu,eu nu-i dădeam drumul,mâinile mele erau în jurul gâtului său.La un moment dat capul meu de odihnea pe pieptul lui iar el privea spre lună,singura martoră a iubirii noastre din acea seară.Mă strângea in brațele lui ca și cum nu mi-ar mai fi dat drumul niciodată,și știam că este posibil ca o iubirea ca aceasta să nu se termine așa de repede sau chiar.... niciodată.Știam că tot ce simțea pentru mine era adevărat,chiar dacă riscam ca această relație sa fie una neobișnuit de periculoasă, deocamdată nu știam exact,mă lăsam doar învăluită de sentimente pe care nu le mai simțisem până atunci,și eram gata să risc tot,cum făceam de obicei.A mai rămas lângă mine o clipă,m-a pupat pe frunte și a plecat.Nu avea curaj să îmi spună că mă iubește.
     Mai știam că Stephanie nu numai că nu se va mai băga intre noi dar după această seară nu mă va mai bănui de nimic.Așa credeam eu.Dar lucrurile se înrăutățeau la școală.