°°°Dădacă sub acoperire°°°

Capitolul 17

-Cum s-a întâmplat asta ,m-a intrebat Davina,în timp ce ne îndreptam spre stația de unde lua ea autobuzul.
-Nu știu,nu știu ce să mai cred.
-Poate că Stephanie minte!
-Dar l-a sărutat în fața mea,am spus eu cu lacrimi curgând pe obraji.
-Oh draga de tine,tu chiar te îndrăgostești de el?
-Da...dar o să termin cu asta am spus eu ștergându-mi lacrimile.
   Davina a trebuit să plece,iar Josh tocmai venea în dreptul meu cu mașina.
-Urcă!a spus el deschizând geamul.
  Am deschis portiera,când o voce mă opri.
-Sabrina stai!vreau sa vorbim,te rog.Era Damon.
   M-am întors și l-am privit în ochi,inima îmi bătea nebunește,voiam să ii sar în brațe,dar în schimb am urcat la Josh in mașina fără să îi spun nimic și a plecat.In oglindă se vedea Damon pe motocicletă cum privea în urma mea.
-Nu mi-a plăcut niciodată băiatul asta!a spus Josh.
-Din cauza mea sau?
-Pur și simplu!
  Până acasă nu am scos nici un cuvânt.La fel și acasă,m-am închis în camera mea și am plâns.
  Dimineața după ce am dus-o pe Jes la grădiniță,Josh mă aștepta.Am urcat știind ca de obicei că ne vom întoarce acasă.Vazând că nu este același traseu l-am întrebat:
-Unde mergem?
-Te duc intr-un loc frumos,a spus el.
   M-a adus intr-un parc superb,plin cu flori și un lac în interior,ce avea ieșire pe o întindere mare,nici nu puteam cuprinde cu ochii apa.Dar nu m-a adus aici pentru o plimbare in parc,ci pe lac,cu barca,doar noi doi.A inchiriat pentru o oră o barca.Imi era frică să urc,nu știam să innot și îmi era frică de acea întindere,era imensă nu vedeam nimic dincolo de el.
-Haide,nu îți fie frică,ești cu mine și avem și veste de salvare!m-a încurajat el din barcă.
-Nuuuu,serios îmi este frică!
-Haide odată,vin și te iau pe sus.
-Bine,bine,vin.
   M-a luat de mână și am făcut un salt fix in brațele lui.M-am așezat pe bancă,tinandu-ma de margine,Josh era în fața mea,vâslea.Deja se îndepărtase destul de mult de mal.S-a așezat lângă mine lăsând barca să plutească in voie.
-Cum e ?îți place?
  M-am agățat de brațul lui,și am pus capul pe pieptul lui.
-Imi este frică.Nu știu să innot!
-O să te învăț!
-Acum?
-Nu,normal că nu,doar nu o să innotăm cu rechinii.
-Ăăăaa,pe bune sunt și rechini?Dacă ne lovesc și ne răstoarnă?Haide să plecam, serios.
-Liniștește-te!Suntem in siguranța!
  Văzând că sunt speriat mi-a zis:
-Haide Sabrina!am glumit,este o barieră care îi oprește să vină până aici,cine crezi că s-ar mai plimba cu barca pe aici dacă ar risca să fie pranz pentru un rechin?
  I-am dat drumul la mâna,și am rămas lipită de el.
-Ah,așa mai merge,m-am mai liniștit.
-Relaxează-te doar!
-Okay,ok!
  M-am lăsat pe spate,pe coate și lăsam soarele să mă atingă ușor,prinsesem un răsărit superb.Parcă pluteam,era atât de frumos.Josh mi s-a alăturat,și, mi-am întors privirea până am intâlnit-o pe a lui.Era un bărbat frumos,zâmbea atât de frumos,nu puteam să cred că îmi era profesor,nu il vedeam pe el în rol de profesor,dar ăsta era adevărul.Avea o privire fermecătoare nu puteam să îi rezist,de aceea l-am evitat atâta timp,fiindu-mi frică să nu cedez și să-și bată joc de mine,și de ceea ce mi-a fost frică nu am scăpat,dar nu Josh era cel care se jucase cu sentimentele mele.La gândurile acestea,m-am ridicat brusc și am privit cum soarele era tot mai sus pe cer.Am privit in gol preț de o clipă.Josh s-a ridicat și el lângă mine și m-a luat de mână.M-am uitat la el cu ochii întrebători.Am luat mâna din mâna lui,fără să spun nimic.Știam că nu va merge,nu pot avea o relație cu profesorul meu,urmau 4 ani grei,și nu puteam risca,voiam să păstrez decât o relație de prietenie cu el,mai ales că stăteam în aceeași casă.
-Josh!nu putem.Imi ești profesor,nu pot.
-Dar nici nu pot sa privesc cum altul își bate joc de tine.
-Nu își bate nimeni joc de mine,voi avea grijă.
  Timpul expirase,a vâslit la mal și am plecat acasă.Eu aveam ore,el avea mai târziu.Așa că eu am plecat după Jess,am adus-o și am lăsat-o cu el.
   Am ajuns la școală.Primele trei ore au fost ok.M-am dus la dulapul meu să-mi iau o carte.Pe ușă era un bilețel,mă mir cum de nu-l luase nimeni.
-Sigur este de la Damon,a spus Davina curioasă.
-Nu mă interesează,am spus eu mototolind biletul.
-Nuuuu,a spus Davina,dă-l încoace să văd.
- "Bobocelul meu,îmi pare rău!"
Waw!a exclamat Davina,ce drăguț.In timp ce eu mă uitam la baloanele ce ieșeau din dulapul meu.
   Davina a prins unul,pe el scria "Imi pare rău".Pe toate scria de fapt,s-au ridicat toate pe tavanul școlii.Toate privirile erau ațintiți spre mine.Stephanie nu s-a putut abține să nu mă înfrunte.
-Damon mi-a făcut și mie la fel în anul 1,a țipat ea cu ochii scoși din orbite,în timp ce îmi rupea bilețelul din mâna mea,și apucând un balon l-a spart în fața mea.
-Eu nu cred că am furat nimic de la nimeni,Damon dacă îți aparținea era acum lângă tine,am spus eu nepăsătoare,închizându-mi dulapul.
-Vrea să mă facă geloasă cu tine dar vreau să înceteze,a spus ea ca o fată răzgâiată.
-Cred că poți să îi spui chiar lui asta,am spus eu facându-i semn să se întoarcă.
  Damon chiar se îndrepta spre circul la care toți de pe hol luau parte.M-am întors spre Davina și am vrut să plec,dar am simțit mâna rece a lui Damon pe mâna mea,m-a întors spre el și fără să mă lase să scot un cuvânt m-a sărutat,dulce și apăsat,în fața tuturor.
  Cu lacrimi în ochi,deși nu am vrut să fac asta,m-am tras de lângă el,confuz s-a uitat trist la mine,parcă știa ce voiam să spun:
-Nu merge Damon,așa nu merge!am spus eu,iar o lacrimă se prelungea pe fața mea.
- Face pe mironosița Damon,nu știe decât să facă pe victima și să joace teatru,am auzit-o in spatele meu pe Stephanie.
-Dispari din fața mea,a țipat Damon furios.Cand m-am întors nu mai era.Am alergat spre ieșire,a plecat,a plecat in goană pe motocicleta lui.
   Danny era cu Davina în spatele meu:
-Te iubește,nu l-am văzut niciodată așa pe Damon,a spus Danny trecând pe lângă mine și luând urma lui Damon.
   Am ajuns în sala de clasă,iar Davina îmi șoptea din bancă:
-Mâine este balul,abia aștept,Danny m-a invitat să merg cu el,urma și Damon să te invite,dar dacă tu...
-Nu vin,am spus eu tăios.
-Nu mai crede tot ce îți spune frustrata aia de Stephanie.
  Josh a intrat în clasă,și toată ora nu-și luase ochii de la mine.Imi venea să intru în pământ,deja era vizibil.
  La următoarea oră am chiulit.Am asistat la o conversație între Stephanie,prietena ei și încă doi băieți  înalți,bine făcuți,în vestiarul școlii.Erau ore,era o liniște de nedescris,vorbeau în șoaptă:
-Fiul dușmanului nostru este printre noi,dar nu pot să îmi dau seama cine este.Sigur e cineva care nu vrea să atragă atenția.Iar fata asta după care se ține Damon,îmi strică toate planurile,il vreau de partea noastră.
-Și profu de sport,nu ți se pare dubios?Nu e prea tânăr să fie profesor.
-Ești proastă?toți profi de sport arată așa bine,și plus de asta l-am verificat ,nimic suspect.Chiar îmi place,poate că Damon e istorie,profu arată mult mai bine.
-Deci ce facem?
-Fiți cu ochii în patru,mâine trebuie să facem ceva.Și trebuie sa avem grijă să nu fim descoperiți.
-Ai tu grijă de asta,nu?
-Da prostule,dar nu pot la nesfârșit,avem un timp limitat,șeful are nevoie de Alpha cât mai curând,altfel ști ce pățim.
-Brrr,nu pot să mă gândesc la asta.
-Da,nici eu,așa că mâine trebuie să găsim o soluție,și am o idee ce sigur va funcționa.
   Pașii ei se îndreptau spre iesire, lângă mine era o ușă,din disperare,am deschiso și am intrat în ea,era o debara,așa că am aterizat cu picioarele intr-o găleată.Am încercat nici să nu respir când au ieșit,și le-am auzit pașii îndepărtându-se.Nu știu cât de departe erau când am deschis ușa iar coada de la mop a căzut pe parchet făcând un zgomot îngrozitor.Am auzit pașii întorcându-se în viteză înapoi și am intrat în vestiar cu sandalele în mână,să nu las urme.
-Cineva a fost aici!Uite urme!
-Care duc în vestiar,am auzit-o pe Stephanie completând fraza.Ia să vedem pisicuț-o cine ești și ce urmărești tu de fapt.
-Nu-i simt mirosul de la detergentul în care a calcat,că altfel aș fi sfâșiat-o deja!a urmat o voce groasă și nervoasă.
   Eu eram între niște dulapuri,îmi doream să se întâmple o minune,un mârâit urât se auzea de partea cealaltă a dulapurilor.
-Suge-i tot sângele Jack!a spus Stephanie.
   Printre dulapuri puteam vedea niște colți imenși a unei arătări înfricoșătoare.Am pus mâna la gură îmi venea să țip de groază,dar înainte să țip eu,un tipăt nervos se auzea îndreptându-se spre vestiar.
-Este Damon,Jack!!!
  Arătarea acum era un băiat înalt,cu părul roșcat,ochii albaștrii și un corp lucrat la sală.
-Stephanie știu că ești aici!!!a țipat Damon nervos.
-Plecați!Lasați-mă singură cu Damon.
-Dar...
-Am spus să plecați Evoline!Acum!