°°°Dădacă sub acoperire°°°

Capitolul 21

  M-am ridicat brusc,nu m-am mai gândit la nimic,deja nu mai gândeam rațional era deja prea mult pentru mine și simțeam că o să clachez,și mi-am înfipt mâinile în pieptul lui și am început să trag de tricoul lui dispertă:
-Spune-mi ce ești,cine ești și ce vrei de fapt de la mine!!!!Nu mai pot,este prea mult pentru mine!am spus eu,m-am uitat în ochii lui și am simțit cum pământul îmi fuge de sub picioare și mă înmoi toată in brațele lui.
    Am leșinat.Nu știam cât timp am stat așa,dar când m-am trezit Damon era lângă mine,pe marginea lacului.Soarele stătea să apună.Cand l-am văzut m-am ridicat și am vrut să fug,dar el m-a prins în brațe și mi-a zis:
-Sabrina,stai te rog,nu vreau să îți fac rău,jur!Vino să vorbim!
  Ne-am așezat amândoi pe marginea lacului.
-Ce se întâmplă Sabrina cu tine?Te-am văzut și azi-dimineață cu Josh la școală,de ce ai venit?să vezi cine era cea care s-a sinucis?Pentru că purta aceeași rochie ca a ta?Pe cine urmărești de fapt?Pe mine sau pe Stephanie?Chiar atât de disperată ești?Ai ajuns să faci pe detectivul?Am fost sincer cu tine de la înce
put,și chiar simțeam ceva pentru tine,dar tu...porți verbină?Pentru cine?De cine te ascunzi?Cine ești tu defapt și ce vrei tu de la noi?De ce te-ai băgat în asta?Puteam să îți spun eu când eram pregătit.
  Ultima afirmație m-a trăznit.Nu mai înțelegeam nimic.Ce știe el defapt,sau au o strategie mai bună ca a noastră? Ce puteam să fac?ce crede el,toate cuvintele îmi erau întortocheate în minte.Ce să-i spun,ce să-i răspund.Am preferat să tac,dar el a continuat.
-Este foarte periculos ca Stephanie să afle că ști mai mult decât trebuie.Credeam că ești o fată simplă,o fată​ căreia nu îi plac belele,dar se pare că le cauți cu lumânarea.
-Nu mi-e frică de ea,m-am trezit eu vorbind.Imi vine să o sfâșii pentru ce a făcut,nu este corect .
-Dar ce a făcut?
-A omorât un om nevinovat!am țipat eu disperată.
-Da,pentru că știa că și-a băgat coada unde nu trebuie, crezând că ești tu.
-Și este normal sa omoare așa pe cineva ?
-Nu este bine să te bagi în intimitatea omului!
-Așa credeam și eu!
-Oricum Stephanie are ceva cu tine,dar pentru că sunt băiat bun nu o să-i mai dau motive.
-Te întorci la ea?
-Categoric,ca să nu mai ai tu motiv să mori.
-Este alegerea ta faci ce vrei!Dar eu nu voi renunța!
-Măcar nu voi mai fi vinovat de moartea ta!
  M-am cutremurat la aceste cuvinte,ce l-a apucat?De ce vorbește așa!Fiind târziu ca un gentleman ce a rămas,m-a condus acasă și la plecare mi-a spus "Adio".
   Josh era disperat,dar în același timp și ușurat că m-a văzut.Am urcat ușor în camera mea să nu fac gălăgie și i-am povestit totul.
-Nu pot să cred,ti-am spus să fi mai atentă!Ai lăsat numai urme în spatele tău.Când credeam că am scăpat!
-Damon a spus că nu îi va spune nimic Stephanie.
-Nu o să o găsim niciodată pe Amanda și riscăm să te pierdem și pe tine.Gata! Renunți acum,îți vezi de treburile tale o vreme să nu mai atragi atenția asupra ta.Nu mai vreau ca oameni nevinovați să sufere pentru familia mea.Asta este lupta noastră.
-Dar...
-Nici un dar Sabrina,te rog frumos.
-Știu că nu este momentul dar pot să te întreb ceva?
-Da,spune.
-Cum a murit mama ta?
-A omorât-o cel care mă caută pe mine,un monstru,un vârcolac.
  Josh m-a privat de tot:de misiune,de agenție,chiar și de el.La școală nici nu mă privea,fiind "Miss",trebuia să il mai întreb câte ceva dar era foarte distant cu mine.Damon îmi rupea sufletul în două când o săruta pe Stephanie în fața mea.Totul se duce de râpă,doar Davina era lângă mine zi de zi consolându-mă.Așa a trecut o lună de zile,urma ziua mea dar îmi doream să nu mai exist.
  Eram cu Davina în camera mea,împlinisem 17 ani...nimeni nu știa,nici macar Josh nu m-am felicitat.Eram tristă.Mătușa mea a intrat pe ușă cu un buchet imens de flori o felicitare și o cutie de bomboane.
-Waw!Sunt superbe!De la cine sunt?a întrebat Davina.
-Nu știu,Sabrina să ne spună.
-Poftim,poate totuși sunt de la Josh,poate și-a amintit,altcineva cine poate fi?
  Am citit pe felicitare"La mulți ani bobocel,semnat băiatul tău!".Când am văzut mi-au dat lacrimile.Dar pe urmă m-am cutremurat amintindu-mi ultima conversație a noastră.El era cu Stephanie acum,sigur voia să își bată joc de mine.Am ieșit pe balcon,ochii aceia care mă urmăreau mereu erau acolo.Am rupt felicitare și am aruncat-o bucățele de la balcon și buchetul l-am călcat în picioare apoi l-am zvârlit in stradă și am țipat uitându-mă la acei ochi:"Asta mi-ai făcut și tu,asta meriți".Mătușa mea era șocată,Davina nu părea surprinsă.
-Sabrina ești bine,m-a întrebat șocată mătușa mea așezându-mă in pat.
-Va fi bine va promit,a spus Davina, suferă,de asta face așa.Doar Damon îi spunea "Bobocel".
  Auzind am inceput să plâng cu suspine,iar în momentul acela lupul a urlat la lună dar un urlet de jale,trist.Am sărit din pat și m-am dus din nou pe balcon și am țipat la el"Du-te Dra..u!!!"
-Sabrina!!!a țipat înfiorată mătușa mea,cred că ai nevoie de consiliere psihologice.
-Nu e nevoie,am spus eu mai mult adormită.
   A doua zi la școală in dulapul meu era o felicitare,un trandafir roșu ca sângele și o cutie de bomboane Era de la Josh"La mulți ani Minnie,semnat Josh",am zâmbit fericită,nu uitase.
  Au mai trecut încă doua luni la fel,deja disperam nu știam ce să fac.Era atât de liniște în școală,nu mai puteam sta cu mâinile în sân.Dar nici țintele mele nu mai mișcau nimic.
   Dar ceva s-a întâmplat care a schimbat radical situația.Eram la baie in cabina de toaletă,aud pe cineva  intrând în baie râzând butonând un telefon.Aud ușa trântindu-se de perete ,era Damon:
-Haide Stephanie, dă-mi telefonul.
-Ha ha,ascunzi ceva de mine?
-Nu ai încredere în mine?
-De ce încă mai ai poze cu Sabrina?
-Da-mi telefonul!!!a țipat Damon.
-Asta ascundeai de mine?De ce nu mi-ai spus?
-Dacă te atingi de ea...
-De asta după atâta timp mi-ai dat speranțe că va putea fi ceva intre noi,să-mi distragă atenția de la mironosița ta care își bagă nasul unde nu trebuie?
-Stephanie...
-Ce știe?
-Las-o în pace!
   Trupul ei s-a lipit de ușa unde eram eu,eram îngrozită,mi-am pus mâna la gură.
-Mai bine spune-mi cu ce te ocupi tu!Ceva ce nu mi-ai spus!
-Damon lasă-mă mă doare,nu vreau să-mi folosesc puterile pe tine.
-Spune-mi ce ascunzi de a trebuit să moară un om nevinovat!
-Din cauza ei a murit,este deșteaptă fata a știut să se ascundă și să scape mereu,iar acum are iubirea unui Alpha, interesant dar să vedem pentru cât timp.
-Ți-am spus că aș face orice pentru ea!
-Ea este doar la mijloc Damon!
-Nu înțeleg...
Tensiunea de pe ușă s-a slăbit.Damon îi dăduse drumul Stephaniei.
-Eu fac doar ce mi se cere pentru a primi puterile strămoșilor mei.Șeful meu are nevoie de un Alpha,de Alpha lui.In tinerețe s-a îndrăgostit de o femeie căsătorită,aceasta a rămas însărcinată dar el nu știa că este copilul lui,așa că acel copil s-a născut dintr-o mamă Alpha,era și ea transformată.Dar ea când a murit la naștere fiului ei a spus că este fiul soțului ei,nicidecum a lui Federik.Ca să poată supraviețui are nevoie de Alpha,de sângele fiului său,iar eu trebuie să il aduc,pentru a primi puterile strămoșilor.
-De asta ai rapit-o pe Amanda?
-Amanda este sora lui,dar pe el nu il cunoaștem nu știm unde este,nu știm nimic despre el.Știam că dacă ii răpim un membru al familiei va veni singur.
-Las-o pe Sabrina în pace.
-Știe prea multe și nu permit nimănui să îmi stea in cale!Nu știu de ce am impresia că este cu noi.
  Stephanie a deschis ușa de la toaleta in care eram eu dar parcă nu mă vedea.Am strâns lănțișorul puternic în mână până mi-a curs sânge din mâna.Stephanie a plecat trântind ușa în urma ei,credeam că și Damon ieșise.
-Simt că ești aici Sabrina,îți simt sângele cum îți curge,așa mi-am dat seama și în seara aceea că ești tu,nu am simțit nici o clipă când vorbeam cu Sabrina că ești acolo,până nu te-ai tăiat.
  Am deschis ușa de la toaleta și surpriză în cealaltă cabină era Davina,iar Damon se uita la noi.Îmi curgea sânge din mâna,m-am dus repede la jetul de apă.
-Nu mai eu știu cum m-am abținut in seara aia să nu te sfâșii,sângele îmi clocotea în vene când am simțit mirosul sângelui tău,m-am transformat pe loc.Dar ai ceva special ce mă face să mă controlez.
-Cum și-au dat seama Stephanie că eu sunt?
- A găsit o poză cu tine din ziua balului îmbrăcată în rochia aceea albastră.
-Dar tu...de unde ști de Stephanie,nu a mai făcut nimic să se de-a de gol.
-Când te-am adus acasă nu m-am putut abține,știam că te-am rănit și speram sa găsesc răspuns la toate întrebările pe care ți le pusesem pe lac și am ascultat conversația cu Josh.
-Ahhht Josh,am exclamat eu.
  Amintindu-mi de ce auzisem,m-am îndreptat spre vestiar unde era biroul lui Josh.Damon și Davina în urmă mea.Am scos din geanta mea uitatul lănțișor a lui Josh și i l-am trântit pe birou.