°°°Dădacă sub acoperire°°°

Capitolul 20

-Ești un dezastru,cum ai putut să te bagi in asta,puteai să te dai de gol de atâtea ori și să mori dacă nu eram eu acolo,a spus Josh.
-Mă descurcam eu,am prostestat.
-E bine măcar că vă cunoașteți,a spus zâmbind Cal.
Eram la agenție, Josh a venit de dimineață și m-a luat,inventând mătușii mele cum că vrea să mă scoată la plimbare.Pentru că era Duminică și oricum trebuia să vin la Jess,mi-am luat și bagajul pentru următoarea săptămână.
-Dar nu înțeleg cum de nu te-a mirosit niciunul?a întrebat mirată Diane.
-Poartă verbină,a spus Josh.
-Acum câteva zile mi-a dat Lara, verbină,am spus eu.
-Lănțisorul pe care ți l-am dat este cu verbină și are și o vrajă pe el.
-Dar...cum...de unde știai?
-Știu,ți l-am dat înainte de școală,vroiam să fi în siguranță,a spus Josh.
-De asta....hmmm.Sper să nu-și fi dat seama acum la bal că eu sunt cea care îi urmăream.De asta spunea Stephanie că port ceva din cauza căruia nu poate ajunge la mine...era lănțișorul.
-Exact!a spus mândru Josh.
-Mulțumesc!am spus eu.
-Da Josh ai făcut un lucru bun,noi nu știam cât de gravă e situația,un lup poate simțit mirosul dușmanului de la kilometri,și de bătăile inimii sa nu mai spun,dar un vârcolac care are toate aceste calități și simțuri mai intense,a spus dl Cal.
-Am avut o intuiție bună tată!a spus Josh.
-Tată?!am întrebat eu.
-Ah,da am uitat să îți spunem,Josh este fiul lui Cal,adică fratele Amandei,a spus Diane.
-Atunci înseamnă că Stephanie și gorilele ei pe tine te vor!Au spus la un moment dat"fiul dușmanului nostru este printre voi...",mi-am amintit eu.
-Dar ce ar avea cu dl Cal?a spus Ron.
-Nu știu,nu mai înteleg nimic,poate este o neînțelegere la mijloc.
-Sau poate un dușman mai vechi...
-Nu Cal,nu poate fi el,de ce s-ar folosi de vârcolaci și de o vrăjitoare ca să ajungă​ la tine?
-Și noi avem o vrăjitoare care nu permite sa fim găsiți,poate că ceva din trecut nu s-a încheiat încă pentru el,a spus dl Cal dând cu pumnul în masă.Dar măcar să îmi aducă fetița înapoi...a spus acesta prelungindu-se pe un perete căzând pe podea.
-Cal,revinoți,nu putem dispera acum când suntem atât de aproape,a sărit Diane lângă el.
Josh era neliniștit,era normal doar era sora lui,dar a avut o reacție ciudata la un moment dat, parcă știa mai multe,dar nu vroia încă să spună.Ne-am întors acasă,dar în mașină am avut o discuție cu Josh care m-a lăsat în ceață și mai mult:
-De ce nu mi-ai spus?poate împreună reușeam să aflăm mult mai multe,poate până acum o găseam pe Amanda.
-Tu de ce nu mi-ai spus?Poate nu erai de atâtea ori pe punctul de a sfârși în mână unor lupi.
-Eu eram noua,nu mi s-a spus nimic,nu puteam să mă concentrez și pe ceea ce se întâmplă în școală și pe cine îmi era coechipier.
-Și pe Damon.
-Asta era?Ești gelos pe Damon?
-Am făcut cercetări mai amănunțite,am urmărit întreaga lor echipă,nu ducea niciunul la Amanda.
-Poftim?i-ai urmărit singur pe fiecare în parte?
-Da.
-Până la urmă va trebui să fac eu ceva,iar tu ai face bine să ai grijă cu Damon,este imposibil să nu știe de Stephanie și...
-Și dacă ar ști îmi va spune!
-Sunteți împreună?
-Da,am spus eu hotărâtă.
Am ajuns acasă și m-am jucat cu Jess un pic,Josh ne-a scos la o înghețată.
A doua zi am primit un telefon urgent de la Cal să mergem la școală.După ce o lăsasem pe Jessica la grădiniță,am plecat de data aceasta cu motorul lui Josh.În fața școlii erau mașini de poliție, salvare,cei de la criminalistică...o grămadă de mașini parcate.Ne-am speriat și ne-am îndreptat spre mulțimea de pe terenul de fotbal.Pe coșul de baschet,era o funie iar de ea un corp atârna in gol.Nici nu mă puteam uita,m-am întors în brațe la Josh și am început să plâng.Josh a rămas șocat,când m-am uitat mai bine fata purta o rochie la fel cum purtasem eu în seara balului și era blondă ca mine.Josh m-a târât până la motocicletă să mă aducă la agenție.Cei de la agenție nu puteau să fie văzuți în jurul școlii,mai ales că dl Cal era în vizor.
-Nu pot să cred,am spus eu printre suspine.Au crezut că sunt eu,un om nevinovat a murit din cauza mea!am spus eu începând să tremur mai tare.
-Liniștește-te micuțo,a spus Diane strândandu-mă la pieptul ei.
-Nu înțeleg nimic,de ce pe Amanda o știu ca fiica a dvs iar pe Josh nu!dacă pe el il vor trebuia să il recunoască.
-El a fost plecat la Londra la școală,s-a schimbat mult,nu știa nimeni de el.In circumstanțele în care a murit mama lui,l-am ținut departe de mine.
-Și atunci Amanda...
-Amanda este și fiica mea,a început Diane nemaiputând să-și țină lacrimile.
Am vrut să întreb în ce circumstanțe a murit mama lui dar știam că nu este momentul așa că am preferat să nu mai spun nimic.
-Intoarceți-vă la școală și prefaceți-vă că nu s-a întâmplat nimic care v-a afectat pe voi.Fiți naturali,mai ales acum când ei cred că au victoria în mână.Și aveți grijă, Sabrina fără riscuri acum când situația este atât de gravă.Amanda este in siguranță cât ei nu il au de Josh.
-Am înțeles,am spus eu cu un ultim glas.
Am ajuns acasă,am făcut repede un duș,am luat-o pe Jessica de la grădiniță și surpriză când mă întorc,în fața blocului mă aștepta Damon.
-Bună iubito!a spus el venind spre mine,sarutându-mă fără să apuc să am vreo reacție.
-Bună!dar ce este cu tine aici?am spus eu mirată.
-Nu pot să te duc eu la școală?
-Este iubitul tău?!a întrebat Jess.
Damon s-a aplecat la ea și i-a dat parul la o parte:
-Da frumoas-o,sunt iubitul bonei tale și o iubesc mult.
Eu m-am înroșit la fața dar m-am albit imediat când am auzit răspunsul Jessicăi.
-Și Josh o iubește mult pe Sabrina,locuiește cu noi.
Nu i-a plăcut deloc răspunsul Jessicăi,se vedea cât de nervos și agitat a devenit.
-Te aștept să o duci pe fetiță,să vorbim.
-Okay,am spus eu.
Am dus-o pe Jes,Mara era deja acasă.Când am ieșit din bloc,Josh in urma mea a pus mâna pe mijlocul meu pe la spate in fugă,dar când l-a văzut pe Damon aproape turbat,a luat mâna de pe mine și a plecat singur cu mașina lui.Damon nu mi-a spus nimic,m-am urcat în spatele lui și a pornit nervos.A oprit in locul in care mă adusese prima dată.Știam că voia să vorbim in liniște.S-a proptit cu fundul de șaua de la motocicletă iar eu eram chiar în fața lui:
-Nu mi-ai spus niciodată că Josh locuiește cu voi,a spus el nervos.
-Damon...oh!
-Te-a atins?a spus el luându-mă de umeri.
-Damon mă doare! lasă-mă!Ți se pare că am vreo relație mai mult decât o prietenie cu profesorul nostru?
-Se întâmplă ceva ciudat cu tine și cu acest profesor,și dacă aflu că îți bați joc de mine și te culci cu el,nu va fi bine pentru tine.
-Nu ți-e rușine!!!am țipat eu la el pleznindu-l!
Încercând să spună ceva,am țipat ca o descreierată la el:
-Taciii!!!Nu vreau să mai aud nimic,nesimțitule!M-am îndrăgostit pentru prima dată de cine?De cineva care se joacă cu mine și mă mai face și femeie ușoară în față.Te-ai jucat destul cu mine,poate Stephanie are dreptate,voiai doar să te culci cu mine și apoi să te întorci la ea.Felul în care m-ai atins tu nu m-a atins nimeni...nu mai aveam putere în voce, plângeam deja.
-Știu că ai fost în seara aceea în vestiar când am vorbit cu Stephanie.
Am făcut ochi mari,mii de întrebări îmi strefulgerau capul:de asta a vorbit așa cu Stephanie,știind că eu sunt acolo?Oare el era umbra aceea imensă din spatele meu?Damon era unul din ei și s-a apropiat de mine să ajung la Josh,eram speriată,am început să tremur și m-am îndepărtat de el.
-Sabrina,ești bine?m-a întrebat el încercând să se apropie de mine?
-Lasă-mă nu mă atinge!am țipat eu la el.De asta ai vorbit așa cu ea?Știai că eu sunt acolo și...
-Nu știam...
-Tu ești....
-Sabrina linișteste-te!
-Nu,nu lasă-mă,i-am spus tremurând.
Mi-am pus mâinile pe față și am început să plâng zgomotos,Damon era confuz chiar nu știa ce se întâmplă.