°°°Dădacă sub acoperire°°°

Capitolul 10

-Tu sa îți ții gura,a sărit domnul Cal la gâtul lui Ron,proptindu-l de perete,cu mâna la el în gât.
-Cal!a spus Diane speriată încercând sa-i departă.
-Este numai vina ta că Amanda a inceput să mă mintă,tu ai indepartat-o de mine,a continuat Cal.
   Ron l-a împins cu putere și s-a eliberat din strâmtoarea acestuia:
-Tu nu ai vrut să o lași să facă ce simte!a pus Ron nervos.
-Băieți,băieți!!!Nu e momentul!a spus Diane punându-se între cei doi pentru a evita o nouă încăierare.
-Tu vino cu mine îți voi explica totul pe drum,vrei nu vrei va trebui sa ne ajuți,a spus fata mulatră luându-mă de mână.
Am ieși cu ea,m-am urcat în mașina ei și i-am explicat unde trebuie să ajung, speriată de tot ce văzusem.
-Dacă nu vrei să o faci nu trebuie!a spus ea in timp ce ieșeam din acea zona sinistră.
-Nu, e in regulă,doar că îmi pare rău pentru domnul Cal...am văzut disperarea din ochii acestuia,și crede-mă că dacă pot,ajut cu mare plăcere,doar că nu am mai făcut asta înainte.
-De aceea va trebui să vi cât poți și pe la "sediu"pentru instruire.
-Sediu?!
-Da,din disperare ne-am instalat acolo,Cal voia să fie cât mai aproape de școala...
-Ințeleg....
-Nu va trebui sa faci mare lucru,avem nevoie de cineva să afle cât mai multe informații despre ce s-a întâmplat,poate reușești să afli,sau măcar sa furi informații.
-Să fur?
-Adică dacă vezi ceva suspect,sau intâlniri ciudate între elevi,sau conversații sa ne transmiți.Orice informație cât de mică ne-ar ajuta!
-Și dacă voi fi prinsă?
-Vei avea grijă să nu!
-Voi fi singura elevă implicată în asta?
-Parcă ți-ai căutat-o cu lumânarea,a spus ea zâmbind și nedumerită de direcția​ in care va trebui să o ia.
-Parcă ați spus că il aveți pe director de partea voastră?!
-El nu va trebui sa afle de tine!
-Păi nu!am spus eu cu gândul la mătușa mea.
S-a uitat la mine întrebătoare,dar nu a insistat.
-Trebuie să fi discretă,Cal este prea disperat,dar în mod normal tu nu ai avea ce căuta în ecuația asta.Am ajuns!
Eram la o stradă distanță de grădinița Jesicăi.
-Multumesc!am spus eu.
-Noi îți mulțumim,ești curajoasă,Cal îți va rămâne dator pe viață dacă ne vei ajuta sa o găsim pe Amanda.Apropo,numele meu este Lara!
-Sabrina,îmi pare bine!
-Lasă-mi numărul tău să putem ține legătura.
-Okay,a spus eu.Spune-i domnului Cal că voi face tot ce pot să aflu ce s-a întâmplat cu Amanda!
După ce am făcut schimb de numere de telefon,am fugit în grabă,eram 12:20.
Îngândurată,in drum spre grădiniță,mă tot gândeam riscului căruia mă expuneam..."au dispărut elevi fără urmă"mi-au înnegrit gândurile aceste cuvinte.Dacă dispăream și eu,sau...dacă cineva afla că sunt agent și va vrea să mă înlăture.M-am cutremurat la aceste gânduri.Dar in același timp disperarea din ochii dlui. Cal mă încurajau să fac ce simțeam să fac:să ajut.
Josh era în fața ușii de la grădiniță​,nervos și parcă nerăbdător.Când m-a văzut a venit direct la mine:
-Unde ai fost,Jess așteptă de 15 minute,mie nu au vrut sa mi-o de-a!a spus el mâhnit.Știu că nu e treabă mea dar...
-Offf...atât am putut spune și am fugit la Jess.
Mi-am cerut iertare,Jess se îndrepta spre mașina lui Josh,dar eu am oprit-o,nevrând să-i clarific situația dintre mine și verișorul ei,i-am spus să mergem pe jos că este frumos afara și o plimbare nu strică.M-a refuzat vehement,urcând fără să mă intrebe în mașina verișorului ei.Era atât de fericită,nu am vrut să o supăr așa că am urcat lângă ea, fără să il privesc pe Josh.Ea m-a împins și mi-a ordonat să merg pe scaunul din față.
-De ce Jes?am întrebat eu.
-Josh m-a rugat,îmi șoptea ea la ureche,uitându-se la vărul ei prin oglinda din față.Ne va duce intr-un loc frumos!
-Te va duce,am spus eu pe un ton hotărât.Eu voi merge acasă Jes.
-În legătură cu asta,mi-a spus Mara că a încercat să te sune dar nu aveai semnal, așa că m-a sunat pe mine și mi-a spus să îți transmit să aștepți să vorbească ceva cu tine apoi te va duce ea sau eu acasă,mi-a răspuns Josh.
-S-a întâmplat ceva cu mătușa mea?am spus eu mai să sar din mașină.
-Nu,Doamne ferește!Liniștește-te,doar vrea sa discute ceva cu tine atât.
-Okay,am spus eu liniștită.
-Haide Josh,du-ne unde ai zis,Sabrina va rămâne lângă mine,nu vrea sa stea cu tine,a intervenit Jess.
Ne-a dus în cel mai mare parc de distracții,era atât de frumos.Jessi exploda de fericire.Eu nici nu puteam sa-l privesc.
Când Jess era în călușei,a profitat de ocazie și s-a apropiat de mine:
-Imi pare rău pentru azi-dimineață!a spus el,părea sincer.
-Nu contează,am spus nepăsătoare.Relația dintre noi va fi doar de dragul Jessicăi.Este lipsită de afecțiunea unui tată,Mara nu prea are timp să stea cu ea,așa că măcar cu noi sa nu ducă lipsă de nimic,te iubește mult.
-Așa este,dar eu vreau ca relația dintre noi să înceapă fără pată,haide sa o luam de la 0 și să fim prieteni.
-Nu știu dacă se poate!
-De ce?
-Pentru că m-ai jignit și m-ai judecat fără să mă cunoști,de ce aș vrea să leg o prietenie cu tine?!
-Cum ai spus și tu,de dragul Jesicăi!
-Okay,am spus fara să il privesc,nici el nu mă privea,se uita la Jess.
Ne-am plimbat,s-a dat Jess in toate grozăviile,a păpat floricele,vată de zahăr, înghețată.A fost foarte fericită.I-a cumpărat Josh o păpușică frumoasă.Nu era un băiat chiar atât de rău,cine știe ce l-o fi apucat sau așa ținea el la distanță fetele.Dar cum avea ocazia fluera câte una,făcea o glumă,le trăgea din ochi.Ba chiar s-a apropiat de o tipă și i-a șoptit ceva la ureche,dacă nu se trăgea il plesnea.Jes l-a întrebat ce i-a zis de a înfuriat-o pe tipă,iar el i-a răspuns că i-ar fi spus tipei că de la spate credea că e un prieten de-al lui.A râs Jes până acasă cu gura până la urechi la glumele lui,unele mă făceau și pe mine sa râd dar fara sa arat.
A făcut un gest frumos și mi-a dăruit un lănțișor drăguț(un îngeraș cu aripi ce avea o săgeata in mână-un fel de cupidon).L-am acceptat intr-un final și i-am mulțumit,iar că răsplată i-a dat Jess un pupic.Mi-a soptit la ureche că il va aștepta și pe al meu.
  Așteaptă cupidonul meu sau sarutul?!